. . Preşedintele Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN), Horvath Istvan, a explicat luni, la Miercurea Ciuc, în cadrul dezbaterii cu tema „Convieţuirea interetnică”, organizată de Consiliul Judeţean Harghita, că, în cadrul unor cercetări efectuate în judeţ, în ultimii ani, atât românii, cât şi maghiarii au susţinut că „nu există o convieţuire” între cele două comunităţi şi că acestea trăiesc o viaţă paralelă.
„În judeţul Harghita, este proeminentă acea părere că nu există o convieţuire, ci trăim unul lângă altul, nu vorbim despre o convieţuire bună, ci despre faptul că trăim unul lângă altul şi asta o spun şi maghiarii, şi românii din judeţ”, a declarat dr. Horvath Istvan.
Potrivit sursei citate, „acest paralelism ţine de modul teritorial de distribuţie a românilor”, 60 la sută dintre aceştia trăind în localităţi unde se află în majoritate. În ceea ce-i priveşte pe aceia care trăiesc în oraşele mari, s-a constatat că mulţi sunt implicaţi în relaţii cu un partener de etnie maghiară.
„Dacă la nivelul judeţului, fiecare al cincilea român care trăieşte în cuplu are pereche de altă etnie, majoritar maghiară, în oraşele mari este o incidenţă mult mai mare şi putem să vedem că, dincolo de această lipsă de comunicare comunitară, totuşi, reţelele sociale, viaţa cotidiană relevă altă dimensiune (…), o dimensiune a coexistenţei la nivel interpersonal”, a spus preşedintele ISPMN.
El a susţinut că pentru românii din judeţ ţinutul secuiesc „nu este un lucru geografic sau istoric, pentru ei este ceva etnic”. „Nu se simt acasă într-o asemenea structură. Cel puţin până în 2007, elitele româneşti nu se pot identifica cu acest ţinut secuiesc, pentru că ele spun că este un sistem de simboluri etnice cu care nu se pot identifica”, a arătat dr. Horvath Istvan.
Potrivit sursei citate, „oamenii au o viziune a unui paralelism şi la nivelul instituţiilor”.
„După cum reiese din cercetări, structural sunt puţine motive ca diferitele unităţi administrativ-teritoriale să colaboreze. Cercetările făcute în perioada 2000-2007 arată că nu există o motivare pentru colaborare, logicile sunt diferite în ceea ce priveşte mobilizarea resurselor. Un coleg cercetător a spus că aici există o structură dublă de autoritate. (…). Oamenii văd că există un paralelism. Unele elite îşi asumă acest lucru în felul următor – un consilier român spune că mai degrabă mă duc la Prefectură sau la minister dacă vreau să rezolv ceva, iar maghiarii merg la Consiliul Judeţean. (…) Oamenii au o viziune a unui paralelism şi la nivelul instituţiilor”, a afirmat dr. Horvath Istvan.
Acesta a mai spus că ar trebui să existe iniţiative comune derulate de români şi maghiari, dar şi mai multă deschidere şi gesturi de curtoazie, într-un proiect asumat, nu doar acţiuni sporadice.
Prezent la dezbatere, consilierul judeţean liberal Ioan Proca a opinat că, pentru a fi creată o punte de legătură între cele două comunităţi, este necesară reunificarea spaţiului educaţional.
„Pentru a putea fi creată şi întreţinută puntea de legătură între comunităţi, în primul rând va fi necesară reunificarea spaţiului educaţional. Am citit multe articole în legătură cu concluzii ale specialiştilor care s-au aplecat asupra fenomenului şi pot să vă spun cu adâncă sinceritate, ca om care eram în învăţământ în anii în care s-a ales varianta studiului „fiecare în limba lui”, că eu cred că aceea nu a fost o hotărâre foarte înţeleaptă. Cred că reunirea spaţiului educaţional, în timp, încet, la nivelele mici, desigur, la început, ar putea putea fi o foarte bună soluţie pentru reechilibrarea cadrului normal, de convieţuire între noi”, a punctat Ioan Proca.
AGERPRES
