Sâmbătă, 16 noiembrie, am luat parte la dezbaterea organizată de către PPMT la Sfântu Gheorghe, „Autonomie și regionalizare – provocarea deceniului”. Doresc să fac o serie de precizări și să îmi exprim opinia față de reacția domnului Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, la una din întrebările adresate de public. Aceasta se referea la poziția pe care domnul Antal Arpad a luat-o anul trecut, în campania electorală pentru Parlamentul României, și care mă privea direct pe mine: „Eu îmi fac griji pentru orașul meu, nu vreau să aibă deputat român”.
Precizez că am fost singurul candidat român care ar fi avut șanse să fi reprezentat locuitorii orașului Sfântu Gheorghe în Parlament. Cu atât mai mult cu cât, unul din principalii mei piloni pe care îmi axam programul electoral se baza pe reprezentarea mesajului de normalitate din secuime, la București.
Am fost extrem de dezamăgit de reacția domniei sale de anul trecut, mai ales pentru că drumul spre ridicarea punții de comunicare între românii și maghiarii din Covasna l-am început împreună, un grup optimist de tineri, acum mulți ani. Credeam și declaram împreună (Asociațiile Pentru Comunitate și Pro Regio) că numai împreună putem construi și că noi, tinerii, suntem singurii în măsură să o punem în aplicare. Mesajul de anul trecut a pus punct acestei inițiative comune, acestui pas atât de important făcut întru construcția unei cetăți sănătoase.
Scuzele pe care domnul Antal Arpad le-a adresat comunității românești pentru cele declarate și citate mai sus, încearcă să redeschidă o punte de comunicare între politicienii români și cei maghiari. Acesta este semnul pe care îl consider pozitiv pentru mediul politic din România și, mai ales, din secuime. Consider că acesta poate fi începutul sfârșitului campaniilor electorale etnicizate și că există, astfel, toate premisele unor programe politice lipsite de mesaje etnice manipulatoare și generatoare de conflicte de carton. Dacă domnul primar și-a retras cu sinceritate cuvintele jignitoare și discriminatorii de anul trecut, înseamnă că este de acord că și în mediul politic trebuie să punem mai mult preț pe competență și mai puțin pe principiul etnic, sinonim cu sintagma „e prost, dar e al nostru”.
Chiar dacă venite cu mare întârziere, scuzele adresate de domnul Antal Arpad redeschid comunicarea politică între români și maghiari, atât de necesară în aceste vremuri. În același timp mă întristez că nu pot fi ambasadorul mesajului de normalitate din secuime, în aceste momente în care această comunitate chiar are nevoie de români care să o reprezinte, obiectiv și realistic, între politicienii de la București.
Emil Pantelimon
