În turneele Oxford Intervarsity (IV) și Cambridge IV, cunoscute, la fel ca și cele două facultăți simplu a „Oxbridge”, debateri din toată lumea concurează pentru două dintre cele mai râvnite trofee din circuitul internațional de dezbateri. De altfel, fiind relativ apropiate de sfârșitul anului competițional (la numai o săptămâna distanță între ele), adeseori echipele care câștigă aceste turnee sunt considerate favorite la campionatele mondiale care se derulează în fiecare an la sfârșitul lui Decembrie – începutul lui Ianuarie.
Personal, Oxford a reprezentat mereu unul dintre turneele care-mi scăpau la limită. În 2009, a fost unul dintre primele turnee internaționale de acest nivel la care am concurat împreună cu Grigore Pop din Cluj. A reprezentant în același timp și prima calificare în eliminatorii unde am pierdut însă în semifinale. Anul următor, împreună cu Bianca Dragomir am reușit aceași calificare dar din nou, ne-am oprit în semifinale.
Anul acesta am reușit să depășim această barieră. Împreună cu Octav Buta am reușit calificarea în finală unde am avut onoarea să vorbim de la același pupitru de la care și-au prezentat pledoariile personalități precum Dalai Lama, Winston Churchill, Richard Nixon, Jimmy Carter, pentru a enumera numai câteva. Din păcate, acest gând a inspirat echipa olandeză care reprezenta facultatea Leiden mai mult și nu am reușit să ne însușim trofeul.
Acest eșec la limită trebuie să recunosc că a fost extrem de frustrant, cu atât mai mult cu cât după turneele Meeting the Great Debaters, Budapest Open și Campionatele Europene din Irlanda din vară, reprezenta a 4-a finală la rând pierdută în tot atâtea turnee. Cu acest gând, i-am promis lui Octav, colegul cu care am jucat și la Cambridge și cu care voi concura și la campionatul mondial că nu vom mai pierde nici o finală. Am avut dreptate, însă nu în cel mai fericit mod posibil. Cambridge a reprezentat un eșec usturător în care nu am reușit nici măcar calificarea în eliminatorii, lucru care de mult îl considerăm a fii un obiectiv modest.
Trăgând linie la o săptămână competițională intensă, tradiția va dicta că nu vom fi favoriți la campionatul mondial de la Manila însă acest lucru nu poate decât să ne motiveze. În retrospectivă, o finală ratată la limită la acest nivel nu ne dovedește decât că avem potențialul să câștigăm trofeul suprem iar Cambridge IV se va putea dovedi a fi tocmai dușul rece de care aveam nevoie înainte de competiție pentru a valorifică acest potențial. În același timp dacă vom avea onoarea să ne calificăm în finală, promisiunea făcută atât colegului meu cât și mie însumi rămâne valabilă.
Radu Cotarcea
