La 6 noiembrie ar fi împlinit 80 de ani. I se pregătea o frumoasă aniversare. Volumul omagial dedicat profesorului, etnologului, muzicologului şi compozitorului, Profesioniştii noştri, la care trudise cu atâta pasiune autorul, trecuse prin cele mai amănunţite şi delicate finisări, până în ultima clipă. Conform tradiţiei o asemenea carte omagială îşi are şi partea ei de mesaje şi cuvinte de apreciere adresate sărbătoritului. L-am onorat, cu multe luni în urmă, cu un delicat şi sincer portret spiritual. Mi-a mulţumit pentru cuvintele prieteneşti fiind încântat de evocarea trimisă. Speram la noi şi edificatoare întâlniri spirituale, mai ales că eram în faţa unei cărţi comune, Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita, editată la începutul anului 2013, care îşi aştepta lansarea. Cu câtă satisfacţie şi bucurie a primit rodul nostru spiritual, o ispită a provocării cu sinele, un drum al neliniştilor şi-n final al satisfacţiilor.
Constantin Catrina (n. 6 noiembrie 1933 – d. 28 mai 2013)
Urma să ne întâlnim la manifestările Zilele bibliotecii, programate şi în judeţul Harghita. Îl aşteptam să vină însoţit de soţia lui, doamna Magda, pentru cele două zile, 25 şi 26 aprilie. Eram invitaţii celor două biblioteci municipale din Topliţa şi Miercurea-Ciuc. Cu o seară înainte, la telefon, detaliam „programul”, pentru ca în dimineaţa zilei de 25 aprilie să fiu înştiinţat că prietenul, colegul, coaoturul cărţii noastre a fost transportat la Urgenţa Spitalului din Braşov. Am trăit, alături de familia lui dragă, calvarul celor 33 de zile, cât s-a chinuit şi rezistat, mai mult inconştient, să revină la starea sa plină de lumină şi bunătate. În după amiaza zilei de 28 mai primesc din partea fiului său, Gabriel, vestea atât de tristă că, iubitul şi îndrăgitul soţ, tată, bunic, prietenul al sute şi sute de cunoscuţi s-a despărţit de noi, pentru a se muta în lumea îngerilor.
Profesioniştii noştri, va fi lansat… In memoriam ! …Autorul ne va privi şi asculta din înaltul cerului, înconjurat de atâtea chipuri dragi pe care le-am pierdut de-a lungul timpului… Şi poate va veni şi acea zi, când vom audia sonata distinsului muzicolog şi dirijor, reamintindu-ne că există şi-n acea lume de Rai, voci şi iubiri pentru arta muzicii, coruri şi madrigaluri, muzică bizantină pe care ne-a lăsat-o şi nouă, dar şi-a păstrat-o şi lui, acolo în eternitate. Pentru că-i veşnic şi durabil cântecul, aşa cum ne-a dovedit-o prin numeroasele Sale studii de specialitate ori cărţi publicate. Cântecul trece peste ani, leagă un timp de altul, ajută să ne recunoaştem rădăcinile. Prin el am devenit şi noi mai ataşaţi şi mai buni.
Dragă prietene, te-am văzut pentru ultima oară pe 30 mai pe catafalc, aproape neschimbat, aceaşi blândeţe şi seriozitate pe chipul peste care s-a lăsat odihna veşnică. Te-am condus pe ultimul drum cu nespuse regrete şi lacrimi, alături de fiinţele tale dragi şi atâţia minunaţi prieteni. În acele momente mi-au revenit în minte gândurile transmise pentru momentul aniversar din toamnă. Reiau aici nişte frânturi, pentru că Tu n-ai plecat definitiv, vei rămâne în conştiinţa şi sufletele noastre mereu… De aceea, ori de câte ori se va ivi prilejul, voi glăsui şi scrie, despe Tine, numai la prezent. Spuneam cu puţin timp în urmă, în acea evocare omagială… În oraşul de la poalele Tâmpei, intelectualii de acolo şi toţi cei de aici şi din alte locuri i-ar fi putut pune întrebarea: „Este adevărat maestre, că împliniţi 80 de ani ?” Răspunsul din partea celui „în cauză” s-ar fi rezumat la o gestică, un „nonverbal” sau poate la cunoscuta şi atât de delicata vorbă pe care am reţinut-o cu decenii în urmă: „Sigur…Sigur!”, reamintindu-ne de ea în frumoasa toamnă a anului 2011 în Poiana Braşov, depănând firele amintirilor.
Strânsele şi frecventele relaţii colegiale şi cărturăreşti cu Constantin Catrina mi-au dat posibilitatea să-i cunosc activităţile, gândurile, preocupările şi comportamentul, chiar şi năzuinţele, multe din satisfacţiile şi mâhnirile lui, ultimele coincideau evident şi cu ale mele. Este şi va rămâne o personalitate în tot ce a spus şi a aşternut pe hârtie, o adevărată pildă de caracter. Parafrazând pe cineva, zicem: Pe corzile violoncelului său lăuntric nu era loc pentru alt cântec decât acela al omeniei, al binelui, al frumosului, al înţelegerii şi conlucrării, al bunei convieţuiri. Amicul şi colegul meu dovedise în toţi aceşti ani, că ştie să fie şi prieten, nu numai omul de ştiinţă, persoana adâncită în muzică, în scrierile istoriografice, în cultura bizantină. Cu amabilităţile sale delicate, dar şi cu adresările pline de respect aveam să mă obişnuiesc de-a lungul timpului şi mai ales în ultimii patru ani, când am trudit la cartea noastră comună.
Privind în „Albumul” peste care s-a aşternut doliul îl văd pe Constantin Catrina cu viaţa trăită, alături de frumoasa sa familie, cu frecvenţele permanente în biblioteci, arhive, în faţa documentelor, la concerte şi serate muzicale, expoziţii…Patima scrisului, dăruirea pentru muzica corală îi crează liniştea, înnobilindu-i spiritul. Omul onest şi discret se reflectă în tot ce-a publicat sau a compus de-a lungul vremii, înscriindu-se printre personalităţile importante ale intelectualităţii contemporane.
Reflect la un citat latin care i s-ar potrivi: Semper homo bonus tiro est – Omul bun este totdeauna începător. Bunătatea şi iubirea omului, vocaţia şi truda cărturarului vor rămâne edificatoare mărturii în timp pentru mulţi dintre noi, iar acolo, în spaţiul celest, prietenul nostru îşi va continua, cu siguranţă, ucenicia.
Dumnezeu să-l ocrotească în pace şi linişte !
Dr. Nicolae Bucur
