„Vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă, și cearta în gâlceavă.” (B. Șt. Delavrancea)
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Gâlceava este definită în dicționare ca ceartă, neînțelegere, sporovăială, sfadă, discuție aprinsă etc. cu rezultate neplăcute. Și trebuie să recunoaștem că la acest capitol românii sunt experți. Ajunge să te uiți la politica dâmbovițeană ca să-ți dai seama de acest lucru, dar de fapt necazul pornește de jos în sus, pentru că, nu-i așa? cei de sus ne reprezintă, doar sunt „aleșii noștri”.
Singurul lucru care ne consolează este că se mai întâmplă și pe la case mai mari; din când în când ne parvin imagini de la unele parlamente sau televiziuni străine unde „combatanții” se iau la păruială în direct, iar spectatorii se amuză copios, așa că de ce-am fi noi mai prejos ca neam latin?
La noi se ceartă soțul cu soția, fiul cu tatăl, șoferul cu pietonul, medicul cu pacientul, senatorul cu deputatul, poporul cu premierul, premierul cu președintele, și oamenii între ei, că doar n-or fi din alt aluat. De la ce se ceartă și se gâlcevesc? Din te miri ce, și dacă nu găsesc un motiv anume, atunci îl inventează, așa ca să fie…
Că se ceartă n-ar fi mare lucru, dacă ar ajunge la un rezultat pozitiv, însă problema e că de cele mai multe ori, chiar dacă gâlceava nu degenerează în păruială, așa cum am asistat în direct la un post de televiziune între doi politicieni, când evenimentul ia sfârșit, urmările sunt dintre cele mai amare, căci ele afectează nu doar mentalul protagoniștilor, ci și al celor care asistă la spectacolul nedorit.
Dacă, de pildă, într-o adunare care se vrea importantă, oamenii se iau la harță în loc să rezolve problemele pentru care s-au adunat, aceasta înseamnă că neajungând la un rezultat concret rostul adunării nu se mai vede, iar concluziile le trage fiecare după propria minte, însă amărăciunea va continua să persiste multă vreme după aceea precum și regretul după timpul pierdut în van.
Am fi nedrepți să afirmăm că toate gâlcevile duc la un rezultat negativ, căci există cazuri când acestea sunt chiar constructive, însă la noi pare că ele nu se mai sfârșesc și duc mereu la situații „imposibile”, cum ar fi „revoluția fiscală”, „legile justiției”, „legea salarizării” și altele de acest gen la nivel superior, iar în partea mai de jos a societății lucrurile chiar scapă de sub control, pentru că oamenii au uitat de conștiință și de bunul simț, iar iubirea de semeni zace în umbră de mult timp.
Proverbul spune că atunci când doi se ceartă câștigă al treilea, chiar și fără licitație, am spune noi, pentru că în timp ce respectivii se ciorovăiesc al treilea își vede de treabă și fructifică evenimentul folosindu-se tocmai de slăbiciunea certăreților, astfel că deruta unora este profitabilă pentru pragmatismul altora…
Ambiția nemăsurată, orgoliul, invidia, neștiința de a câștiga și a pierde îi transformă pe oameni în gâlcevitori și fac ca în aer să plutească suspansul și incertitudinea. Aceasta înseamnă că anumite acțiuni n-au fost suficient de bine gândite și pregătite, astfel că la momentul când ele ar fi trebuit să se realizeze strigă doar neputința și gândul bun se întunecă, rămânând în urmă doar vorbele grele și mâhnirea dureroasă. Dar ce să-i faci, așa e omul, făcut să sufere, însă luând exemplul păsării Phoenix cei cu voință și inteligență pot face ca o acțiune pierdută să renască din propria „cenușă” pentru a primi o nouă strălucire…
Am spune în concluzie că renunțând la gâlceavă și cugetând profund „la rece” la ceea ce avem de făcut, lucrurile se pot îndrepta spre bine și pacea se poate așterne din nou în sufletele noastre…
Dumnezeu să lumineze calea tuturor și să le dea înțelepciune pentru ca înțelegerea și buna conviețuire să ne bucure inimile!
Mihai Trifoi
