„Palia de la Orăştie” este prima traducere românească a Vechiului Testament. Sub acest nume este cunoscută „Palia” tipărită la 14 iulie 1582, la Orăştie, de către diecii Şerban Coresi şi Marien, şi care cuprinde primele două părţi ale Bibliei: „Bitia” („Geneza”) şi „Ishod” („Exodul”), potrivit lucrării „Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900″ (Editura Academiei, Bucureşti, 1979).
Textul biblic este precedat de o predoslovie în care se dau toate lămuririle privitoare la geneza cărţii. Lucrarea este o urmare a mişcării generale de românizare a cultului, ce caracterizează secolul al XVI-lea, dar şi a intensei propagande calvine.
Autorii traducerii – Mihail Tordaşi, episcop al Ardealului, Ştefan Herce, „propovăduitorul Evangheliei” în Sebeş, Efrem Zacan, dascăl în Sebeş, Moise Peştişel, „propovăduitorul Evangheliei” în Lugoj, şi Archirie, protopop al Hunedoarei -, au folosit un text maghiar, orientându-se şi după versiunile slavonă şi latină ale Bibliei, consemnează „Dicţionarul general al literaturii române”, apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009).
Textul cuprins în „Palia de la Orăştie” este un foarte preţios document lingvistic, mai ales prin strădania autorilor de a unifica limba, înlăturând particularităţile regionale. Prin traducerea, chiar şi parţială a Bibliei, se demonstrau posibilităţile de expresie a limbii române şi capacitatea ei de a fi o limbă de cultură.
În acest text, numele etnic al românilor apare sub forma „român” nu „rumân”, se arată în ampla lucrare „Istoria românilor”, apărută sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).
Apariţia „Paliei”, imediat după tipăriturile coresiene, a adus o nouă contribuţie la formarea limbii române literare.
AGERPRES
Sursa foto: www.istorie-pe-scurt.ro
