Cam la două săptămâni vă înfăţişăm, stimaţi cititori, noi imagini suprinse de camera foto digitală din realitatea imediată, poze adevărate, neregizate, intitulate sugestiv “Fotografii netrucate”. În sensul că nu am urmărit să înfrumuseţăm ori, dimpotrivă, să prezentăm într-o lumină nefavorabilă aspecte cotidiene din judeţul Covasna. Am încercat diverse titluri de rubrică, precum “Real sau imaginar”, „Secvenţe netrucate”, „Realitate şi… ilaritate”. Finalmente ne-am oprit la actualul titlu, ce exprimă esenţa intenţiilor noastre. Precizăm că unele cadre sunt vechi de câteva sezoane, altele-s noi-nouţe. Cine se se simte cu musca pe căciulă (edili, cetăţeni, autorităţi ş.a.m.d.) este invitat să ia măsuri acolo unde se impune.
Haine noi
Dintre (nu prea numeroasele) cartiere ale municipiului Sf. Gheorghe, cel mai bine se prezintă, fără doar şi poate, Simeria. Şi asta nu de ieri, de azi. Ci de când ştim noi. La atribuirea acestui calificativ contribuie mai mulţi factori. În primul rând, bogata zestre urbană: numeroase blocuri, alei, zone verzi, magazine, infrastructură. În al doilea rând, existenţa Spitalului judeţean şi a Policlinicii judeţene, unităţi sanitare emblematice, aflate în stadiu avansat de reabilitare. Apoi ar fi Stadionul oraşului, ca şi cele două săli de sport din imediata vecinătate, bine utilate, unde pot avea şi adesea chiar au loc competiţii sportive redutabile. Să un uităm apoi de numeroasele spaţii comerciale, buticuri, farmacii, cabinet stomatologic, unităţi de alimentaţie publică, terase, oficiu poştal, creşă, incubator de afaceri etc.
Aduceri aminte…
Noul sediu al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Covasna
Şi nu în ultimul rând, să evocăm impunătorul sediu al fostelor cotidiene judeţene “Cuvântul Nou” şi “Megyei Tükör”, loc în care autorul acestui articol a muncit mai bine de trei decenii. După Revoluţie ziarele amintite şi-au schimbat, fireşte, profilul, „domiciliul” (şi parţial numele), iar de un an locaţia a intrat în reabilitare totală, urmând să devină noua reşedinţă a Direcţiei pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Covasna. Mesagerul de Covasna a prezentat nu cu multă vreme în urmă matamorfoza imobilului amintit, ridicat la începutul anilor ’70, care în prezent cunoaşte o nouă tinereţe, pregătindu-se să ofere servicii prompte şi oportune tinerei generaţii a acestor meleaguri. Să fie într-un ceas bun în noua casă!
Ghici, ghicitoarea mea!
Ruine din Sf. Gheorghe
Intrând în luna lui Cuptor – cu toate că deocamdată auspicile meteo nu prea ne-au încurajat să credem că-i… vară – vă propunem un test de imaginaţie, dragi prieteni: privind imaginea alăturată, unde se văd nişte ruine spectaculoase, la ce vă duce gândul? Să fie realizate în străvechea Grecie ori poate în Turcia, Tunisia? Ne aflăm pe Acropole, la Troia sau în Cartagina?Nţţ. N-aţi brodit-o. Se află chiar sub nasul locuitorilor din… Sfântu Gheorghe. Da, aţi citit bine: sunt vestigiile unei impunătoare case situate în zona centrală a oraşului, dărâmate rău de tot, gata să facă implozie. Noroc că amplasamentul şi vegetaţia înconjurătoare obturează imaginea prea puţin plăcută privirii. Cum însă rubrica noastră oferă periodic instantanee colorate şi… adevărate, am ţinut să vă punem perspicacitatea la încercare. Aşa-i că aţi pierdut pariul?
Rablele de pe domeniul public au dispărut…
Ne bucurăm să semnalăm că oraşul Sf. Gheorghe – la cei 550 de ani ai săi de atesatare documentară – a scăpat de rablele de pe domeniul public! Anul trecut am criticat într-un fotoreportaj meteahna unor posesori de maşini vechi, care le abandonau în anumite zone din municipiu, lipind afişe pe geamurile laterale în care erau menţionate preţul (negociabil) şi numărul de telefon al proprietarului. Cele mai multe rable se găseau pe banda întâi a străzii principale de lângă Statuia Ostaşului Român de la Gară sau stăteau parcate în micul scuar de lângă semaforul de pe strada 1 Decembrie 1918, spre a da doar două exemple.
Deci, se poate…
Talcioc ambulant
Ei bine, eforturile făcute de municipalitate pentru degajarea trotuarelor, zonelor virane şi spaţiilor de parcare de maşinile degradate, vechi, lăsate de izbelişte, se vede acum. În urma Hotărârii de Consiliu Local, s-au lipit somaţii pe geamurile hârburilor, proprietarii fiind încunoştiinţaţi că până la o dată anume să-şi ducă maşinile la dezmembrare. După aceea s-a trecut la amendarea recalcitranţilor şi la ridicarea epavelor pe patru roţi abandonate, iar în prezent acest fenomen neplăcut (încă vizibil prin alte oraşe) la noi a dispărut. Este păcat ca Programul naţional de reînnoire a parcului auto şi de casare a automobilelor ajunse o ruină, ce oferă posibilitatea de a achiziţiona o maşină nouă în schimbul a trei vouchere, plus a unei sume rezonabile să nu fie utilizat. Cea mai eficientă metodă de protecţie a mediului înconjurător, de asanare a poluării estetice s-a dovedit a fi până la urmă împrejmuirea zonelor de “talcioc” ambulant cu garduri estetice din lemn. În acele spaţii s-au amplasat acum panouri publicitare, aducătoare de profit la bugetul local, oricum un lucru mult mai util decât automobilele scoase la mezat.
Gard de protecţie pentru zona publicitară în locul talciocului ambulant
Deci, soluţii există întotdeauna. Totul e să fie aplicate…
Horia C. Deliu
