Realitatea în care trăim ne arată că într-o lume în care populația planetară este în creștere, și așa-zisa „foame de energie” este în creștere, ceea ce în viitor va crea pericolul epuizării resurselor naturale existente la suprafața și în subsolul Pământului, oamenii fiind nevoiți să caute alte surse în spațiul sistemului nostru solar și în cel interstelar, dacă vor dori ca specia lor să supraviețuiască.
Dar cu această problemă probabil s-au confruntat și alte civilizații extraterestre, dacă ele chiar există, și bineînțeles că noi nu putem fi atât de aroganți încât să negăm acest lucru și să credem că întregul Univers a fost creat numai pentru oameni.
Așadar, foamea de energie este un fapt real, pe care începem să-l simțim cu toții chiar în zilele noastre, când ne citim facturile la electricitate și gaz, și asistăm la scandalurile politice pe această temă.
Se știe că, pentru a trăi, toate ființele vii au nevoie de energie, pe care o absorb din hrana pe care o consumă zi de zi sau direct din natură. De asemenea, toate activitățile desfășurate în comunitățile umane au nevoie constantă de energie, și cu cât o societate se dezvoltă, cu atât are nevoie de mai multă energie. Deci ce este energia?!
Energia este un „concept filozofic”, conform sursei ”Wikipedia”, însemnând „potențialul care determină schimbări”. La nivelul explicațiilor, se consideră că „universul care ne înconjoară există sub două forme: de substanță (materie) și câmp de forțe. Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale: masa și energia. Masa este măsura inerției și a gravitației, iar energia este măsura scalară a mișcării materiei”. Definiția cea mai generală „prezintă energia ca măsură a mișcării materiei”, totuși aceasta fiind o exprimare mai puțin explicită, „având în vedere diversitatea mare a formelor de mișcare a materiei”, „începând cu deplasarea în spațiu și terminând cu gândirea”. De aici decurge o explicație mai clasică: „Unitatea și legătura formelor de mișcare a materiei, capacitatea lor de transformare reciprocă a permis măsurarea diferitelor forme ale materiei printr-o măsură comună: energia”.
Acum că „am descoperit” energia, ne punem și noi întrebarea: Ce facem cu ea, cum o păstrăm? Ca să afle răspunsul, de-a lungul timpului, o mulțime de curioși și oameni de știință din mai multe domenii și-au pus la treabă „energia gândirii”, am zice noi, până când unul dintre ei a luminat problema, astfel că în 1778 Antonie Lavoisier, în lucrarea „Considerații generale asupra naturii acizilor” a formulat prima dată o lege a conservării materiei, pe care de altfel cu toții a trebuit s-o învățăm la școală, fiind ușor de reținut: „În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”. Extrem de simplu și frumos, pe înțelesul tuturor!
Și așa, dacă înainte de aceasta oamenii o aplicau în practică în mod natural, acum ei au început „să se joace” cu transformarea materiei pentru a obține energie în mod științific. Dar pentru aceasta ei trebuia să cunoască și să separe formele energiei, pentru a le putea pune la lucru.
Și așa s-a constatat că, după anumite criterii, există mai multe tipuri/ forme (și denumiri) ale energiei: hidraulică, nucleară, de zăcământ, chimică, de formație elastică, gravitațională, stelară, solară, eoliană, geotermală, a combustibililor, regenerabilă/ neregenerabilă, din biomasă, electrică, mecanică, luminoasă, termică, mentală.
Și uite-așa acum „ne jucăm” cu toate aceste forme de energie în toate domeniile de activitate, iar când, din anumite cauze, apar „scurt-circuite”, accidente ori sabotaje, apare haosul, căci fără energie nu se mai mișcă nimic.
Se înțelege ușor că de pe acest „front” planetar nu puteau lipsi profitorii sau manipulatorii gata întotdeauna de a-și mări câștigurile din furtul energetic. Fie că aceștia se numesc furnizori, distribuitori, intermediari ori intermediarii intermediarilor, dacă nu sunt suficient de onești, nu ezită să practice înșelăciunea, după cum s-a văzut acum, la început de an, când oamenii și-au primit facturile de coșmar, umflate ca gogoșile, la electricitate și gaze, încât Guvernul a fost nevoit „să dispună” recalcularea lor, nu puține, ci milioane, și să le aducă la un nivel suportabil.
Ca de fiecare dată, și în vremuri de criză speculanții și „șmecherii” profită și se îmbogățesc din necazul celor mulți. Și nu e vorba doar de cei mărunți, chiar și o parte din miliardarii lumii și-au dublat averile tocmai în vreme de pandemie, dar așa-i mersul lumii, e greu să faci dreptate.
În ultima vreme peste români s-a prăbușit o avalanșă de necazuri, ultimul fiind această criză energetică ce pune capac la toate; când factura lunară la electricitate și gaze este mai mare decât pensia sau salariul, ce mai poți să spui, ești „îngropat de viu” tu, ca cetățean de rând. Ca să nu mai punem la socoteală creșterea prețurilor la toate produsele de bază necesare vieții de zi cu zi. Nu ne mai lipsea decât războiul, dar iată că și acesta bate la ușă, rușii și-au masat trupele la granița cu Ucraina și sunt pregătiți de invadare, iar NATO avertizează, dar să sperăm că se va găsi o soluție diplomatică pentru a evita dezastrul.
Revenind la criza energetică, am spune că România, care dispune de toate resursele naturale pentru a deveni independentă din punct de vedere energetic, se complace într-o stare nefirească de așteptare, probabil ca să vină alții să-i rezolve problemele, căci de atâta ciondăneală politicienii noștri n-au avut timp să facă acest lucru în 30 de ani. Cine știe, poate minunea se va întâmpla totuși în următorii treizeci de ani, să se bucure generațiile viitoare, pe moment noi avem de lucru cu prețul energiei, am trecut de la lupta cu „pensiile nesimțite” la bătălia cu „facturile nesimțite” și oricum ai privi această problemă ea rămâne „nesimțită”.
Mihai Trifoi
