În limba română există multe cuvinte care intră în componenţa unor expresii uzuale ce fac exprimarea mai plastică, mai subtilă. De pildă cuvântul ochi este la originea multora dintre astfel de expresii.
Nu de puţine ori în popor despre cineva care se naşte se spune că „a făcut ochi”, în sensul că a venit pe lume şi a deschis ochii. Apoi când copilul creşte şi devine tânăr, începe „să facă ochi dulci” cuiva, adică se îndrăgosteşte de cineva. Dacă se mai maturizează, precis „pune ochii pe cineva”, uneori chiar pe nevasta vecinului, deşi porunca biblică îl sfătuieşte că nu e moral să facă acest lucru. Iar celor care sunt dedaţi la rele şi obişnuiţi să-şi însuşească de pe la alţii bunuri nemuncite, se duc pe la casele oamenilor, „pun ochii pe ceva”, apoi pun şi mâna, şi cum au nevoie de complici care „să fie cu ochii-n patru”, adică să stea de pază până când ei „operează”, se spune că „li se scurg ochii” de satisfacţia reuşitei.
Unii mai merg pe la şcoală „de ochii lumii”, dar cum acolo ar trebui să fii „numai ochi şi urechi” pentru a-ţi însuşi învăţătura şi bunele maniere, se plictisesc curând şi abandonează efortul, pentru că alte activităţi mai plăcute „le fac cu ochiul”, deci îi ademenesc, şi aşa după un timp se specializează în a obţine „ochiul dracului” (banii) pe căi necinstite.
Despre cei care nu au păreri proprii, ci judecă prin prisma altora, se spune că „văd cu ochii altuia”, iar când eşti supărat pe cineva sau nu-l poţi suferi, se zice că „nu ai ochi pentru cineva”, dar dacă vrei să-i reproşezi ceva cuiva, atunci poţi zice că „îi scoţi ochii”.
Mai sunt alţii atât de nervoşi, încât „nu mai văd înaintea ochilor”, dar aceştia trebuie temperaţi şi aduşi la starea normală, explicându-le „de la ochi la ochi” că-şi fac singuri rău degeaba. Unele lucruri ar trebui discutate „între patru ochi”, pentru a nu se ajunge la conflict sau şi mai rău, la Curtea Constituţională, după cum e moda acum…
„Sub ochii noştrii”, adică sub privirea noastră, se petrec multe lucruri care n-ar trebui să se petreacă, şi cei care ar trebui „să fie cu ochii-n patru” şi să intervină la timp pentru a preîntâmpina evenimente neplăcute sau devieri de la lege adesea n-o fac, ori fiindcă „închid ochii” a complicitate ori că n-au conştiinţa necesară serviciului pe care-l exercită, ori pentru că n-au puterea s-o facă. Dar mai devreme sau mai târziu cei care trebuie să vegheze la acte antisociale şi în loc de aceasta „închid ochii” pentru a nu le vedea, vor fi ei înşişi „luaţi la ochi” de oamenii legii şi, dacă vor fi găsiţi vinovaţi, vor sta „cu ochii pierduţi” meditând în loc răcoros la cele întâmplate.
Uneori se-ntâmplă „să dai cu ochii de cineva”, ceea ce ar însemna să întâlneşti pe neaşteptate o persoană la care nici nu te aşteptai s-o vezi, aceasta însemnând moment surpriză.
Şi dacă tot suntem în preajma alegerilor, observatorii desemnaţi vin să vegheze sau cu alte cuvinte „să nu scape din ochi” comisia electorală. Şi bine faceţi, „fiţi cu ochii-n patru” ca să nu se fure voturile şi totul să se desfăşoare în mod democratic, „să nu tragă nimeni cu ochiul” înainte de termen…
Mihai Trifoi
