În cadrul simpozionul cu tema „1 Decembrie 1918 – istorie şi actualitate în judeţul Covasna” care a avut loc luni, 30 noiembrie 2020, la Centrul Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe, dr. Ioan Lăcătuşu a prezentat comunicarea „Sărbătorirea zilei de 1 Decembrie în Sfântu Gheorghe, judeţul Treiscaune, în perioada interbelică (1919 -1940)”
***
După înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, deşi ziua naţională a Regatului României era 10 Mai, ziua de 1 Decembrie beneficia de un loc distinct în conştiinţa românilor de pretutindeni, fiind sărbătorită de toată suflarea românească.
În Îndrumătorul bisericesc pe anul 1930, editat de Mitropolia Ardealului, sărbătorile oficiale sunt grupate astfel: sărbători naţionale (cu suspendarea serviciului şi Doxologie): 10 Mai, 24 Ianuarie, 1 Decembrie, aniversarea Zilei Eroilor morţi pentru patrie (Înălţarea Domnului); sărbători legale („în care după Legea repaosului duminecal, nu se lucrează în fabrici, ateliere, cancelarii şi se ţin închise prăvăliile şi magazinele):Anul Nou (1 ianuarie), Boboteaza (6 ianuarie), ziua a 1 şi a 2-a de Paşti, Sfântu Gheorghe (23 aprilie), 1 Mai, 10 Mai, Pomenirea morţilor, Sfânta Maria (15 august), Sfântu Dumitru (26 octombrie ) şi ziua a 1 şi a 2-a de Crăciun; sărbători ale familiei regale (cu Doxologie) – zilele de naştere şi onomastice ale membrilor familiei regale.
Ordinul Ministerului de Interne din 19 ianuarie 1922 stabileşte „sărbătorile naţionale fixate prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 461 din 17 martie 1921 trebuiesc respectate şi ţinute de instituţiile publice şi întreprinderile particulare din judeţ, respectiv: 1. oficierea de Te-Deumuri cu suspendarea serviciului: Unirea Principatelor (24 ian./6 feb.), Ziua Eroilor, Proclamarea Independenţei (10 Mai); 2. aniversările şi onomasticile familiei regale la care se oficiază Te-Deum fără suspendarea serviciului, şase ani de la realipirea Basarabiei la Patria Mamă (în 9 aprilie 1924), Botezul Mântuitorului (în 6 ianuarie 1924), ziua de 24 Ianuarie, sărbătoarea naţională de 10 Mai, serbarea de aniversare a biruinţei de la Mărăşeşti din 19 august 1924 (excursie la Mărăşeşti cu un tren special), anul nou 1925. Elevii şcolilor minoritare erau obligaţi să participe la manifestările organizate de sărbătorile oficiale, fiecare la confesiunea sa. ( Arhivele Naţionale Covasna – în continuare ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 125/1924).
În preajma sărbătoririi împlinirii a 4 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, au fost organizate „marile serbări ale Încoronării suveranilor României Mari”, manifestări care au avut loc Alba Iulia şi Bucureşti, în zilele de 15 -17 octombrie 1922, şi la care au participat toţi primarii şi fruntaşii politici din judeţ, ocazie cu care au primit medalia jubiliară emisă. Redăm un fragment din textul Proclamaţiei Regelui Ferdinand transmisă cu această ocazie: .„Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron am rugat Cerul să dea rod muncei, ce, fără preget eram hotărît să închin iubitei mele Ţări, ca bun Român şi Rege. Pronia cerească a binecuvântat şi prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. Am venit astăzi cu Regina – care ne-a fost tovarăşă în credinţă neclintită la răstrişte şi la bucurie – ca printr’această sărbătoare să consacrăm în faţa Domnului şi a scumpului nostru Popor legătura ce ne uneşte de-a pururea cu dânsul.
Punând pe Capul Meu, într’această străveche cetate a Daciei Romane, Coroana de oţel dela Plevna, pe care noui şi glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României-Mari, Mă închin cu evlavie memoriei celor cari, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe acei cari au proclamat-o într’un glas şi o simţire dela Tisa până la Nistru şi până la Mare….FERDINAND I, Alba-Iulia, 15 Octomvrie 1922”.
La 11 octombrie 1923, Asociaţiunea pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român („Astra”) Sibiu, adresează Prefectului jud. Treiscaune următoarea adresă oficială: „Aducerea aminte despre momentele mari ale trecutului, la toate naţiunile care vor să trăiască, este izvor de îndemnuri spre viitoarea înălţare. Cu atât mai vârtos neamul nostru, ieşit abia de curând din lanţurile robiei va trebui să-şi ia călăuză pentru viitor făclia faptelor mari ale înaintaşilor şi sărbătorind cu pioasă aducere aminte trecutul va putea mai trainic să-şi întemeieze viitorul. Şi cine ar tăgădui, că minunea zilelor noastre, care este, după atâtea veacuri de suferinţe şi umilire, unirea tuturor Românilor într-un Stat naţional, rămâne pentru toate timpurile epoca cea mai înălţătoare a istoriei noastre?
Cuvine-se deci, ca măreaţa înfăptuire a acestei uniri să fie comemorată cu însufleţire şi pietate din generaţii în generaţii. Asociaţiunea pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, depozitară a idealului naţional şi a desăvârşirii lui prin cultură şi înaintare, se simte chemată şi îndemnată să ţină în evidenţă momentele istorice potrivite pentru întărirea mândriei naţionale şi înălţarea sufletească a neamului. Apropiindu-se deci, ziua cea mare de 1 Decembrie (18 Noiemvrie st. v.) la care zi în anul 1918 neamul românesc din Ardeal, Banat şi Ţara Ungurească, în măreaţa sa adunare naţională de la Alba-Iulia, într-un gând a proclamat unirea sa cu patria mamă într-un singur stat naţional, care este România are, ca şi în anii trecuţi, astfel şi acum “Asociaţiunea” trimite tuturor românilor îndemnul său patriotic de a serba în chip cuviincios pretutindeni şi de către toţi comemorarea acelei zile măreţe. Cu deosebit respect Vă rugăm deci, Domnule Prefect, să binevoiţi a da preţiosul Dv. concurs la aranjarea comemorării acelei măreţe zile pe teritoriul judeţului, ce se află sub înţeleapta cârmuire a Dv., ori întrucât din altă parte din orice motiv nu s-ar iniţia asemenea comemorări, să binevoiţi a lua Dv. iniţiativa acelei serbări dinpreună cu toate celelate corporaţiuni cu cădere pe teritoriul judeţului, mai vârtos cu organele bisericeşti şi şcolare. Sibiu, din şedinţa Comitetului Central ţinută în 28 septembrie 1923, Preşedinte, Vasile Goldiş” (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 125/1924, fila
În anul 1928, Primăria aprobă cererea de închiriere a sălii festive pe data de 1 Decembrie 1928 pentru serbarea organizată cu „ocazia aniversării a 10 ani de la unirea Ardealului şi Banatului cu Patria Mamă”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 778/928)
În 1930, În Sfântu Gheorghe, desfăşura o bogată activitate Societatea Corală Renaşterea a învăţătorilor de stat din Treiscaune, înclusiv la toate serbările dedicate zilei de 1 decembrie. O fotografie înfăţişează membrii acestei societăţi: o parte cu costume populare, dar o parte cu costume nemţeşti cu cravată, aceasta fiind ţinuta obligatorie pentru profesori. Despărţământul ASTRA din Trei Scaune a organizat, în fiecare an, de 1 decembrie, în Sfântu Gheorghe mai multe conferinţe, cum a fost şi cea din 1 Decembrie 1934, ţinută la teatrul din localitate, cu tema: „Lupta românilor pentru dezrobirea Ardealului”. (Românii din Covasna şi Harghita).
În circulara semnată de prefectul dr. Valer Bidu, privind sărbătorirea zilei de 1 decembrie 1934 se spune: „cu ocazia aniversării zilei în care s-a proclamat unirea Ardealului şi Banatului, cu Vechiul Regat. Serbarea care a avut loc în sala teatrului orăşenesc, fiind urmată de un “festival” organizat de Despărţământul Astra. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 763/1934)
Atunci când norii negri ai războiului şi ai revizionismului se arătau tot mai ameninţători la orizont, în această zi erau organizate ample acţiuni ale mişcării antirevizioniste. Pentru exemplificare redăm fragmente din circulara Prefecturii jud. Treiscaune, privind organizarea sărbătoririi zilei de 1 decembrie 1935: „Ziua de 1 Decembrie 1935, va fi sărbătorită şi în acest an, ca şi în anii precedenţi, cu solemnitatea ce se cuvine aniversării zilei în care Ardealul şi Banatul au proclamat la Alba Iulia unirea lor cu vechiul Regat. În anul acesta toate serbările de 1 Decembrie vor trebui să aibă caracterul de protest împotriva tendinţelor revizioniste maghiare şi să se accentuieze cu multă hotărâre deciziunea neclintită a populaţiei din Ardeal şi Banat de a nu ceda nicio brazdă din patrimoniul naţional, şi de-al apăra la nevoie cu jertfa sângelui. Asociaţiunea „Astra” şi Liga Antirevizionistă Română, pentru a întări tot mai mult solidaritatea şi conştiinţa naţională şi pentru a ne manifesta faţă de duşmanii ţării noastre uniţi într-un singur şi puternic bloc naţional, au hotărât organizarea unor serbări antirevizioniste în toate comunele ţării”. (Fondul Primăria Sf. Gheorghe, dos. Nr. 1139/1935)
Ziarul „Dimineaţa” publică, în 5 decembrie 1935, articolul de fond intitulat “Într-un oraş de provincie”, semnat de N. Batzaria. În articol se scrie următoarele: “Răspunzând unei invitaţii, care m-a măgulit şi onorat, am mers, în ziua de dumineca din urmă, în modestul şi liniştitul oraş Sft.-Gheorghe, ca să ţin o conferință sau, mai exact, o cuvântare ocazională în legătură cu aniversarea Unirei de veci a Ardealului şi Banatului cu vechiul Regat.
Mergeam pentru prima oară în acest oraş, însă ştiam că nu mă voiu simţi străin şi intimidat. Ştiam că valorosul şi harnicul meu compatriot, d. Petre G. Marcu, directorul liceului de acolo, mă aşteaptă, ca să-mi arate prietenia ce-mi poartă şi ca să evocăm împreună amintiri din vremea – apusă de mult – când el era un elev vioiu şi sârguincios pe băncile fostului liceu român dela Bitolia [Grecia], iar eu îndeplineam funcţia de profesor.
Mai ştiam că d. primar d-rul Stanciu, care gospodăreşte oraşul cu atâta pricepere şi devotament, va fi bucuros să reînoim o cunoştinţă făcută la Iaşi, cu ocaziunea congresului ţinut nu demult de Uniunea oraşelor din România.
Mai ştiam ceva ce contribuia să-mi alunge sfiala ce-o simţi când te prezinţi pentru prima dată unui public care nu te-a văzut şi nu te-a cunoscut. Acest <<ceva>> este calitatea mea de Român macedonean, deci de membru al grupului românesc care a dat Ardealului şi Banatului atâţia bărbaţi de seamă, atâţia mari binefăcători, şi a cărui activitate dăinueşte şi astăzi în bisericile din mai toate oraşele acestor două provincii şi în alte opere şi aşezăminte cu caracter cultural şi naţional. Şi, în adevăr, în acea sală archiplină a teatrului orăşenesc, în care am ţinut cuvântarea, am simţit tot timpul că mă înconjoră o atmosferă de simpatie, o atmosferă de binevoitoare prietenie.
Altcum oraşul Sft.-Gheorghe, pe care soarele întârziat din acest început de iarnă îl învăluia într-o lumină aşa de plăcută, îţi face cu atât mai mult impresia unui oraş tăcut – ba uneori eşti ispitit să crezi că e un oraş din care au plecat locuitorii – cu cât mergi direct din extraordinara forfoteală şi din sgomotul asurzitor al Bucureştilor.
Totuşi, tăcutul şi modestul orăşel Sft.-Gheorghe, capitala judeţului Trei Scaune – <<Trei Scaune>> în înţelesul de trei reşedinţe, trei plăşi – prezintă o deosebită importanţă dintr-un alt punct de vedere. Este anume centrul secuimii. Secuii formează majoritatea populaţiei acestui oraş, care numără vreo 12 mii de suflete, şi tot secuii sunt în masă destul de compactă în judeţ.
Însă, ştim din istorie că, în genere, raporturile dintre secui şi români au fost mai bune, în rândurile secuilor manifestându-se o tendinţă de apropiere, de împrietenire cu românii, alături de cari locuiau […]
Intelectualii noştri de la Sft.-Gheorghe, dându-şi seamă de acest adevăr, desfăşoară în domeniul cultural o activitate ce merită tot sprijinul şi toată preţuirea. Între altele, au hotărât apariţia unui ziar săptămânal, din care a şi apărut primul număr în ajunul zilei de 1 Decembrie. Titlul acestui ziar este <<Oituzul>>, organ de bună şi solidă propagandă culturală. Judecând după conţinutul îngrijit şi interesant al primului număr, suntem îndreptăţiţi să credem că <<Oituzul>> va izbuti în marea şi atât de importanta operă de afirmare a culturei româneşti şi de câştigare pentru această cultură a secuimii din regiunea aceia”. (“Dimineaţa”, din 5 decembrie 1935)
În preajma zilei de 1 decembrie 1935, Gheorghe de Ferenczy, redactor responsabil al ziarului „Igazság” [Adevărul] din Sfântu Gheorghe trimite următoarele două telegrame: „Domnului Nicolae Titulescu Ministru regal al Afacerilor Străine Bucureşti. Cu ocaziunea apariţiei primului număr al ziarului săptămânal “Igazság” din Săcuime, permiteţi-ne, Excelenţă, să Vă transmitem sincerile noastre omagii şi asigurarea sentimentelor noastre de supunere şi devotament. Noul organ de luptă pentru aceleaşi idei pe care Excelenţa Voastră atât de magistral le-a desvoltat în discursul istoric ţinut în Cameră, ca răspuns dat contelui Bethlen. Excelenţia Voastră aţi arătat adevărata cale ce trebue să o urmeze minorităţile din România. Noi căutăm ca pe această cale să conducem poporul săcuesc, loial şi credincios Statului Român, ca prin colaborare frăţească să ajungem la prosperarea patriei noastre comune. Redacţia ziarului “IGAZSÁG” Redactor responsabil Gheorghe de Ferenczy, Sft. Gheorghe.
Domnului Stelian Popescu, fost ministru, Preşedintele Ligii Antirevizioniste, BUCUREŞTI Cu ocaziunea apariţiei, în limba maghiară, a primului număr al ziarului “Igazság” din Săcuime, Vă trimitem, d. preşedinte, frăţeştile noastre urări de bine. Noul organ luptă în contra tendinţelor revizioniste şi iredentiste şi urmăreşte îndrumarea pe această cale a populaţiei din Săcuime, loială şi credincioasă Statului Român, pentru prosperarea patriei noastre comune, România Mare. Redacţia ziarului „Igazság” Redactor responsabil Gheorghe de Ferenczy Sft. Gheorghe.
Acelaşi mesaj este transmis şi prin apelul adresat de Comitetul Ligii Antirevizioniste şi cel al ASTREI, din Sf. Gheorghe cetăţenilor din judeţul Treiscaune cu ocazia manifestărilor organizate în ziua de 1. decembrie 1936: „ Fraţi Români! În aceste momente, când de pretutindeni se aud cuvinte duşmănoase, care încearcă să ne conteste drepturile noastre eterne asupra graniţelor însemnate pe harta Europei cu adânci dâre de sânge, în aceste clipe când voci de renegare se aud chiar de la fraţi de sânge, care alături de noi au luptat, nu de mult, în numele principiului naţionalităţilor, ca să dărâme acel anacronism istoric, care-şi trăia viaţa din împilarea popoarelor din Europa Centrală, se cade ca în ziua de 1 Decembrie, ziua unirii cu patria mamă a Ardealului cel râvnit de duşmani, să veniţi cu toţii la MAREA ÎNTRUNIRE DE PROTESTARE ce va avea loc în sala teatrului orăşenesc, orele 10 a.m. pentru ca glasul nostru al tuturor să capete răsunetul adânc şi puternic al unui popor ce nu înţelege să se lase a fi jefuit pe pâmântul pe care a robit secole, altă dată, a unui popor care a supraveţuit tuturor împilărilor şi tuturor sugrumărilor de conştiinţă şi care singur, prin vitalitatea moştenită de la strămoşii lui şi prin vitejia sa neclintită, a ştiut să desăvârşească unitatea etnică, pe care nicio încercare nu i-o va putea sfărma. Fraţi Români, În această zi când popoarele prietene îşi trimit solii lor, ca să ne aducă omagii şi afirmări de solidaritate în lupta în care suntem angajaţi, se cuvine ca, cu toţii, în frăţie deplină, să dăm imaginea unui popor „UNIT ÎN CUGET ŞI SIMŢIRI”, a unui popor încrezător în destinele sale şi pe care nici ameninţările verbale, nici furtunile vieţii nu-l vor clini din loc! Fraţi Români, prezenţa voastră a tuturor la această manifestare naţională, este o sfântă datorie pe care veţi şti, desigur, a o îndeplini cu aceea evlavie ce o pretinde preamărirea eroilor, care au creat România Mare. Veniţi cu toţii să jurăm, că vom şti să apărăm cu jertfa vieţii noastre!” ( Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. Nr.1223/1936).
În invitația adresată de către conducerea Despărțământului ASTRA Treiscaune cetățenilor orașului pentru a participa la manifestările dedicatei Zilei de 1 Decembrie 1938, se spune: ”Societatea cultural-naţională „ASTRA” care a dus o luptă aprigă în trecut pentru realizarea visului dorit, astăzi, după 20 de ani de la marea înfăptuire, tot EA cheamă mic şi mare la prăsnuirea zilei de 1 Decembrie. „ASTRA” îşi înţelege marele rol de a duce lupta de propagandă culturală şi naţională, alături de toate societăţile şi autorităţile, pentru întărirea şi consolidarea României pe veci întregită. Pentru a da un fast deosebit acestei prăsnuiri, dăm mai jos programul zilei de 1 Decembrie, făcând un călduros apel către toţi cetăţenii din oraş şi judeţ să participe în număr cât mai mare pentru a arăta tuturor cari ne privesc cu ochi răi că ştim a prăznui marea zi a desrobirii Ardealului care a fost încătuşat, dar nimic nu l-a făcut să-şi piardă conştiinţa naţională. (Buletinul „ASTRA” nr. 5-6/1938, p. 3).
Documentele prezentate sunt argumente convingătoare despre faptul că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, realizată cu atâtea sacrificii de către înaintaşii noştri, a fost sărbătorită cu onorurile cuvenite, în în fiecare an, în perioada interbelică, în oraşul Sfântu Gheorghe. Continuând această frumoasă tradiţie, avem datoria morală, ca ziua 1 Decembrie, zi astrală a neamului românesc, Ziua Naţională a României, să o sărbătorim aşa cum se cuvine, şi să o transmitem generaţiilor prezente şi viitoare ca pe o comoară de nepreţuit, pe care să o cinstim, prin vorbele şi faptele cotidiene ale fiecărui român, în toate zilele anilor viitori.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
