„Muzica începe acolo unde se sfârşeşte vorbirea. Ea se adresează direct sufletului!”
Am avut onoarea de a fi invitat să fac parte din juriul care va aprecia evoluţia formaţiilor muzicale participante la această ediţie. N-am mai fost în oraşul Sfântu Gheorghe de ani buni. Regăsesc acelaşi oraş liniştit şi curat. Aceleaşi clădiri impozante. Aceiaşi oameni. Aceeaşi statuie a lui Mihai Viteazul care, cu necruţătoarea-i secure, parcă sprijină bolta cerească. . .
De câţiva ani un grup de români inimoşi, componenţi ai demnei şi mândrei Fundaţii Mihai Viteazul, care aminteşte pentru veşnicie de bravul şi fostul domnitor şi conducător al românilor şi al Secuilor, organizează această deosebit de valoroasă activitate muzicală, care onorează şi ridică la loc de cinste oraşul Sfântu Gheorghe şi judeţul Covasna.
În sala de spectacole, care face cinste Liceului Maghiar, oamenii aşteaptă, emoţionaţi, începerea Festivalului.
Doamna Maria Peligrad, preşedinta Asociaţiei deschide festivalul, dar nu apar încă formaţiile pregătite pentru concurs, ci trei „ateliere muzicale” apărute ca o noutate.
Doamna educatoare Săndica Borchină prezintă nişte adevăraţi îngeraşi, copii de grădiniţă, care cu voci mici, dar curate, cântă „Primăvara” şi „Mama”. Căldură, curăţenie, sinceritate. Emoţionant.
Alt grup format din copii de clasa a II-a, pregătiţi de doamna învăţătoare Maria Bularca, prezintă piesa uşor ironică „Cartierul” şi „Boroboaţă”. Curaţi, frumoşi şi veseli, au adus buna dispoziţie pe feţele părinţilor şi ascultătorilor.
Grupul format din elevi ai clasei a IV-a a Liceului de Artă din localitate, condus de doamna învăţătoare Maria Salamon prezintă la un alt nivel piesele „Mămăruţa” şi „Un pitic”.
Bucuria lor mică a fost atât de mare şi de binevenită.
Iniţiativa formării acestor „ateliere muzicale” este lăudabilă şi cu perseverenţă şi tenacitate, cu siguranţă va duce la ridicarea nivelului pregătirii muzicale a copiilor.
Începe festivalul.
Marele George Enescu spunea că: „Muzica începe acolo unde se sfârşeşte vorbirea. Ea se adresează direct sufletului!”
În cele ce urmează vom urmări o îmbinare între tulburătoarele vibraţii sonore şi profundele şi plinele de semnificaţii cuvinte.
Secţiunea întâi „Voci egale”
Prima formaţie „Andantino” formată din elevi de clasa a IV-a a Liceului de Arte „Plugor Sandor” din Sfântu Gheorghe, coordonat de doamna învăţătoare Salamon Marta şi dirijat de profesoara Mihaly Imola prezintă piesele: „Cucul mi se legăna”; „Ciobănaşul” şi „Luncile s-au deşteptat”. Voci pline, copii curajoşi, armonie bună. Public încântat.
Corul „Carmen Argessi” din Piteşti, dirijat de profesoara Cornelia Ionescu, prezintă o „Suită” de piese în armonizare proprie şi „Brâul” armonizat de Moise Mitulescu. Zece fetiţe, care au făcut sala să amuţească. Se aud doar respiraţiile. Voci, la modul excepţional pregătite: impostare, respiraţie, frazare, armonie, toate înmănunchiate au dat un ceva care nu se vede şi nu se aude prea des. Toate felicitările.
Corul de copii „Anemone” pregătit şi condus de domnul preot Gheorghe Iuga, prezintă piesele „Mociriţă” şi „Rău mă dor ochii, mă dor”. Voci pline, masive, curate, omogene. Bine, dar cu siguranţă se poate mult mai mult.
Corul „Florile Tarcăului” al Şcolii Gimnaziale „Iulia Hălăucescu” din comuna Tarcău judeţul Neamţ, condus de domnul Ştefan Marc, îmbrăcaţi în superbele costume populare ale locului prezintă, în grai moldovean, cântecele: „Asta-i şchioapa” şi „Patru care şi-o căruţă”. N-au emoţii sau nu le arată, de parcă s-ar fi născut pe scenă. Voci puternice, cântă cu suflet şi din suflet. A fost o încântare. Mulţumim.
Corul „Plaiuri tulgheşene” al Căminului Cultural Tulgheş, judeţul Harghita, pregătit şi condus de doamna Lăcrămioara Pop se prezintă în costume atâta de frumoase, că ni s-a tăiat respiraţia. Simpla lor prezenţă pe scenă, fără să cânte, şi ar fi fost un spectacol. Cântecele populare: „Iştea-s ardelenii de-ai mei” şi „Ne-au călcat străinii” ne fac să ne amintim că în România există locuri în care Românii sunt minoritari în propria lor ţară. Şi asta doare. Corul a reuşit să trezească în noi şi mândria că suntem ce suntem şi durerea că mai trebuie să răbdăm, să luptăm şi să aşteptăm sosirea zilei aceleia plină de lumină în care tot Românul să se simtă, pe întreg teritoriul Ţării, la el acasă.
Secţiunea doi: Coruri mixte şi bărbăteşti.
Solemni şi demni intră pe scenă membrii Corului „Preot Ion Ionescu” al Casei de Cultură din Topoloveni, judeţul Argeş, dirijat de domnul preot, profesor Ioan Isăroiu, care prezintă două dintre cele mai pretenţioase piese din repertoriul coral românesc: „Doina şi hora cu strigături” de Nicolae Lungu şi „Balada haiducului Radu Anghel” de Constantin Arvinte.
Vocile, bine lucrate umplu scena şi sala de armonie. N-a lipsit nimic. Frazare, respiraţie, nuanţare, forţă. Vocea solistului este absolut de excepţie.
Toate laudele.
Urmează corul „Magnificat” al Liceului Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneşti judeţul Bacău, dirijat de profesorul Aristică Vaida.
Piesele: „Ca pe Împăratul” de Gavriil Musicescu şi „Mă luai, luai” de Tudor Jarda sunt prezentate la cel mai înalt nivel artistic. Poate un pic prea reţinuţi în redare. Au avut de toate, dar mai ales armonie, echilibru între voci, nuanţări duse la limita posibilului. Toate laudele.
Corul bărbătesc „Armonia” al Casei de Cultură din Brăila, dirijat de domnul preot profesor Ioan Păvăloiu umple scena, iar când începe să cânte umple sala.
Mândri şi demni, plini de forţă, dăruiesc celor prezenţi, cu generozitate, putere şi frumos. Piesele „Brâu amestecat” de Pretorian Voiculescu şi „Suita din Oaş” de Dariu Pop, cuceresc ascultătorii. Mulţumim Armonia. Mulţumim Brăila. Mulţumim dragilor că existaţi şi cinstiţi cu şi prin tot ce faceţi, Iubirea Cea Mare Muzica.
Secţiunea trei. Coruri bărbăteşti pe o voce.
Cinsteşte prin prezenţă la acest Festival Corul „Voievozii Munţilor” din comuna Vâlcele judeţul Covasna, condus de domnul preot Vasile Tămaş.
Cântecele „Dorul nostru” Şi „Cântecul României Mari”, ambele compoziţii ale dirijorului, trezesc înalte sentimente patriotice în inimile ascultătorilor.
Urmează Corul „Pădurenii” al Căminului Cultural al Comunei Barcani, judeţul Covasna, condus de doamna Cristina-Orania Deteşan „Cea mai Bărbată Dirijoare”.
Apariţia bărbaţilor în costumele populare bărcăuane, ne-a tăiat respiraţia. Nu erau oameni, nu erau bărbaţi, ci parcă nişte stânci deslipite din crestele semeţe ale Munţilor Ciucaş.
Cu mâinile butucite de muncă, de truda câştigării pâinii celei de toate zilele, prinse la chimire, au început să cânte. Am mai făcut această observaţie şi altă dată. Nu erau voci, ci o singură, masivă şi copleşitoare voce. Cântecele locale: „Când eram cu plugu-n luncă” şi „Foicică de pe deal” şi-au luat zborul spre neuitare.
E ciudat cum atunci când văd aceşti oameni, aceşti pui de munţi, din mine dispare, pur şi simplu, orice sentiment de teamă, de frică. Cu asemenea bărbaţi, Ţara noastră nu va dispare niciodată.
Încheie Festivalul printr-un recital Corul „Arhanghelii” al Casei de Cultură a municipiului Topliţa Judeţul Harghita, dirijat de profesorul Alin Gheorghe Negrea.
În acest timp Juriul a deliberat şi a ajuns la concluzia surpriză că trofeul este cucerit pe merit, de componentele Corului „Carmen Argessi” şi pleacă în acest an la Piteşti. Toate laudele pentru modul absolut excepţional în care s-au prezentat.
Inimile şi sufletele s-au bucurat de frumos, de deslipire de cenuşiu, de plutire spre înalturi, dar ca tot ce e pe lume există şi un final.
Încă odată Românii inimoşi şi cu drag de plaiuri strămoşeşti au arătat că se poate, şi dovedesc încă şi încă şi cât o fi nevoie că NOI AM FOST ! SUNTEM ! ŞI VOM FI !
Ne vedem la anul.
Prof. Nicolae Sebeşan
