„Fotograful Nagy Lajos afişează un orgoliu de vânător în a surprinde spontaneitatea vieţii fără a lăsa urme asupra prezenţei lui.” (Rudolf Arnheim).
Galeria de artă orăşeneasacă în colaborare cu cu Casa de Cultură Covasna a organizat această expoziţie în cinstea Zilei artei fotografice din România ce se serbează în fiecare an la data de 11 ianuarie, ziua de naştere a primului fotograf român, Carol Popp de Szathmary.
A fost vernisajul unei expoziţii deosebite, de fotografie, întitulate sugestiv şi totuşi enigmatic „Serii de imagini”, a artistului Nagy Lajos din Târgul Secuiesc.
În vernisajul expoziţiei din data de 8 ianuarie 2015 au vorbit, în deschidere, Konath Rita organizatorul expoziţiei, apoi a luat cuvântul artistul plastic, profesor de artă la Liceul de Artă „Hans Mattis Teutsch” din Braşov, domnul Vetro B. Sebestyen Andras căruia îi mulţumesc pentru colaborare, el având un bine documentat şi apreciat simţ critic despre arta, activitatea şi biografia artistului fotograf Nagy Lajos.
Nagy Lajos este artistul covăsnean care deţine cele mai înalte distincţii posibile, cea de la EFIA/p şi cea de la MFIAP. Acesta are lucrări expuse în diferite muzee şi colecţii particulare, este autorul unor albume de fotografie tipărite prin procedee tehnice inovatoare, este unanim respectat şi apreciat pentru opera sa. Cei prezenţi care au fost într-un număr mare, au fost marcaţi de fotografiile lui Nagy Lajos şi au avut cu ce să-şi încânte privirile.
Momentul artistic a fost susţinut de elevii secției covăsnene a Școlii de artă populară din Sfântu Gheorghe: Fülöp Véda, Gyerő József şi Szabó Kamilla. Profesor pregătitor: Gyerő Katalin din Covasna.
Nagy Lajos aduce la Covasna doar o parte din colecţia privată din care a selectat câteva serii de lucrări reprezentative. Fotograful redă în tablourile sale atmosfera de poveste, spiritul şi culoarea printr-o serie de compoziţii, peisaje montane, călătorii şi portrete caracterizate prin simplitate şi armonie, lăsând loc de visare privitorului. Expoziţia actuală însumează o serie de fotografii realizate pe set de imagini unde autorul surprinde clipa prezentă, dar şi eternitatea. Cele 28 de compoziţii selectate înşiră atât clădiri simbolice ale zonelor , cât şi detalii, dar şi aspecte mai puțin cunoscute celor care nu trăiesc aici. Amintesc aici lucrările cu titlul: „Biserica fortificată din Ilieni”, „Castelul din Micloşoara”, „Conac din Bicfalău” şi spre bucuria sufletului meu „Biserica din Ghelinţa” un monument istoric înregistrat la UNESCO, obiectiv religios şi turistic de mare valoare a judeţului nostru. Este una din cele mai deosebite biserici din Transilvania, unde de-a lungul secolelor a slujit diferitelor culte religioase istorice, astfel aici găsim pictură bizantină atât în interior cât şi la exterior precum la mânăstirile ortodoxe, apoi pictură a stilului reformat pe porţiuni şi tavan şi bineînţeles artă bisericească romano-catolică şi altar catolic, deoarece biserica aparţine acum acestui cult. Biserica este fortificată în stilul gotic, construită în secolul al XIII-lea, aici s-au semnalat substrucții romanice. Nava actualei biserici aparține epocii romanice, care în epoca gotică a primit un altar poligonal. În curtea interioară, străjuit de zidurile de apărare, este un cimitir străvechi unde îşi află odihna strămoşii, printre care şi rudele soţiei mele.
„Capela de pe dealul Perkő” şi „Biserica din Turia” m-au impresionat prin delicateţea şi fineţea culorilor şi a nenumăratelor nuanţe…
Fotografia „Biserica din Turia” este de departe cea mai deosebită din punct de vedere al cromaticii privind formarea de irizații pe marginea imaginilor interioare, având o gamă coloristică formată dintr-o serie succesivă de semitonuri, dar şi din punct de vedere al linilor de câmp vizual cu segmente de linii dreapte şi arce de cerc formate din corolele copacilor plus efectul de nebulozitate produs de ceaţa dimineţii. Numai dacă te uiţi cu mare atenţie poţi zări în fotografie siluetele obscure ale celor două tractoare care îşi văd de treaba lor, în aburul dimineţii transilvane.
Lucrările lui Nagy Lajos prezintă o fereastră deschisă, un mediu pur şi transparent prin care toate acestea se pot vedea fie vorba de seriile ce înfăţisează portrete, sau peisaje, ruine, sau aspecte ale clădirilor istorice din zonă .
De asemenea am putut afla că Nagy Lajos este vicepreşedintele AAFR ( Asociatia Artiştilor Fotografi din România) – membru din anul 1986. Acesta este membru şi în organizaţii fotografice renumite pe plan mondial ca: MFVSZ (Magyar Fotomuveszek Vilagszovetsege-Hungary) din anul 2002, PSA (Photographic Society of America) din 2003, DVF (Deutsche Verband fuer Fotografie -Germany) din 2005, şi UPI (United Photographers International) din 2008 şi membru în DFJ (Deutsche Foto Journalisten)
Activitatea foto :
Nagy Lajos a fost distins de-a lungul anilor cu premii ale:
AFIAP, EFIAP, EFIAP/b, EFIAP/s,PPSA(Profeciency), EPSA{Excellence)5*EID, 5*CPID, 3*ND, 3*TDMAAFR. Deasemenea a fost ales Fotograful Anului 2010 şi 2011. Are peste 2000 de acceptări în saloanele naţionale şi internaţionale şi peste 200 de premii obţinute la aceste saloane.
Timp şi Spaţiu
Fotografiile lui Nagy Lajos par truncate. Dar nu sunt. Ca fotoreporter şi artist fotograf încă din clasele primare, vă spun sigur că nu sunt trucate. Le-am studiat cu mare atenţie, în amănunt, în sala de expoziţie unde am stat singur numai eu şi ele. Am avut privilegiul să mă plimb nestingherit prin lumea lui Nagy Lajos, cu paşi mărunţi şi în linişte deplină. Fotografiile lui sunt prelucrate minimal precum o femeie frumoasă care se aranjează delicat, căci nu are nevoie de un machiaj strident pentru a fi plăcută privitorului. Fotografiile par truncate pentru că sunt aproape de perfecţiune…iar temele au fost foarte atent selectate din multitudinea de fotografii făcute de către artist. Cele mai bune dintre cele mai bune ! Rămâi siderat în faţa fotografiei alb/negru cu titlul „Timp şi Spaţiu” . O secundă încremenită pe o hârtie fotografică unde pământul reprezintă Spaţiul iar cerul reprezintă Timpul. Între timp şi spaţiu este Omul reprezentat de un copac. Creaţia Lui Dumnezeu între timp şi spaţiu. O metaforă gen „trei în unu…” Oare cât timp a stat artistul fotograf să surprindă Clipa ? O secundă ? Un minut ? O oră ? Raportul dintre timp şi spaţiu este disproporţionat. Spaţiul este un sfert din fotografie, diferenţa este Timpul care nefiind încadrat într-o ramă, devine nelimitat …aşa cum este el de fapt. La mijloc Omul/ Copac cu rădăcinile bine înfipte în Pământul/Spaţiu. Rădăcină pare şi chiar este coroana copacului care este sădită în Cerul/Timp. Aici este Mediucosmosul. Între Micro şi Macrocosmos. Omul cea mai mare creaţie a Lui Dumnezeu din tot universul. Nagy Lajos ne-a adus la Covasna şi „poze” cu oameni. Portrete de fiinţe vii, dar nu singure, ci doar însingurate în mijlocul naturii, a ogrăzii casei, a locului de muncă, etc. Am văzut portrete brăzdate de riduri de bătrâneţe sau de riduri din cauza muncii, dar şi chip de tânăr frumos cu viitorul în faţă…sumbru. Nagy Lajos este un meseriaş al artei fotografice, al tehnicii fotografice, dar şi al alegerii titlurilor.
Emigrez… Elmegyek…
Acesta este cuvântul care a spart efectiv liniştea din mintea mea în timp ce vizitam expoziţia… După „Pădure plină de mister” , „Viaţa mea e turma…”, „Iarnă la Coşnea”, „Brumă”, „Stână de la munte”, „ . . Peisaj din Carpaţi”, etc, care sunt titlurile unor fotografii picturale ce ar putea ornamenta orice casă. „Emigrez”… iată un cuvânt ca un strigăt de alarmă . În fotografie vedem chipul un tânăr frumos care are o privire cu dublu sens. Când te uiţi la el, el nu se uită la tine… privirea lui trece prin tine spre un acel viitor incert într-o lume nouă şi nesigură. Al doilea sens al privirii lui este dojenirea… El îi dojeneşte pe toţi cei responsabili de viaţa lui, de stabilitatea lui, de viitorul lui,… ne dojeneşte că nu am fost în stare să-i asigurăm viitorul lui, aici acasă. Băiatul pare nedumerit: …unde să emigrez ? În Vest unde o mare parte din populaţie la părăsit pe Dumnezeu ? În Vest unde oamenii se închină la noul dumnezeu numit „Drepturile omului” ? Drepturile omului care au devenit Drepturile Inumane… În Vest unde profetul acestei religii se numeşte „Charlie Hebdo” ? Acolo unde în loc de Democraţie este Demonocraţie… ?, acolo unde în loc de libertate este libertinaj şi în locul libertăţii de expresie este libertatea de batjocură şi blasfemie? Sau să mă duc în Est unde oamenii sunt mai simpli şi blajini şi unde se mai păstrează încă Dreapta Credinţă ? …dar acum în Est se duc lupte grele, unde „fraţii creştini” se măcelăresc între ei pentru o bucată de pământ.
Îţi vine să zici: rămân aici … în lumea lui Nagy Lajos, unde iarba este verde, pădurea şi munţii ne străjuiesc, apele curg ape sfinţite de bobotează, unde cerul ne aminteşte de Dumnezeu, oamenii se respectă reciproc, se iartă şi se împacă. Aici unde avem biserici în fiecare sat, mâncare din belşug şi …multă bunăcuviinţă ! Fotografiile lui Nagy Lajos sunt pline de multă bunăcuviinţă, el însuşi fiind un om respectos şi modest. Mă bucur şi mă simt onorat că am cunoscut un asemenea om.
Expoziţia merită tot interesul şi aşteaptă pe toţi iubitorii de artă în perioada 8 – 27 ianuarie la Galeria de artă Covasna.
Matei Schinteie – critic de artă
(Foto: Matei Schinteie)
