Turism Covana S.A., în parteneriat cu Centrul de Cultură Arcuş și Asociația Culturală „Predeluț” organizează expoziția de artă plastică a pictorului Adrian Socaciu, din București, în orașul Covasna.
Potrivit organizatorilor, vernisajul expoziției va avea loc luni, 10 noiembrie, de la ora 15.00, în Sala „Alegria” a Hotelului „Căprioara” din orașul Covasna, unde va rămâne deschisă până în data de 16 noiembrie a.c..
***
Adrian Socaciu este născut la Sibiu, pe 27 noiembrie 1951. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Desen, promoția 1973. Este Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Grafică.
EXPOZIȚII PERSONALE: 1998, octombrie | grafică, Club „BarBar”, București; 1999, aprilie | pictură, Club „BarBar”, București; 1999, iunie | pictură, Caffeteria Ambasadei SUA, București; 2002, iulie-august | grafică, Galeria „Art Tei”, București; 2005, mai | pictură, Galeria „Silva”, Bușteni; 2007, septembrie | pictură, Galeria „Orizont M”, București; 2007, noiembrie | pictură, Galeria „Căminul Artei”, București; 2009, august | pictură, „Zu Cafe”, București; 2012, ianuarie | pictură, Galeria „Orizont”, București; 2012, mai | pictură, Galeria „Kron-Art”, Brașov; 2014, iulie-august | pictură, Galeria „Orizont”, București; 2018, ianuarie-februarie | pictură, Galeria 2Art, Primăria sect. 2 București; 2019, septembrie | „Călător în Grecia”, Pictura, Galeria 2Art, Primăria sect. 2 București; 2019, noiembrie | pictură, ARCUB, București; 2021, aprilie | pictură, Centrul Cultural Mihai Eminescu, București; 2023, martie-aprilie | Jurnal de Călătorie, pictură, Centrul Cultural Mihai Eminescu, București; 2023, octombrie | pictură, The Pub Trocadero București, Urban Blues Fest; 2025, aprilie | pictură, Centrul de Cultură Arcuș, Sfântu Gheorghe.
Artistul a participat la 60 de expoziții de grup în țară și străinătate.
Lucrări semnate Adrian Socaciu sunt expuse permanent în Galeriile de Artă: ObArt, Bd. Magheru nr. 20, București; Galeria de Artă Calea Victoriei, Calea Victoriei nr. 33, București; • Galeria Atelier, Calea 13 Septembriei nr. 65-69, București; Galeria Hanul cu Tei 19, Pasajul Hanul cu Tei nr. 19, București.
Lucrări în colecții particulare din țară și străinătate, SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Belgia, Spania, Africa de Sud, Australia, etc.
„(…) S-a dedicat unei picturi care este în strînsă relație cu muzica; mi-a spus că pictează aproape exclusiv pe ritmuri de rock-progresiv & psychedelic (ca să-i nominalizăm pe cei mai proeminenți: East of Eden, Procol Harum, Moody Blues, King Crimson, Van der Graaf Generator, Traffic, Soft Machine, Jethro Tull, Barclay James Harvest, Love Sculpture, Canned Heat, The Nice…). Iar pictura pe care o plămădește este, în chip vădit influențată de acest tip de muzică, complexă și poetică. Mi-a spus că dacă ar fi fost ascultător al creației clasice a unui Corelli sau Bach, pictura s-ar fi înfățișat cu totul altfel, și viața sa ar fi avut, cu siguranță, un alt parcurs, diferit. De la vîrsta de peste 40 de ani se dedică acestui tip de pictură gravă, ca și cum ar sculpta cu energia unui Apostu. De altfel, și Apostul simțea uneori nevoia să pună culori vii pe suprafața sculpturilor sale din lemn, chunuite cu barda sau securea, dalta sau cuțitul. Socaciu folosește pensulele însă, iar suprafețele pînzelor sale sunt uneori rugoase, abrazive, aspre; asperitate pe care o modelează prin culori bine chibzuite, zgomotoase, deci, deloc ventriloce.
Drept urmare, tăietura lui este tușa, urma pensulației, amprenta vîscoasă a vopselelor. Prin alăturarea culorilor complementare se naște gravitatea, care transmite privitorului adîncimea trăirii artistului, care nu vrea să lase ochiul nostru indiferent, iar prin acesta nici propria noastră percepție. Artistul folosește culori pure, și le aplică cu îndrăzneală construind parcă vitralii. Exact precum armatura metalică susține în vitralii sticla colorată, contururile apăsate în picturile lui Adrian Socaciu odihnesc și împacă multele insule tonale. Predomină albastrul și roșul. Doar că verdele este rodul împreunării acestui albastru cu galbenul, iar proporțiile lor dezvăluie și arată amețitoarea diversitate a vegetației de primăvară, mereu mai bogată ca-n restul anului. Aici voiam să ajung: să afirm că în tablourile lui precumpănește prospețimea reavănă a primăverii. A vremii înnoirilor. Chiar dacă mai zărești prin lucrările sale copaci desfrunziți, goi, aceștia sunt plini de sevă, de măduva zemoasă care va rodi în scurtă vreme, în verdeață. Totuși, albastrul abundă, și el nu este doar al cerului, al apelor, al zăpezii umbrite, este și al carnației umane, căci este acel potop sub care se scufundă întregul univers, mai ales cel văzut. Și de-abia aici ne dăm seama că ultramarinul, cobaltul, azuriul, siniliul și altele asemenea acestor oxizi pot dialoga, firesc, cu vechi feșteli complementare; să nu neglijăm nici ecoul care se aude parcă din germanicul kobold, adică spirit rău, înfricoșător, tenebros, și povestea poate să înceapă. Pictura vorbește, iar uneori – țipă.
Doar că pentru asta este nevoie de un răgaz, de acea secvențialitate decupată, precum mozaicul, de secunda care fuge, iar gîndul îmi stăruie la acel vers subtil și dur al lui Celan:
„…tu vezi, învie
Ghețarul din Eden
Înainte ca secunda să nu mai fie”.
Adrian Socaciu reușește, uneori, să resuscite deșertul, întinsul planetar neînsuflețit, ca să inunde marea cu albastrul său ispășitor, și să lumineze noaptea cu stridentele sale culori, muzicale, convingătoare” a spus instoricul de artă Vladimir Bulat.
M.C.G
