Bătrâna Europă, purtând numele unei prințese și fiind leagănul civilizației occidentale, a fost mereu zguduită de războaie interne și externe. Astăzi ea, deși un timp și-a găsit un dram de liniște, trăiește din nou zbuciumul transformărilor. „Proiectul UE”, o uniune de state aflate în interdependență și țintind asigurarea stabilității și prosperității cetățenilor ei, înseamnă, dacă putem spune așa, realizarea unui vis frumos. Numai că nu întotdeauna între realitatea prezentă și cea viitoare putem pune semnul egalității. Pe măsură ce ne îndepărtăm de prezent și intrăm în profunzimea planului unele realități proiectate, ea se schimbă. De pildă, Brexit-ul n-a fost prevăzut în plan la momentul constituirii Uniunii Europene, însă acum această realitate a devenit un factor perturbator, și nici măcar nu pot fi calculate toate efectele acestui fenomen, din moment ce deja s-a creat un precedent.
Printre alte fenomene care au complicat lucrurile în Europa am aminti: migrația, cea care vine din interior, dintr-un stat în altul și se înscrie în formula „dreptul la libera circulație” și cea din exterior, valurile de imigranți veniți din Orientul Mijlociu și Africa; terorismul, care are drept scop inocularea fricii în rândul populației și destabilizarea țărilor europene, respectiv a „Uniunii”; tendințele separatiste/ secesioniste ale unor grupuri de interese, partide ori regiuni sau provincii de pe teritoriul unor state din UE; corupția, care macină din interior guvernările din unele state membre, dar care, de fapt, într-o măsură mai mică sau mai mare există în toate statele, o boală socială greu de eradicat; pe un plan mai jos situându-se sora ei, hoția, la care unii sunt campioni; nerespectarea statului de drept și a recomandărilor din legislația europeană. Desigur, în afară de acestea există și alte cauze care pot influența bunul mers al lucrurilor, cum ar fi: schimbările climatice tot mai accentuate, cursa înarmărilor și permanenta amenințare cu războiul, crizele economice și politice etc.
Ceea ce se întâmplă în zilele noastre în câteva țările din UE confirmă afirmațiile de mai sus: negocierile Brexit, protestele de amploare din Franța, Mișcările separatiste din Catalonia, Spania și din Italia, „nesupunerea” sau rezistența unor state la recomandările forurilor superioare ale UE și altele.
În acest context, nici România nu stă prea bine, chiar dacă pentru șase luni a preluat președinția Consiliului UE. Avem și noi „păcatele” noastre: avem corupție, avem hoție, avem și mișcare separatistă, sub masca „autonomiei”, avem migrație, și încă în stil mare, încât acest fenomen ne-a cam secătuit forțele, avem „convulsii politice” și rezistență la recomandări, avem și amenințarea rusească la granița țării, și mai avem multe altele care nu ne fac bine și nici cinste. Cu toate că am avea și capacitatea să ne depășim limitele, n-o facem, pentru că societatea noastră este deja de mult timp dezbinată, unitatea de acțiune a dispărut iar patriotismul „s-a pierdut pe drum” pentru mulți.
În ansamblul ei, Europa este neliniștită, iar viitorul nu pare a fi prea sigur…
Dată fiind situația, ne întrebăm dacă n-ar fi fost mai bine ca această structură europeană să se fi numit Statele Unite ale Europei, după modelul SUA?! Probabil că atunci lucrurile ar fi fost mai clare și n-ar fi existat atâtea șovăieli. În prezent în câteva țări membre UE partidele euroscepticilor câștigă teren și nu știm care va fi scorul la viitoarele alegeri.
Indiferent de ce am prezentat în acest material, credem că e bine să rămânem încrezători în gândul că ziua de mâine va fi mai bună și că viitorul va rezolva toate problemele pe parcurs, încât și copiii sau nepoții noștri vor trăi într-o Europă Unită, gata să facă față oricând tuturor provocărilor. Ea va dăinui în timp precum a prevestit zeița Afrodita către prințesă: „Nemuritoare vei fi Europa, deoarece continentul care te-a primit va purta în veci numele tău…”
Mihai Trifoi
