Nu întotdeauna lucrurile merg în direcția dorită. Uneori planurile sau planificările noastre nu se vor potrivi cu realitățile viitoare, pentru că undeva s-a strecurat o greșeală ori mai multe sau pur și simplu pentru că realitățile viitoare n-au putut fi intuite. De pildă Brexitul, decizia Marii Britanii de a se retrage din Uniunea Europeană, oricât de „bine” planificat a fost, acum Regatul Unit a intrat în impas și bate pasul pe loc sau, cum spunea cineva, stă pe granița UE, aflându-se nici înăuntru nici afară, iar viitorul este incert deocamdată.
În același timp Uniunea Europeană s-a dovedit a fi o structură bine închegată și destul de solidă ca să poată rezista la cutremure. Și totuși, cât de sigur este viitorul ei încă nimeni nu știe, chiar dacă acum este greu și să intri și să ieși din această „asociere” economică și social-politică ce cuprinde o bună parte din statele Europei. Aparent totul pare normal și de bun augur, însă pericolele pândesc atât din exterior cât și din interior. Dacă Brexitul este un „experiment eșuat”, cu toate acestea consecințele nu par a fi catastrofale, însă deschiderea porților pentru imigranți și pătrunderea masivă a musulmanilor în Europa, devenită „tărâmul făgăduinței”, reprezintă un real pericol în creștere, care în viitor va zgudui serios bătrânul continent. În ultima vreme se vorbește tot mai mult despre „islamizarea Europei”. Vom alege doar un exemplu.
În cotidianul național „Evenimentul zilei” nr.8448 din 14 martie 2019, ne-a atras atenția un articol semnat de senior editor Adrian Pătrușcă (p.13). Purtând titlul Devastatorul experiment al lui Obama: „Soarele Jihadului a răsărit!”, articolul ne prezintă o scurtă istorie a evenimentelor care au dus la situația critică din Europa zilelor noastre. În continuare, autorul se referă la vara lui 2015, când „Angela Merkel anunță că Germania este gata să primească oricâți refugiați”, desființând de facto Tratatul de la Dublin, după cum spune autorul, creând în acest fel haos: „Nu mai există granițe, nu mai există controale, intră cine vrea. O debandadă generală”. Întrucât cunoaștem cu toții ce s-a întâmplat odată cu invazia haotică a refugiaților imigranți, până când s-au ridicat garduri separatoare și s-a pus o oarecare ordine în lucruri, însă stoparea totală a „invaziei” nu s-a putut realiza, deoarece emigranții din Africa și Orientul Mijlociu continuă să sosească, nici măcar moartea nu-i mai poate opri.
Rezultatul unor politici greșite la nivel mondial se conturează tot mai mult pe măsură ce trece timpul. După cum sesizează Adrian Pătrușcă, astfel de decizii au creat în Europa o situație îngrijorătoare care oricând poate scăpa de sub control: „Șocul social este uriaș: Huntington însuși și-ar fi pus mâna la gură a mirare, văzând cum mândrele metropole occidentale de până mai ieri se umplu de basmale islamice, cum apar ghetourile musulmane în care nu calcă nici poliția, cum Sharia și tribunalele islamice capătă putere egală cu legile laice, cum teroriștii pot ataca oriunde și oricând, sfidând serviciile de securitate cu bombe, cuțite și topoare, cum, în fine, stilul de viață occidental strălucitor și comod se întunecă și se chircește sub papucul urmașilor profetului”. Iată deci o imagine destul de sumbră a continentului cu care se mândreau occidentalii, iar viitorul pare și mai negru, căci mare parte din noii veniți nu acceptă integrarea, ci doar enclavizarea, iar procentul natalității acestora este mult mai ridicat decât al europenilor, încât în 30-40 de ani balanța s-ar putea înclina în favoarea lor, deci chiar dacă musulmanii nu vor cuceri Europa cu arme, o vor face prin număr. Cuvintele lui Adrian Pătrușcă vin să confirme pericolul: „Islamizarea forțată a Occidentului (în paralel cu descreștinarea galopantă, numită și „laicizare”) are efectul unui pinten care trezește la viață toate forțele islamiste amorțite din jurul Europei. Turcia islamică de astăzi, de pildă, seamănă mai degrabă cu Imperiul Otoman decât cu Republica lui Atatürk, iar în Africa de Nord milioane de perechi de ochi pândesc lacomi la prada bogată de peste Mediterana”. Și putem spune că nu-i așa când, după cum reiese din previziuni și statistici, în 2030 unele mari orașe europene: Bruxelles, Viena, Berlin, Amsterdam, Londra, dar probabil și altele, vor fi majoritar musulmane? Dacă în anul 2019 numai în Franța există peste 2000 de moschei, câte vor fi în anul 2040 pe întregul continent?!
Departe de noi gândul de a avea vreun sentiment ostil față de Coran ori față de vreo religie necreștină, dar nici nu poți rămâne pasiv atunci când învățăturile din „cărțile sfinte” îi îndeamnă pe adepții lor la fapte antisociale și crime oribile sau la destabilizarea unor societăți iubitoare de pace și liniște. Se pare că unele moschei au devenit „focare de radicalizare împotriva poporului gazdă”, promovând ura și nesupunerea în fața legilor „ori nerespectarea valorilor și a modului de viață al țării care i-a primit”.
Viața de orice fel trebuie respectată! De aceea condamnăm fapta inumană a criminalului care a ucis și rănit zeci de oameni în două moschei din Noua Zeelandă. Chiar dacă reacția autorului acestor crime s-a născut din resentimentul său față de musulmani, uciderea acestora nu este o soluție. Atât creștinii cât și musulmanii ori adepții altor religii trebuie să înțeleagă (sau determinați să înțeleagă) că unica soluție pentru a trăi în pace și înțelegere pe pământ este respectarea legii divine: „Iubește pe Dumnezeul tău mai presus de orice și pe semenul tău ca pe tine însuți!”
Oricât de puternică se crede Europa și oricât de tolerantă se vrea, în fața sălbăticiei e greu să reziste. Și tocmai de aceea n-ar trebui să lase pavăza jos, ci să-și protejeze interesele, valorile și modul de viață impunându-și propriile legi celor care vin s-o calce în picioare, dar și în fața celor din interior care o vor destabilizată. Mila și compasiunea față de cei care suferă este cel mai lăudabil gest, dar în aceeași măsură se cer stopate atitudinile dușmănoase și provocatoare ale invadatorilor dovediți periculoși, altfel suferința se va extinde și va cuprinde lumea.
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail