Iordan Datcu-un cărturar de talie (editor, folclorist, etnolog, istoric literar) este una din cele mai de seamă personalităţi ale culturii româneşti actuale. Acum patru ani, la 10 iunie 2013, cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 80 de ani, a fost sărbătorit şi omagiat de distinşii oameni de cultură şi ştiinţă, istorici şi critici literari, academicieni.
Scrieri elogioase au apărut în presa naţională şi internaţională, supranumit, pe drept, Patriarhul etnologiei româneşti. Dicţionarul etnologilor români, de Iordan Datcu, Ediţia a III-a, revăzută şi mult adăugită, Editura SAECULUM I.O. Bucureşti, 2006, este o carte impresionantă a folcloristicii româneşti, având aproape o mie de pagini, însumând 795 de articole, lucrarea făcând obiectul al numeroaselor recenzii. Articolul despre Iordan Datcu, a fost scris de prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu. Am avut satisfacţia să întâlnesc în acest grandios tratat ştiinţific şi nume de cercetători ai domeniului etnologiei şi folclorului din judeţele Covasna şi Harghita, ceea ce ne face să-i aducem deosebite mulţumiri, şi pe această cale, distinsului autor. Condeierii din Covasna şi Harghita s-au îngrijit să consemneze referiri în presa cotidiană despre noua ediţie a lexiconului, Dicţionarul etnologilor români (Condeiul Ardelean, Sfântu Gheorghe nr.23, 4-10 ian. 2008, p.5; Adevărul Harghitei, Miercurea-Ciuc, nr.4230, 19 iun. 2007, p.6). În cuprinzătorul Dicţionar…Iordan Datcu consacră articole lui Constantin Catrina (p.203-204), Vasile Avram (p.73-74), Nicolae Bucur (p.161), Lăcătuşu Ioan (p.533-534) ş.a. precum şi unor personalităţi de seamă de pe meleagurile noastre, cum ar fi: Căianu (Caioni) Ioan, Octavian C. Tăslăuanu etc. Putem aminti aici contribuţia pe care a adus-o Iordan Datcu prin lucrarea „Octavian C. Tăslăuanu şi cultura populară tradiţională” apărută, alături de alte 20 de lucrări, în Volumul comemorativ „Octavian C.Tăslăuanu”. Prefaţă de prof. dr. Vasile Netea, Cuvânt către cititor prof. Nicolae Bucur, Cronologia, prof. Ilie Şandru (Miercurea-Ciuc, 1978).
N-am putea contiuna pledoaria noastră fără a nu pune în pagina de început această reflecţie despre persoana de care ne-am propus să vorbim…„Există pe lume oameni care, cu răbdare de benedictini, dau la iveală opere de certă valoare într-un număr ce ar stârni uimire, dar şi firească invidie. Unul dintre aceştia este folcloristul, publicistul şi editorul Iordan Datcu…Călător neobosit prin provincii, în căutarea unor folclorişti şi etnografi preţioşi pentru gândul de-a valorifica geniul popular…” (Eugen Dimitriu, publicist, scriitor, traducător, muzeograf, cercetător).
Academicianul Eugen Simion în cuvântul înainte la lucrarea „Iordan Datcu sau a trăi printre şi pentru cărţi” (Ed. „Grai şi Suflet” – Cultura Naţională, Bucureşti, 2012) scrie: „Iordan Datcu publică o bibliotecă întreagă de şi despre folclorul românesc, îngrijindu-se paralel şi de opera sa, care este remarcabilă”. Fenomenul literar etnografic românesc este scris în „Dicţionarul general al literaturii române” (Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, C-D, 2004). Cele 7 volume ale Dicţionarului…au văzut lumina tiparului între anii 2004-2009, secretarul fiind Iordan Datcu, om de carte pasionat şi responsabil. „Prin mâna domniei sale a trecut toată literatura etnologică apărută în România” consemnează Eugen Simion. La valoroasele cărţi apărute şi impresionanta sa publicistică ştiinţifică se adaugă numărul mare de reviste (peste 25) la care a colaborat. Etnologiei şi etnografiei, dar şi folclorului Iordan Datcu le dă importanţa şi interpretarea ştiinţifică, analizând în studiile sale tot ce este legat de fiinţa şi viaţa unui popor, de existenţa complexă a unei individualităţi etnice. Cu alte cuvinte tip, port, suflet, mentalitate, trai (de la naştere până la moarte), ocupaţiuni, unelte, obiecte, locuinţă ş.a.
Din Argumentul cărţii lui Iordan Datcu „Pagini de istorie literară şi etnologie” (Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2012, 170 p.) cităm: „Cartea de acum (comparativ cu tematica din „Pagini de istorie literară, RCR Editorial, Bucureşti, 2011, 600 p. n.n.), rămâne consecventă acelei duble atracţii a scrisului meu, coexistând în ea pagini de istorie literară şi reflecţii asupra cărţii de etnologie”. În recenta carte „Relevaţiile lecturii” (Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2017, 344 p.) menţionată şi în titlul materialului, autorul se îndreaptă cu o deosebită acribie şi orientare universală şi spre discipline ca literatura, memorialistica, arhivistica, sociologia, muzicologia.
Sunt în posesia acestei cărţi de la începutul lunii septembrie a.c., expediate pe adresa subsemnatului şi onorat de autorul ei cu această dedicaţie: Domnului Nicolae Bucur, sincerele sentimente colegiale ale lui, Iordan Datcu 7 sept. 2017. Evident la primirea coletului i-am adresat telefonic deosebitele mele mulţumiri pentru darul spiritual, îndrăznind să-i promit, ca după o serioasă lectură, să concep o recenzie. Plăcuta surpriză a fost, când am consultat Cuprinsul, unde figura şi persona mea alături de cea a regretatului coleg şi prieten Constantin Catrina, coautor al volumului nostru „Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita” (Ed. Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2012, 488 p.) a cărei Prefaţă subintitulată– O nouă, excelentă contribuţie este scrisă de Dr. Iordan Datcu – Doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Reţinem acest fragment: „Lucrarea Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita, cu temeinice studii în prima parte iar în cea de a doua cu o bibliografie generală selectivă însumând 2080 de poziţii, este o mărturie asupra unei vechi şi originale culturi. Volumul este opera a doi emeriţi cercetători doctorii Nicolae Bucur şi Constantin Catrina, prezenţi în lexiconul meu. Bibliografia, bogată şi sistematică, atrage atenţia asupra unor străvechi valori româneşti, care trebuie să fie cunoscute, promovate şi apărate. Citatul din Gh. Asachi, despre <aducerea aminte a strămoşilor, păstrarea averii şi a limbii> este un memento”.
În „Revelaţiile lecturii” domnia sa ne-a publicat recenzia, apărută iniţial în Litere, Anul XIV, Nr.6 (159), iunie 2013 (p.110-111). Tot aici ne întâlnim şi cu articolul la volumul masiv „Constantin Catrina – 80 de Ani –“ (p.181-183), apărut în ciclul Profesioniştii noştri 9, Ed. Mecatrin.ro, Braşov, 2013, 556 p. Dr. Iordan Datcu onorează cu studiul „Constantin Eretescu – prozator şi antropolog” volumul sus amintit la cap. IV. Etnologie – Studii şi articole (p.359-366). Împărtăşesc cu satisfacţie onoarea că mă înscriu alături de d-l Iordan Datcu cu lucrarea mea: „Folclorul –obiect de studiu şi sursă de inspiraţie în opera umanistului Pater Ioan Căianu- Joannes Kajoni Valachus (1629/1630-1687)”, (p.345-358) iar la p.347 îl şi citez pe autorul Dicţionarului Etnologilor Români. Reţinem pasajul semnificativ, prin conţinutul său, din aprecierile formulate la adresa lui Constantin Catrina din volumul omagial: „Timp de peste 40 de ani, Constantin Catrina a abordat cele mai diverse domenii ale etnologiei româneşti; astfel, a semnat şi îngrijit 10 volume de profil şi a publicat peste 600 de studii, articole, recenzii, interviuri etc. Problematica investigaţiilor sale se referă la istoria şi personalităţile folcloristicii româneşti, activitatea şi metodele de cercetare elaborate de reputatul entomuzicolog Constantin Brăiloiu, obiceiurile şi instrumentele muzicale, folclorul copiilor etc.”(Iordan Datcu). Glose selective din portofoliul de referinţe asupra operei lui Constantin Catrina au fost semnate, alături de atâtea personalităţi, şi de dr. Iordan Datcu.
Cu privire la cartea în discuţie, ,,Relevaţiile lecturii”, exceptând materialul „Editorialele din „Litere” ale lui Tudor Cristea”, cu care se deschide volumul apărut în revista „Cultura” Fundaţia Culturală Română, nr.39, 22 octombrie 2015, p.14, toate celelalte lucrări provin din „Litere” revista lunară de cultură a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, publicate între anii 2012 – 2016.
Sub titlul „De la o carte la alta” cu cele şase „prezenţe” în cuprinsul volumului, sunt selectate acele recenzii ale cărţilor cu conţinut şi problematică axate cu predilecţie pe etnologie, etnografie şi folclor, monografii ale unor localităţi (Dâmboviţa, Bucovina, Ardeal). Se comentează studii şi volume semnate de specialişti autentici fie că sunt din Moldova sau Maramureş, se vorbeşte despre o „lucrare iar nu carte pentru că autorul ei n-a reuşit s-o încheie şi s-o publice” a lui Anton Golopenţia (Îndreptar pentru tineret), se pomeneşte de vechea preocupare a lui Constantin Eretescu privind cercetarea de mituri, credinţe şi obiceiuri populare, spre a rămâne, momentan, doar la aceste exemple.
Înainte de a trece la comentariul cronologic al conţinutului cărţii, se cuvine a evidenţia, acea sinceritate cu care se tratează aceste materiale cultural – ştiinţifice, reuşind să capteze atenţia cititorului avizat. Din recenziile, investigaţiile şi analizele d-lui Iordan Datcu se desprinde foarte clar, că iubeşte cărţile care-i plac fără să fie preocupat de clasificări şi de doctrine, parcă călăuzit de spusele lui Anatole France: „Critic bun e acela care povesteşte aventurile sufletului său în mijlocul capodoperelor” sau „Nu există mai multă critică obiectivă decât artă obiectivă”. Fără complezenţă trebuie să remarc faptul că distinsul etnolog Iordan Datcu s-a consacrat unei activităţi ştiinţifice, literare, editoriale şi unei critici libere de orice constrângere morală, devenind un demn apărător al adevărului şi al autonomiei esteticului, plantând în rândul cărturarilor acea necesară undă de simpatie şi de stimă. În destul de lunga perioadă de cercetare, documentare, selectare, elaborare şi redactare a unor articole, eseuri, studii, cărţi, Iordan Datcu s-a dovedit autorul care s-a încumetat să ne restituie cu o acribie, o pasiune şi un devotament unic o adevărată enciclopedie de valori tezaurizate în opera domniei sale. Biografia interioară a etnologului, conturează profilul unui autor care a mediat intens şi continuu asupra unor cărţi, aşa cum dovedesc recenziile şi tratatele ştiinţifice cuprinse în cartea „Relevaţiile lecturii” şi atâtea altele. Găsim prevăzute în sumedenia lucrărilor răspunsuri, opinii pertinente, nelipsind nici observaţiile critice, unele scăpări, inexactităţi în materialele studiate şi apoi analizate ale unor autori. A reuşit să facă faţă cu brio ţinând piept unei publicistici critice uneori pline de confuzii şi de contaminări, care se multiplică şi se organizează sub ochii noştri, cu aparenţe ştiinţifice, sub forma unei critici etnografice şi folclorice, în care toate fenomenele estetice ale literaturii noastre sunt interpretate şi evaluate numai prin aderenţa lor reală sau închipuită cu etosul şi etnosul românesc, din care se alcătuieşte un fel de mit.
Vom încerca, selectiv şi cu subiectivismul de rigoare, să poposim asupra unor texte din cartea „Revelaţiile lecturii”. Sub titlul „Virtuţile discursului rememorativ” Iordan Datcu ne invită în mediul universitar, în preajma profesorului Dumitru Micu, autorul cărţii „Sfârşit şi început de mileniu” (2010). Este evocat periplul didatic al acestuia de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, evidenţiind că profesorii de reală ţinută „s-au confruntat cu tehnocraţia omniprezentă, cu interdicţia de a comunica studenţilor păreri personale…”(p.19). Universitarul îi apreciază în mod deosebit pe cei doi critici literari Eugen Simion şi Nicolae Manolescu, aducând argumente în acest sens (p.22). Monografia lui Simion Florea Marian „Botanica poporană română” (p.30-35) care apare postum, aduce multe detalii şi precizări privitor la terminologia plantelor. Era necesară…o Floră română, „unde să fie nume de plante din toate provinciile româneşti”. Monografia (manuscrisul ei numără 5942 pagini) este alcătuită din 520 de termeni şi un ierbar, menţionează Iordan Datcu. Evidenţiază totodată cercetarea vastă a etnografului sucevean, luând în considerare bibliografia de specialitate imensă, dar şi „a terenului, unde autorul a notat formele populare”. Ni se aduce ca exemplu că pentru mătrăgună, numai în Transilvania, a constatat 13 denumiri, impresionantă fiind şi lista de numiri populare ale mărului, care se ridică, incredibil, la 66. Etnologul Iordan Datcu insistă cu detalii privind lucrarea manuscris a lui S.Fl. Marian, o adevărată „botanică populară” (cum ar fi cea de „estetică a poeziei populare”) care şi-a găsit editorul ideal pentru a fi tipărită. (va urma)
Prof. dr. Nicolae Bucur
