După cum afirmam într-un articolul anterior, în anul 1932 a fost fondat Institutul Martinus din Copenhaga, având ca scop de a se îngriji și de a valorifica moștenirea intelectuală a filozofului danez Martinus Thompsen (cunoscut, după dorința lui, cu numele simplu Martinus). Institutul se ocupă cu editarea operelor scriitorului filozof, traducerea lor în diverse limbi, inclusiv în Esperanto, organizarea de cursuri internaționale pentru studiul lucrărilor lui Martinus, în special în Copenhaga și în Centrul cultural Martinus, în Klint, în nordul Jutlandei, prezentarea de conferințe etc.
Institutul a luat ființă în 1932, odată cu publicarea primei ediții a volumului „Livets Bog” (Cartea Vieții), iar în anul 1933 s-a publicat revista KOSMOS. Deja în primul număr al acesteia (Kosmos nr. 1/1939) Martinus a scris, în limba daneză, despre importanța limbii Esperanto. Textul a fost tradus în Esperanto de Ole Therkelsen și publicat în revista Kosmos nr. 1/2020, p.2. Autorul acestor rânduri, îl va pune la dispoziția cititorilor tradus în limba română:
[Așa cum au văzut cititorii deja, revista Kosmos conține o coloană cu un text în limba comună internațională „Esperanto”. Pentru că mulți danezi folosesc această limbă și au legături vaste cu esperantiști din diverse țări, în acest fel noi deschidem o fereastră către marea lume.
Pentru a nu defavoriza pe cei care nu înțeleg Esperanto, articolul apare în revistă și în limba daneză. Ambele versiuni apar în revistă astfel că, fără un deranj pentru celelalte texte, se poate decupa articolul pentru a-l trimite esperantiștilor străini.
Esperanto este o limbă planificată, construită de medicul polonez L.L. Zamenhof (1859-1917), care a făcut publică limba sub pseudonimul Dr. Esperanto (om care speră) pentru ca astfel să se creeze o limbă ajutătoare internațională. În raport cu alte limbi similare, Esperanto incontestabil are mari avantaje, și se pare că este singura limbă planificată care și-a dovedit adecvarea ( între altele, la diverse congrese).
Esperanto a evoluat puternic, însă a stagnat puțin în timpul Primului Război Mondial. Dar acum ea din nou evoluează puternic și în mod sigur, datorită marii ei simplități și facilități, ea va câștiga un loc important în evoluția internațională.
Într-o astfel de muncă internațională, prin intermediul Livets Bog (Cartea Vieții) și a revistei „Kosnos”, se pare că Esperanto poate fi de o foarte mare utilitate ca punte temporară între limba daneză și limbile străine, care este vorbită de străinii interesați de munca mea. Prin intermediul limbii Esperanto, mulți interesați din lume vor putea fără întârziere să ia contact cu munca mea, pentru că ei nu vor trebui să aștepte viitoarea traducere în marile limbi ale lumii.
În acest fel Esperanto este o punte între daneză și toate limbile străine. Chinezul și rusul, indianul și japonezul, la fel ca fiecare european în parte, cu ajutorul limbii Esperanto va găsi la fel de ușor drumul către o înțelegere a ceea ce dorim noi să scriem pentru ei în revista noastră. Astfel aceasta este prima strădanie mică de a căuta atenție peste tot în lumea mare.
Prin aceasta se începe un supliment nou în munca noastră internațională. Dacă interesul este suficient de mare, noi vom iniția un curs de Esperanto în cadrele institutului. Va putea însemna extrem de mult pentru răspândirea operei mele, dacă pe cât posibil cei mai mulți prieteni ai ei vor învăța Esperanto.]
Astfel apreciind valoarea și utilitatea limbii internaționale, în ședința sa din 5 aprilie 1965, Consiliul Institutului „decide în unanimitate ca Esperanto să fie limbă internațională oficială a Institutului Martinus și a organizării internaționale a acestuia, care a fost planificată să ia ființă”. Cu această ocazie s-a dat citire unei declarații, din care rezultă motivele/ argumentele pentru care s-a luat decizia respectivă:
[Este un fapt, că în timpul nostru omenirea se află într-o evoluție în progres continuu către acel internaționalism, în care o participare va deveni o condiție vitală pentru fiecare stat și pentru fiecare om în parte.
Această evoluție duce la forme multiple de inițiere pentru a face să progreseze toate felurile de activități umane și umaniste comune, cărora le aparține și munca pentru limba internațională.
Noi suntem pe deplin convinși de imposibilitatea alegerii unei limbi naționale pentru această poziție internațională. Din cauza dificultăților și a celorlalte dezavantaje referitoare la o alegere a unei limbi naționale, noi la fel suntem total convinși, și din punctul de vedere al întregii omeniri o astfel de alegere n-ar fi suficient de practică. De aceea ea ar fi o rezolvare la fel de indezirabilă, pentru că se află una mai eficientă.
Faptele oficiale, documentate, despre Esperanto, recunoașterea ei din partea unor importante instanțe oficiale, facilitatea ei, flexibilitatea și capacitățile ei de exprimare, și în afară de aceasta și rezultatele practice atinse prin intermediul ei, arată o probabilitate superioară de alegere a ei ca limbă mondială definitivă.
Și experiențele multor ani de muncă ale Institutului nostru arată adecvarea superioară a limbii Esperanto, nu doar ca una dintre limbile de lucru, ci și ca limbă-punte sigură către chiar și cele mai mari limbi naționale.
Independent de atitudinea restului lumii față de problema limbii internaționale, Esperanto este un instrument ca și creat pentru scopurile Institutului, pentru conducere și administrare a organizației lui internaționale, și în mare măsură și pentru o comunicare fundamentală cu persoanele străine interesate, poate mai ales de limbi îndepărtate.
Aceasta totuși nu înseamnă ca limbile naționale să fie lăsate la o parte, sau ca ele să aibă o însemnătate mai mică. Total dimpotrivă! – Un lucru absolut de la sine înțeles este acela, că și oricare limbă națională să fie folosită peste tot unde acest lucru este folositor și potrivit cu scopul. Este chiar așa, că și prin Esperanto să aibă loc o inițiativă foarte puternică pentru a crea activități atât de multe, atât de cuprinzătoare și eficiente, cât în totalitate pot avea loc pe cât posibil în cele mai multe limbi naționale. Decizia despre Esperanto ca limbă internațională oficială de asemenea este o decizie bazată pe motive practice pentru a o pune într-o poziție centrală în relație cu activitățile de peste hotare.
În afară de aceasta, decizia înseamnă o instigare puternică pentru toți cei interesați să învețe înșiși limba, după posibilități, și prin aceasta să mărească folosul ei pentru alții. Ea este o instigare puternică și pentru sprijinul și strădania de orice fel posibil a celorlalți, pentru ca și în acest fel să fie extinsă utilizarea ei pentru scopurile Institutului și ale progresului interuman general al culturii mondiale.
Copenhaga, la 5 aprilie 1965
Martinus Henning Lang
Tage Edeling Ib Schleicher ]
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
Martinus a făcut referiri la Esperanto și la Zamenhof în mai multe ocazii, deși el însuși nu era esperantist, dar ca spirit luminat a înțeles imediat valoarea, necesitatea și utilitatea unei limbi internaționale în interesul omenirii, așa cum vom vedea și într-un alt fragment din lucrările sale: Marele Curs, Imaginea lumii eterne, par. 492 (Sursa: revista KOSMOS nr. 1/2020):
[Limbi naționale și internaționale – Esperanto
- În Biblie, noi putem citi că odată era o necesitate ca limbile să se deosebească [Turnul Babel]. Puținii oameni de pe pământ în acel timp aveau tendința de a se întâlni și a se grupa, și restul lumii a rămas fără oameni. Limba nu s-a schimbat subit, ci evoluția însăși a răspândit oamenii. În timp ce ei trăiau în grupuri speciale departe de alte grupuri au obținut propriile experiențe și idei, propriul mod de a se exprima și propria limbă. În acest fel au apărut multe limbi diferite, și aceasta a cauzat întărirea naționalismului.
Dar acum pentru mulți oameni este greu să nu poată vorbi limbi străine, și ei trebuie să folosească mult cele mai mari și mai răspândite limbi naționale. Dar acest lucru nu este suficient. Noi vedem că există tendințe de a face să evolueze alte limbi, care nu sunt limbi naționale, ci limbi internaționale.
Noi am văzut un idealist creând o limbă mondială, Esperanto, care va juca un rol foarte important, pentru că ea este creată după principiile divine, pentru că ea este logică, și pentru că este ușor de învățat. Acest lucru de asemenea este ceva care indică faptul că va veni o altă existență.]
Una dintre întrebările puse lui Martinus a fost: „Fără îndoială, cândva vom vorbi aceeași limbă în toată lumea. Care limbă va fi aceea?
La care Martinus a răspuns: [„Esperanto! Nu pentru că eu sunt esperantist, sau că ea este la modă, dar mereu va fi necesar ca noi să avem o limbă comună. Imaginați-vă dacă astăzi am avea o limbă comună! – Atunci am fi liberi de toate aceste traduceri. Toate cărțile trebuie să fie traduse, rar se întâmplă că ele câștigă prin traducere. Foarte des se întâmplă că ele pierd puțin din cauza traducerii. Imaginați-vă cât s-ar economisi cunoscând una și aceeași limbă. Peste tot oamenii s-ar putea înțelege. De asemenea, acest lucru ar crea pace. Acum gândurile de război sunt în mare măsură cauzate de faptul că nu ne putem înțelege unii pe alții. Înțelegerea reciprocă și evoluția iubirii vor fi mai ușurate când toți oamenii vor putea comunica între ei total fluent.” (Sursa: revista Kosmos nr.1/2020).]
Opinia noastră este că, deși între timp știința a evoluat enorm și acum există posibilități de traducere „electronică” a textelor sau a vorbirii, acest lucru nu rezolvă problema decât parțial, încât ideea unei „limbi universale”, care să îndeplinească condițiile imparțialității și să fie ușor accesibilă tuturor, rămâne și pe mai departe unul dintre dezideratele omenirii, care va trebui rezolvat în viitor.
Comentariu și traducere: Mihai Trifoi
