. . Sărăcia este considerată o boală socială, de care suferă aproape un sfert din populaţia globului. De aceea forurile şi organizaţiile naţionale şi internaţionale umanitare duc o luptă continuă pentru combaterea acestui flagel.
Chiar dacă a trecut momentul aniversar al Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei, 17 octombrie, problema rămâne şi nu poate fi rezolvată doar amintind această zi.
Conform sursei Wikipedia, sărăcia înseamnă „o viaţă lipsită de şansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai”. Totodată se menţionează că acest standard este relativ, el fiind diferit de la o ţară sau regiune la alta şi în consecinţă există „sărăcie absolută” şi „sărăcie relativă”, între aceste extreme situându-se forme tranzitorii.
Ca efecte, se menţionează că „sărăcia atrage după sine deficienţe culturale, o lipsă de calificare şi creşterea analfabetismului populaţiei”, însă, credem noi, lucrurile sunt mult mai complicate.
Afirmaţia unui politician cum că „sărăcia în România se datorează corupţiei” este doar în parte adevărată, cauzele fiind multiple, conform sursei Wikipedia: „Războaiele, sau alte conflicte militare; structura politică (de exemplu dictatura); structura economică (o repartiţie inegală a venitului naţional, corupţia, datoriile mari ale statului); greşeli ale regimului de conducere (incompetenţă, instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic) care pot provoca ridicarea ratei şomajului; catastrofe naturale (cutremure, secetă); epidemii; o creştere intensă a numărului populaţiei”.
Aşadar, se impune prevenirea sau combaterea acestor cauze şi ameliorarea efectelor acestora asupra populaţiilor. În general, statele lumii se străduiesc în acest sens prin diverse măsuri: ajutoare sociale, alocaţii pentru familiile sărace, asigurarea posibilităţii calificării tineretului, organizarea de cursuri de recalificare pentru şomeri, înfiinţarea de noi locuri de muncă şi altele.
Dintr-un articol semnat de I.B. şi apărut la HotNews.ro, 17 octombrie 2016, la rubrica Actualitate/ International, aflăm următoarele: „Ziua internaţionala pentru eradicarea sărăciei este marcată începând cu data de 17 octombrie 1987. În acea zi, peste o sută de mii de oameni s-au adunat in Piaţa Trocadero din Paris, unde a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenţei şi a foametei, potrivit Agerpres”, şi că: „Prin Rezoluţia 47/196 adoptată la 22 decembrie 1992, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a declarat 17 octombrie ca Zi internaţională pentru eradicarea sărăciei şi a invitat toate statele să dedice acesteia, în contextul naţional, activităţi concrete în ceea ce priveşte eradicarea sărăciei”.
Astfel de preocupări există şi în programele de măsuri în vederea combaterii sărăciei adoptate în Uniunea Europeană şi în fiecare stat în parte, deci şi în România. Să vedem deci situaţia ţării noastre în acest context.
Într-un articol apărut în Ziare.com în 13 decembrie 2010 se preciza că „O proporţie de 33% dintre români întâmpină privaţiuni materiale grave, iar 8% din populaţia totală a Uniunii Europene se confruntă cu astfel de probleme relevă un studiu al Eurostat (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene)”.
Oare s-a schimbat ceva din 2010? Dintr-un alt articol la care face trimitere sursa Wikipedia, aflăm că una din problemele majore ale României moderne o constituie sărăcia şi corupţia, deci nimic nou sub soare. Pentru argumentare, în articolul referitor la „Sărăcia în România”, se spune că „Potrivit datelor Eurostat pe anul 2013, România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte rata sărăciei relative, cu un procent de 25,4%. Date ale INS arată că în România sunt 8,5 milioane de persoane în risc de sărăcie sau excluziune socială. De asemenea, o treime din populaţie este afectată de privare materială severă, în sensul că nu-şi poate permite să achiziţioneze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent.”
Ba mai mult de atât: „România este de departe ţara cu cea mai mare inegalitate între bogaţi şi săraci din Uniunea Europeană, în condiţiile în care cei mai prosperi 20% dintre români au venituri de peste şapte ori mai mari decât cei mai săraci 20% dintre locuitorii ţării, potrivit statisticilor”.
Revenind în prezent, dintr-un comunicat de presă al Confederaţiei Sindicale „Cartel Alfa” (sursa AGERPRES) – apărut în „Mesagerul de Covasna” din 17 octombrie 2016, aflăm că „Unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, cu toate că lucrează”. În acelaşi comunicat mai sunt menţionate o serie de cauze care „au dus la o adâncire a inechităţii sociale, condiţii de muncă precare, exploatare şi totală lipsă de perspective pentru lucrătorii români, în afară de opţiunea migrării”, şi bineînţeles că în această situaţie tot mai mulţi migrează spre orizonturi mai fericite.
Aşadar, este foarte trist că faţă de situaţia din anul 2010 lucrurile nu s-au schimbat prea mult, aşa cum reiese din comunicatul amintit: „Statisticile UE confirmă o realitate îngrijorătoare. Avem de departe cei mai mulţi lucrători săraci, dublu faţă de media europeană.” În consecinţă, se ajunge la o constatare îngrijorătoare: „Atâta vreme cât nedreptatea şi exploatarea sunt integrate în sistemul economic, social şi cultural, sărăcia va devasta în continuare o proporţie covârşitoare din populaţie, fiind în acelaşi timp o frână în dezvoltare”. Date fiind faptele, se sugerează că este necesară „o nouă viziune şi determinare politică, fundamentate pe principiile justiţiei şi bunei guvernări şi care să pună justiţia socială şi redistribuirea echitabilă în centrul politicilor publice”. Foarte frumos spus, dar în societatea noastră actuală încă nu există suficientă voinţă politică pentru a pune în practică aceste deziderate. Acum partidele sunt prea ocupate cu „luptele fraticide” pentru acapararea puterii, aşa că nu ne mai rămâne decât… să aşteptăm, poate că după alegeri se vor naşte noi speranţe de mai bine. Deie Domnul să fie aşa, deşi tot sperând de atâtea ori şi neschimbându-se mare lucru, parcă începem să ne îndoim…
Mihai Trifoi
