În aprilie 2019, la Editura Ars Docendi a Universitații din București a apărut lucrarea Enciclopedia cenzurii din România, în două volume, coordonator prof. univ. dr. Marian Petcu, profesor la Departamentul de Antropologie Culturală și Comunicare, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Lucrarea este prima enciclopedie a cenzurii din România, reprezentând un valoros instrument de informare și cercetare, pentru o largă categorie de specialiști, din domeniul științelor socio-umane. Ea a fost precedată de alte câteva volume, redactate, începând cu anul 199, din inițiativa aceluiași distins profesor, cercetător și inițiator a numeroase proiecte referitoare la istoria presei din România.
Astfel, în anul 2016, la Editura Tritonic din București a apărut lucrarea O cronologie a cenzurii în România, coordonator Marian Petcu. În Cuvânt înainte, coordonatorul arată că, odată cu apariția primelor cursuri despre regimul presei, în noile școli de jurnalism, a publicat volumul Puterea și cultura – o istorie a cenzurii (Polirom,1999), în primul rând, pentru studenți, problematica cenzurii fiind reluată cu o echipă de 14 cercetători, peste câțiva ani, când a redactat Cenzura în spațiul cultural românesc (Comunicare.ro, 2005). Volumul O cronologie a cenzurii în România este „realizat de 24 de specialiști – arhiviști, profesori, cercetători – și prezintă dispozitivul cenzural (legi, dispoziții, decizii), mecanismele cenzurale (avertismente/ somații/ suspendări/ suprimări), varietatea și versatilitatea interdicțiilor, „veșmintele” ipocriziei, chiar și fațete ale absurdului. Numeroase exemple completează informația de tip normativ.” O cronologie a cenzurii este, în viziunea coordonatorului, Marian Petcu „continuarea preocupărilor noastre în direcția valorificării fondurilor disponibile, o carte care ne apropie de viitoarea enciclopedie a cenzurii, pentru realizarea căreia vor fi mobilizați mai mulți specialiști.”
Cu perseverența, consecvența și profesionalismul, cunoscute și recunoscute, în 24 aprile 2017, sub egida Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității București, Arhivelor Naționale din România, Societății de Științe Istorice, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în parteneriat cu mai multe universități, muzee și biblioteci, profesorul Marian Petcu a dat publicității inițiativa redactării volumului Enciclopedia cenzurii din România – cronologie -, sub coordonarea sa. În acest sens, a fost lansat apelul prin care se adresa „invitația de a contribui la elaborarea primei enciclopedii a cenzurii din România.” Invitația a fost adresată tuturor categoriilor de specialiști care pot aduce informații documentare, extrase din presă, mărturii ș.a.m.d., sub forma unor rezumate. A urmat, cum era și firesc, o bogată corespondență între coordonatorul volumului și contribuitori, conținând necesarele precizări, exemplificări etc.
În 7 august 2018, coordonatorul volumului, prof. univ. dr. Marian Petcu anunță contributorii că s-a încheiat proiectul editorial Enciclopedia cenzurii din România, care a debutat în urmă cu 20 de luni, mulțumind tuturor colegilor de redacție și, în același timp, exprimându-și regretul pentru faptul că unele instituții și asociații din România și Republica Moldova, nu au dorit, sau au evitat să contribuie la acest proiect științific. Contributorii au fost informați că redacția Enciclopediei Cenzurii din România este formată din 62 cercetători, reprezentând instituții arhivistice, universități, institute de cercetare, doctoranzi ș.a.m.d., din România și din Republica Moldova.
În 19 martie 2019, prof. univ. dr. Marian Petcu, coordonatorul lucrării, informează membrii redacției că volumul Enciclopedia cenzurii din România a apărut la Editura Ars Docendi a Universității din București și că prima lansare va fi în 13 aprilie, la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iași, cu ocazia celui de-al XII-lea congres internațional de istorie a presei, iar lansarea de la București va fi în 30 mai, la Târgul de carte Bookfest / Romexpo. Lucrarea a apărut în două volume.
Volumul I și II, cuprinzând perioada 1640-2018, sunt coordonate de prof. univ. dr. Marian Petcu. Coordonatorul volumelor respective este profesor la Departamentul de Antropologie Culturală și Comunicare, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Potrivit informațiilor redate în volumul de față, profesorul Marian Petcu a mai publicat: 10 teme de istorie a jurnalismului (2012), Istoria jurnalismului şi a publicităţii în România (2007), Jurnalist în România – istoria unei profesii (2005), O istorie ilustrată a publicităţii româneşti (2002), Tipologia presei româneşti (2000), Puterea şi cultura – o istorie a cenzurii (1999), Sociologia mass-media (2002). A coordonat lucrările O cronologie a cenzurii în România (2016), Contribuții la istoria economică a presei din România (2016), Sociologia luxului (2015), Studii și cercetări de istorie a publicității (2015), Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați (2014), Istoria jurnalismului din România în date – enciclopedie cronologică (2012), Cenzura în spaţiul cultural românesc (2005). A fondat Revista Română de Istorie a Presei, Studii și cercetări de istorie a presei, Jurnalism & Comunicare – revista română de științe ale comunicării.
Referenți științifici ai volumului sunt prof. univ. dr. Ilie Rad, Universitatea din Cluj-Napoca și prof. univ. dr. Ion Zainea, Universitatea din Oradea. Redacția Enciclopediei este formată din 77 contribuitori, dintre care 34 reprezintă instituții din București; 43, instituții din județe și din Republica Moldova, 19. Majoritatea contribuitorilor sunt arhiviști, din 14 instituții de specialitate. Numărul referințelor este de circa 4.500, reprezentând documente, monografii, articole, interviuri, legislație, manuscrise, rapoarte de cercetare ș.a.m.d. Din cei 77 contribuitori, trei sunt din județele Covasna și Harghita, respectiv: Mihaela Dărăban și Valentin Istrate de la Serviciul Județean Harghita al Arhivelor Naționale și Ioan Lăcătușu, de la Centrul European Covasna-Harghita. Volumul I, cuprinzând perioada 1640-1945, are 356 de pagini și este structurat cronologic, pe următoarele perioade: 1640-1900, 1901-1918, 1919-1923, 1924-1930, 1931-1938, 1939-1945. Volumul II, cuprinzând perioada 1946-2018, are 376 de pagini și vizează perioadele: 1946-1950, 1951-1956, 1957-1968, 1969-1973, 1974-1978, 1979-1989, 1990-2018.
În Argument la volumul I, coordonatorul Marian Petcu face următoarele precizări: „Enciclopedia Cenzurii din România reunește informații relevante, colectate din arhive civile și militare din România, Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și Franța, ceea ce a presupus un efort considerabil de identificare, traducere, rezumare a urmelor Cenzurii. Cartea îi poate ajuta pe cei interesați de istoria jurnalismului, cinematografiei, literaturii, teatrului, de istoria activității editoriale, în sens mai larg, de istoria culturii, de evoluția mecanismelor represive. Numeroase alte axe de cercetare pot fi posibile, pornind de la volumul acesta – instituirea iconografiilor oficiale, cultul personalității, construcția consensului public, dominația prin simboluri, construcția unor mituri identitare, istoria mentalităților, evoluția legislației comunicării publice, controlul divertismentului social, relația presă – Putere și altele. Una dintre marile metafore – libertatea presei / de expresie / a creației – poate fi urmărită aici pas cu pas, așa cum s-a manifestat în spațiul de limbă română, deoarece prin această carte acoperim circa 380 de ani de reprimare instituționalizată a exprimării (1640-2018.
Suntem bucuroși pentru faptul că, după ce, în anul 2012, am contribuit la apariția volumului Istoria jurnalismului din România în date – enciclopedie cronologică, introducând în spațiul public informații despre publicațiile românești și principalii publiciști din județele Covasna și Harghita, și de data aceasta, am identificat în documentele de arhivă date despre cenzura practicată de toate regimurile politice, în ultimele două secole. Sincere felicitări coordonatorului lucrării, prof. univ. dr. Marian Petcu și tuturor celor 77 de contribuitori, pentru finalizarea cu succes a acestui important proiect editorial, de istorie și cultură românească.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
