Ieri a avut loc festivitatea de dezvelire a bustului lui Avram Iancu, în curtea şcolii gimnaziale ce îi poartă numele din oraşul Covasna, în prezenţa mai multor reprezentanţi ai instituţiilor locale şi judeţene, dar şi a comunităţii din oraş.
Festivitatea a început cu o scurtă defilare a tricolorului, iar apoi, pe acordurile Imnului naţional acesta a fost înălţat pe un catarg aflat în dreapta bustului revoluţionarului paşoptist.
Artistul plastic care a realizat gratuit bustul din piatră, Mihail-Nicolae Bohăţel, a spus că pe lângă semnificaţia istorică pe care o are Avram Iancu pentru întreaga comunitate românească, acesta se simte apropiat de revoluţionar prin legăturile pe care străbunii săi le-au avut cu acesta: „Pentru mine e o mare realizare şi o mândrie să am onoarea să realizez acest monument al Măriei Sale, Avram Iancu, crăişorul muntelui. Eu am şi o relaţie aparte; bunicul meu, Alexandru Bohăţel – primul arhiepiscop ortodox – se trage din comuna Glot, judeţul Someş. Se spune că a fost duhovnicul şi îndrumătorul lui Avram Iancu, aşa că pentru mine este cu atât mai important acest eveniment.” Artistul a mai spus că sculptura este o sinteză a mai multor portrete ale revoluţionarului, prin care a dorit să redea „mândria care ne caracterizează pe noi, ardelenii, şi spiritul de luptător al lui Avram Iancu”.
Prezent la evenimentul de dezvelire a celui de-al doilea bust al revoluţionarului paşoptist, prefectul judeţului Covasna a ţinut să amintească dorinţa pe care revoluţionarul a exprimat-o, sugerând că ştafeta trebuie predată generaţiilor viitoare.
„Mi-e greu să vorbesc despre Avram Iancu şi cred că oricărui om, cu un oarecare simţ al măsurii, nu i-ar fi mai uşor. Cu toate acestea, atunci când mă gândesc la Avram Iancu, mă gândesc în primul rând la testamentul pe care acesta l-a lăsat. Un testament de suflet care sună cam aşa: Unicul dor al vieţii mele a fost acela de a vedea naţiunea mea fericită. Ce dorinţă mai puternică şi mai nobilă poate fi decât aceasta, de a-ţi vedea naţiunea fericită. Sigur că, în zile precum acestea este foarte greu, însă, uitându-mă şi în jur la cei mici (…) gândesc că fericirea naţiunii stă în aceştia. Ei trebuie ca în cursul anilor ce vor veni, să fie naţiunea fericită. E greu, într-adevăr. (…) Este cât se poate de justificată ridicarea acestui monument”, a spus prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu.
În acelaşi context, directorul Şcolii Gimnaziale „Avram Iancu”, Olărescu Henorel, a opinat că „evenimentul are loc într-un moment în care riscul pierderii identităţii noastre este real”, explicând că acesta ne reaminteşte tuturor despre un simbol, un om care ne-a arătat ce înseamnă dragostrea de ţară şi de neam şi care şi-a dedicat viaţa pentru libertate.
„Un militar care a dus patriotismul pentru a-l transforma într-un mod de viaţă. Iată de ce sunt mândru: atât ca şef de instituţie cât şi ca român, începând de astăzi, în curtea acestei şcoli se află un monument care valorează mai mult decât o mie de declaraţii patriotice. Cu o năzuinţă care părea la un moment dat să fie o utopie, un ideal imposibil de atins, s-a relizat. În urmă cu un an, cu ocazia ultimului clopoţel, domnul doctor Enea Nicolae îşi exprima ideea amplasării bustului în curtea şcolii. La scurt timp, în toamna aceluiaşi an, reprezentanţii Asociaţiei Cultural-Creştine Justinian Teculescu au venit şi cu propunerea de realizarea, prin persoana artistului plastic Bohăţel Nicolae”, a spus directorul şcolii.
În discursul său, dr. Enea Nicolae, consilier local, a menționat, printre altele: „Ideia construirii unui monument al lui Avram Iancu, în curtea Școlii, am lansat-o, public, la festivitatea de deschidere a anului școlar, în septembrie 2014. Inițiativa a fost însușită de Consiliul de Administrație al Școlii Avram Iancu și de către directorul școlii, d-l Olărescu Henorel, iar cu ocazia selecției proiectelor culturale depuse am propus comisiei Consiliului local alocarea întregii sume disponibile realizarii bustului lui Avram Iancu. Consiliul local a votat suma de 19.000 lei pentru a fi alocată proiectului cultural depus de către Școala Avram Iancu și, într-o ședință ulterioară, a aprobat, cu unanimitate de voturi, amplasamentul.
Au fost și nemultumiți de modul în care s-au stabilit beneficiarii fondurilor alocate din bugetul local, dar, în final, luciditatea a învins interesele mărunte.
Acest adevăr trebuie spus pentru că și istoria se clădește pe adevăr, pentru că știm că și Avram Iancu a iubit adevărul și dreptatea și lui îi datorăm ca tot ceea ce vrem să clădim, să clădim împreună, uniți, și doar pe fundamentul solid al adevărului și al dreptății.
Pe Avram Iancu amenințările îl întăreau, calomniile și minciunile nu-l zdruncinau pentru că încrederea poporului în el era de nezdruncinat. El simțea manipularea și o privea mereu cu bunavoință aparentă. Să încercăm deci, să-i urmăm, în continuare, exemplul!
. .
Astfel, dacă pentru început mi-am exprimat satisfacția pentru finanțarea de către Consiliul local a acestui monument, cu cea mai mare sumă care s-a acordat vreodată în Covasna, pe proiecte culturale, doresc să-l felicit pe d-l Olărescu Henorel, directorul Școlii pentru proiectul depus și pentru implicarea sa și a Asociației Justinian Teculescu la realizarea lucrărilor.
Gândul meu de mulțumire se îndreaptă și spre artistul nostru voineștean, Niculae Bohățel, care și-a dovedit talentul și care a reușit, în mod admirabil, să-i dea chipului lui Avram Iancu viață, lumină, frumusețe, mândrie și bucurie. Poziția capului, întors spre munți, spre partea de sus a orațului, exprimă fericirea că și aici, în Voineștii Covasnei, Avram Iancu ți-a regăsit nemurirea.”
Pline de emoţie, două dintre profesoarele şcolii – Adriana Bota şi Florentina Teacă – au dorit să adreseze câteva cuvinte celor prezenţi şi să elogieze întrega activitate patriotică a revoluţionarului.
„În timpul Revoluţiei era privit de popuaţia românească asuprită de Imperiul austriac ca un salvator, iar de aceea, românii îl numeau Crai al munţilor. Iancu era convins că nu cu argumente filosofice veţi putea convinge pe tirani, ci cu lancea, ca Horea. (…) E o datorie morală să creăm o legătură sufletească cu acest erou, devenit patronul spiritual al întregii comunităţi şi patronul spiritual al şcolii care îi poartă numele. Nu simpla întâmplare a făcut să se înalţe aici un bust al lui Avram Iancu, ci o conştiinţă adânc românească care denotă respect pentru valorile neamului, o conştiinţă trecută din generaţie în generaţie, şi răspunzând chemării la luptă adresată moţilor de către Avram Iancu: Amu’ e vremea faptelor . No, hai! (…) Închei cu un îndemn la normalitate, convieţuire paşnică şi înţelegere adresat de Avram Iancu în timpul revoluţiei paşoptiste, poporului maghiar: Amândouă părţile vedem că pericolul ne ameninţă încă de aproape şi totuşi nu ne putem înţelege. Nu ştiu din ce pricină, pizmă sau doar nepăsarea îşi învârte sabia între noi şi voi în agonie, iar în final, sabia nu va putea rezolva problemele dintre noi. Libertate, egalitate, frăţietate, aceste principii sunt deviza noastră. Acestea sunt tezaurul şi cel mai sfânt obiect pentru care trăim.” a spus Bota Adriana.
„E o onoare să ne întâlnim astăzi aici, în zi de dublă sărbătoare. E o zi în care am pus încă o piatră la temelia spirituală a urbei noastre. E modul nostru de a-l cinsti pe cel care spunea că unicul dor al vieţii mele este să văd naţiunea fericită. Recunoştinţa faţă de înaintaşii noştri este o datorie pe care o avem atâta timp cât spunem că suntem români. Asociaţia Cultural- Creştină Justinian Teculescu consideră că amplasarea acestui bust este un act de normalitate, de întregire a imaginii şcolii din Voineşti. Conştientizarea de către elevi a importanţei istoriei românilor, a sentimentului de aparteneţă la valorile naţionale adevărate, este unul dintre scopurile educaţiei şcolare. Activitatea patriotică a unuia ca Avram Iancu, tânăr, intelectual, transilvănean, poate fi pentru elevi un imbold, un exemplu, o mândrie. Monumentul care ne-a adunat astăzi aici, pe toţi, este rodul îmbinării eforturilor mai multor factori implicaţi. (…) Este dovada că atunci când ne unim forţele reuşim să facem lucruri frumoase. Acest monument ne uneşte, ne cheamă la veghe şi la concordie. Este o onoare şi o mare bucurie pentru noi să îl avem pe Avram Iancu aici, în curtea şcolii care îi poartă numele. Să trăieşti, Măria Ta!”, a concluzionat profesoara Florentina Teacă, reprezentanta Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu”.
Maricela Dan
