Sala Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe a devenit neîncăpătoare, ieri după-amiază, pentru iubitorii operei marelui poet Mihai Eminescu care-au simţit că trebuie să fie prezenţi la evenimentul organizat cu ocazia sărbătoririi a 163 de ani de la naşterea „Luceafărului poeziei româneşti”.
La reuşita evenimentului şi-au adus contribuţia, prin poeziile eminesciene interpretate, elevi de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” coordonaţi de profesoara Ligia Ghinea, dar şi elevul Liceului Korosi Csoma Sandor din Covasna, Alexandru Baciu, care a interpretat cântece patriotice, aşa cum numai el ştie s-o facă. Momentul poetic a fost întregit de oaspeţii sosiţi din judeţul Harghita – poetul Ionel Simota, preşedinte al Cenaclului „Buna Vestire” din Miercurea Ciuc şi de colegul său Gheorghe Filip,care a reuşit să „lege” într-un „potpuriu” de suflet, versurile poeziilor lui Eminescu.
Lansare de carte
Nici un alt moment nu putea fi mai prielnic pentru o lansare de carte. Toţi cei prezenţi la Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” s-au putut bucura de prezenţa cunoscutei poete Anthonia Amatti (profesoara Mioara Nicolau), membră a Uniunii Scriitorilor din România, care a lansat, la Sfântu Gheorghe, cel de al 12-lea volum de poezie intitulat „Brăila-Mon Amour”. Pe coperta lucrării, poeta scrie:
„La umbra (proustiană) a apusului semnez în numele pseudonimului meu literar (provenit de la verbul definind etimologic iubirea), un volum mic (purtat în buzunarul de la piept) cu douăzeci de poezii culese din cărţile mele precedente (unsprezece la număr), închinate oraşului care m-a primit pentru jumătate de secol (sau pentru totdeauna). Ultimele opt mici poeme sunt noi, narând o iubire veche, trăită împreună cu Brăila.”
Atât domnia sa cât şi soţul acesteia, actorul Laurenţiu Nicolau, au citit în faţa selectului auditoriului câteva dintre poeziile cuprinse în noul volum „ Brăila-Mon Amour”. Şi Dumneavoastră, dragi cititori, aveţi posibilitatea de a vă bucura sufletul cu versurile poeziei „Joc de oglinzi”:
„Nu există copaci.
Doar inversul lor în ape.
Vârful verde străpungând mâlul
Absorbind de acolo energii telurice.
Rădăcini? Nu sunt!
Nimic nu are rădăcini!
Şi toate-s plutitoare; umbre înşelătoare
Dispărând în jocul vălurit de unde.
Şi o lotcă. Cu capul în jos, un pescar
Ţintuit în vâsle printr-un magnetism straniu.
Capul lui îşi schimbă forma la fiecare adiere
Îi place aşa-nu pare stânjenit de poziţia lui ciudată.
Nu sunt oglinzi
Doar raze strecurate prin valuri,
Săbii drepte, decapitând uşor, fără durere
Orice vis de pescar”.
Maria Graur
