Cu toţii cunoaştem jocul „Domino” şi pasiunea unora de a construi diverse imagini din piesele acestui joc. Apoi spectatorii asistă încântaţi la „efectul dominoului”, adică împulsul dat primei piese, care o împinge pe a doua, a doua pe a treia şi aşa mai departe, până când toate piesele sunt dărâmate.
Din păcate acest tip de „joc” se practică şi în viaţa de zi cu zi, deci şi în politică. Cei dominaţi de setea de putere vor împinge mereu prima piesă a dominoului. Şi dacă cei care deţin puterea au şi ambiţii de cuceritori, atunci în mod sigur vor fi răsturnate multe piese ale jocului. Şi vedem acest lucru chiar în zilele noastre, când unul dintre cei amintiţi, îndemnat de ambiţii cuceritoare, a declanşat jocul împingând prima piesă, numită Crimeea, apoi unda vibratoare a trecut mai departe şi efectul devastator se propagă spre un final necunoscut… Ce este mai grav e faptul că „spectatorii” înşişi vor trebui să intervină dacă această undă nu se opreşte, dar acest lucru ar însemna haosul planetar, lucru dorit numai de minţi bolnave.
Istoria a demonstrat că întotdeauna se vor naşte astfel de „cuceritori” mânaţi de ambiţii deşarte şi doritori să schimbe faţa lumii, arătându-şi astfel puterea. De fapt, aşa s-au şi născut statele puternice, prin cuceriri nemeritate. Şi de aceea perioadele de pace alternează cu perioade de război, şi lucrurile se vor repeta până când omenirea nu va părăsi „zona de întuneric” a conştiinţei sale şi nu se va înălţa pe deplin spre „zona de lumină”, spre sentimentul conştiinţei adevărate.
Poporul rus este şi el un popor „creştin”, dar se vede că fiecare interpretează creştinismul după propriul interes, nu după ceea ce ar trebui să fie el. Ne punem fireasca întrebare de ce se întâmplă toate acestea tocmai în preajma Sărbărorilor Pascale, când oamenii ar trebui să meargă la Biserică şi „să ia lumină din lumină”, dar în loc de aceasta ei se duc la confruntări interstatale şi „iau întuneric din întuneric”. Pentru simplul motiv că ei, cu toată ştiinţa lor modernă şi tehnica sofisticată, încă n-au înţeles ce înseamnă lumina, ei încă mai trăiesc evolutiv în zona de întuneric, iar întunericul aduce suferinţa. Aşa a fost întotdeauna: cine a semănat vânt a cules furtună. Şi până la urmă toţi „semănătorii de vânt” vor fi măturaţi de „furtuna” care va urma, căci dincolo de ceea ce cunosc oamenii există forţe şi conştiinţe mult superioare, care veghează ca în acest univers să se păstreze echilibrul şi lucrurile să rămână precum a exclamat Dumnezeu după ce „a făcut lumea”: „Toate sunt foarte bune!”, căci nimeni, nici un om, oricât de puternic ar fi el pe această planetă, nu poate strica echilibrul cosmic, adică lucrarea lui Dumnezeu. Decât să pui mâna pe armă şi să porneşti la luptă împotriva semenului tău, mai bine fă-ţi o cruce şi îmbrăţişază-l, căci tot mai bine e să-ţi faci tu crucea decât să ţi-o facă el ca duşman. Iubiţi Lumina şi bucuraţi-vă împreună de ea, căci lumina înseamnă mai mult decât o simplă radiaţie cosmică, ea înseamnă viaţă, înţelepciune, iubire. Cei iubitori de întuneric nu cunosc aceste lucruri în profunzimea lor, pentru că ei sunt servitorii Întunericului, adică ai lipsei de înţelepciune, ai urii şi ai morţii. Şi cum foarte adevărat a spus un gânditor: „Somnul raţiunii naşte monştri”… Aşadar, dacă vreţi să trăiţi în pace şi înţelegere, nu lăsaţi Raţiunea să doarmă!
Mihai Trifoi
