Au trecut aproape 30 de ani de la evenimentele din 1989 și, deși ne mișcăm, parcă am bate pasul pe loc, deci ne întrebăm de ce? De ce unele țări au un ritm de dezvoltare mai rapid, de ce au performanțe și locuitorii lor duc o viață mai bună și mai puțin zbuciumată? Căutând răspunsul, ajungem la același rezultat: Educația. Un popor care nu investește suficient în educație și instruire nu are șanse de progres evident.
În toată această perioadă învățământul românesc a suferit tot felul de experiențe nefericite: buget redus, salarii mici, condiții mizere, programe și manuale neadecvate, reforme neterminate, nenumărate schimbări de miniștri și altele, care acum se reflectă în starea națiunii. Și de fiecare dată când se schimbă Ministrul, neapărat trebuie să apară o nouă Reformă, căci fiecare cu ale lui…
Și iată că Educația are un „nou” ministru, al câtelea oare? De cum s-a instalat în funcție, doamna ministru Ecaterina Andronescu s-a pus pe „regândit structura anului școlar”, începând cu scurtarea vacanței de iarnă. Domnia, firește, și-a început mandatul cu … schimbări și este hotărâtă să-și ducă gândul până la capăt, așa cum a făcut-o de altfel și în cazul școlilor profesionale într-un mandat anterior. Deci părinții, profesorii și elevii e bine să se pregătească sufletește pentru ce va urma, după declarația Doamnei Ministru: „Și ne gândim să organizăm puțin diferit semestrele pentru clasele 1-12. Să aducem examenele din vară ceva mai devreme, evaluarea de la clasa a VIII-a și examenul de Bacalaureat, să aibă și profesorii vacanță, că noi tot le cerem, le cerem, dar trebuie să le dăm și vacanță” (Mediafax.ro).
În sfârșit, auzim și ceva inteligent; într-adevăr, anul școlar a devenit prea fragmentat, pe vremea când era structurat în trei trimestre și stabil toată lumea știa cum stă treaba și ce are de făcut, apoi fiecare ministru a venit cu alte idei și s-a tot schimbat și modificat, încât aceste modificări succesive i-au zăpăcit pe toți, și mai ales pe cadrele didactice, obligate să-și refacă planificările în fiecare an. În plus, a crescut birocrația, ca să nu mai vorbim și despre programele și manualele școlare și modificările repetate ale denumirii instituției/ ministerului. Este de înțeles dorința de a adopta metode noi, occidentale, în sistemul de învățământ, numai că noi suntem întotdeauna „originali” în ideea de „a sări din lac în puț” și uităm realitățile societății noastre, condițiile precare din unele școli sătești, rezistența la educație a unui segment de populație, predarea dificilă în cazul minorităților, gradul de sărăcie a unei bune părți a societății și multe altele care fac greoaie implementarea unor metode educative neautohtone. Aici Ministrul Educației chiar are dreptate, căci tot greul cade pe educatori, cei care se străduiesc să implementeze reformele cerute de Minister: „…căci noi le cerem, le cerem, dar trebuie să le dăm și vacanță”. Se știe că în învățământ întotdeauna salariile au fost mici, pentru că niciodată nu s-a atins procentajul de 6% prevăzut în buget, însă cadrele didactice conștiincioase n-au ținut seama de aceasta și și-au făcut datoria cu toată dăruirea. Afirmația Ministrului că „le cerem, le cerem” este adevărată, în sensul că toate documentele birocratice generează un mare stres pentru educatori, care nu mai au timpul necesar să se pregătească pentru ore din cauza prea multor cerințe, care până la urmă se dovedesc de multe ori inutile. Cum să faci mereu planificări de zeci de pagini, plus multe alte hârtii pe care să le aduni într-un dosar voluminos pentru a-ți dovedi capacitatea profesională. Cine are dosarul cel mai bine „pus la punct” este considerat cel mai bun. Atunci diploma de absolvire a studiilor universitare la ce folosește sau ea nu acoperă capacitatea profesională a absolventului?! Dacă nu, în acest caz Ministerul ar trebui să verifice Universitatea care i-a dat diploma și abia apoi cadrul didactic respectiv. Desigur, ar mai fi multe de spus, însă nu acesta este scopul nostru.
Dragi guvernanți, de orice culoare politică ați fi, înainte de toate țineți-vă de cuvânt și acordați Educației 6% din buget, așa cum ați promis, și abia apoi cereți!
Vom încheia cu un citat dintr-o carte care urmează să apară – „Dialoguri de seară”, a unui educator și om spiritual, părintele Ioan Tămaș Delavâlcele, care cunoaște foarte bine, copiii, oamenii și realitățile locului: „Educația este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității umane. Din acest motiv… educația ar trebui să fie o prioritate fundamentală pentru întreaga societate. Colaborarea dintre Școală, Familie și Biserică în actul educațional a devenit astăzi o necesitate pedagogică și o responsabilitate comună, având în vedere provocările lumii moderne. Este clar că eforturile tuturor factorilor educaționali trebuie îndreptate și concentrate spre o educație bazată pe valorile creștinești: credință și cultură, speranță și iubire, responsabilitate și solidaritate”.
Dacă vrem într-adevăr să progresăm, trebuie să urmăm exemplul acelor state care au știut să investească în Educație, Știință, Cultură și Sănătatea, căci un popor educat, cult și sănătos este capabil să înfrunte toate obstacolele și să-și urmeze calea spre un viitor mai bun.
Mihai Trifoi
