Locul şi timpul în care românii de pretutindeni, dar şi cei din Covasna, Harghita şi Mureş au înălţat un strigăt de ajutor la Dumnezeu, dar şi la Ţara mamă descoperindu-şi rănile şi suferinţele. . .
(Vocile românilor din Basarabia, Bucovina de Nord, sudul Basarabiei, Valea Timocului, Bulgaria, Voivodina, din Diaspora şi a celor din Covasna , Harghita şi parţial Mureş – au amintit participanţilor de durerea Plângerilor profetului Ieremia. România este Ţara care se învecinează de-a lungul frontierelor cu comunităţi compacte de români, aproximativ cinci milioane)
În liniştea veşniciei din localitatea Izvorul Mureşului dar şi în „oaza de latinitate”-,cum a numit primarul așezarea, s-a desfăşurat timp de șase zile (exact timpul cât Dumnezeu a plăsmuit Creația) -, cursuri intensive despre viaţa şi mai cu seamă despre identitatea şi starea comunităţilor româneşti din jurul graniţelor. S- a început cu Basarabia. Re-unirea celei mai vechi provincii româneşti cu Ţara Mamă este idealul care a fost şi este prezent în mintea tuturor românilor. O grupă energică de tineri muncesc încă din 2012 la apropierea concretă a basarabenilor de România. Au înfiinţat „Mişcarea unionistă” şi „Răsăritul românesc”. Umblă din poartă în poartă în fiecare sat al Basarabiei pentru reînvierea conştiinţei de neam a fiilor Basarabiei care aproape au uitat că sunt români. Şi au dreptate, fiindcă au trecut 204 ani din 1812, de când această mistică provincie românească, în sensul duhovnicesc al cuvântului, a fost anexată de Imperiul Ţarist. Dar să nu uităm că memoria este paradisul de unde nimeni nu ne poate da afară, aşa că rădăcina firii latine şi româneşti a basarabenilor este vie şi aşteaptă unirea. Dar mulţi doresc şi dibuiesc să identifice şi o personalitate culturală şi academică de talia ardeleanului Onisifor Ghibu, care să sădească cultura, credinţa şi demnitatea românească în minţile fraţilor din republica Moldova. Ştim că Onisifor Ghibu a reuşit cu ajutorul ASTREI să învie cultura şi demnitatea de român în sufletul basarabenilor.. Presa română este minoritară între Prut şi Nistru ( doar 20%, din totalul mass -media). Cultura tradiţională este încă firavă. Nici noi, cei din Ţară, nu ne potolim toţi setea spirituală de la izvoarele românismului şi ştim cu certitudine că acest izvor este Ortodoxia. De un lucru suntem convinşi. Paradigma naţională, adică revenirea Basarabiei… Acasă … nu este posibilă fără lucrarea paradigmei creştine. Cu alte cuvinte e musai ca toţi românii să ne unim voinţele în una singură, care la rândul ei să fie acordată cu voinţa divină. Au fost voci care au criticat criza de autoritate care o traversează conducerea politică a României, iar alţii au afirmat cu năduf, că guvernul şi preşedinţia este prinsă în cleştele “somnului cel de moarte”. Ne amintim cum în 1918 Unirea Basarabiei cu Regatul României a fost inspirată şi dusă la împlinire de Sfatul Ţării de la Chişinău, care a auzit vocea interioară şi nevăzută a neamului. Ce face acum parlamentul din Basarabia? Dar cel de la Bucureşti?
Românii din Comunităţile Istorice
Dacă Basarabenii au un Stat şi sunt conduşi de români, deşi în condiţii aproape iraţionale, românii care vieţuiesc în Comunităţi istorice din cuprinsul altor state, se află în situaţia pacientului în stare de comă, după cum bine a argumentat reprezentantul românilor din Bulgaria, de profesie medic la urgenţă. Deci fraţii noştri din Bulgaria sunt umiliţi în mod evident. Şi aceasta se datorează nu statului bulgar, ci alor noştri de la Bucureşti, care sunt complet insensibili la destinul românilor din Bulgaria. S-a alcătuit un Memorandum de către Asociația Românilor din Bulgaria. S-a cerut şcoală cu predare în limba română, slujirea sfintei liturghii în graiul românesc, un liceu românesc la Vidin, o filială a unei universităţi din România să funcţioneze tot la Vidin. Apoi s-a invocat rezistenţa prin cultura tradiţiilor şi nevoia unui ziar în limba română. Cele 32 de sate din jurul Vidinului, precum şi cele 98 de sate româneşti răspândite de-a lungul Dunării pe graniţa româno-bulgară au în prezent statutul de orfani şi cerşetori. De aceea medicul român de cetăţenie bulgară a afirmat că românii vor dispărea în câţiva ani. Este un dezastru în toate privinţele. Este aceasta o situaţie de comă?!!! Şi noi ne irosim forţele şi energia în van!!! Să ţinem bine minte că avem două idealuri, noi românii: UNIREA ŞI ORTODOXIA, respectiv paradigma naţională şi cea creştină, aşa cum au fost identificate de marele istoric al religiilor, Mircea Eliade.
Domnul Pedrag Balasevici, preşedintele partidului Neamului Românesc din Valea Timocului, cunoscuta regiune din Serbia plină de români se află într-o situaţie la fel de disperată ca a acelora din Bulgaria. Procesul de deznaţionalizare nu poate fi stopat fiindcă sârbii se opun înfiinţării de şcoli cu predare în limba română. Toate sunt lăsate de izbelişte de către România, a cărei diplomaţie nu numai că nu a făcut nimic, dar ne face de râs. De ce? Fiindcă nu a oferit posibilitatea românilor să primească cetăţenie română, aşa cum a procedat Bulgaria. Astfel s-a ajuns la o situaţie groaznică, deoarece, românii din Serbia, o parte din ei preferă cetăţenia bulgară pentru a beneficia de drepturi europene. Singura instituţie cerească, Patriarhia română, a adus ajutor concret şi speranţă în sufletele românilor din frumoasa Vale a Timocului. România nu a investit nimic, în comparaţiei cu Ungaria care i-a făcut egali pe ai lor conaţionali cu sârbii. Greu este de luptat cu autorităţile sârbeşti ,a concluzionat cu o tristeţe de nedescris, Domnul Pedrag, care a mărturisit că pur şi simplu îi este ruşine să prezinte la Izvorul Mureşului de vreo zece ani aceleaşi probleme şi statul român să fie surd la strigătul de ajutor al fraţilor din Valea Timocului.
În Voivodina sau Banatul Sârbesc, situaţia identitară a românilor este mai bună. Este un Episcop român al Daciei Felix. Totuşi comunitatea fraţilor noştri nu are un sediu unde să lucreze. Iar în învăţământul cu predare în limba română numărul copiilor înscrişi scade de la an la an.
În dulcea Bucovină de nord, cu vestita sa capitală a teologiei româneşti (Cernăuţi), atmosfera este influenţată de războiul şi tulburarea care există în entitatea statală care este Ucraina. Deci este afectată toată ţara de acest război nedrept, cel puţin pentru românii din Bucovina. Sunt tentative de eternizare a limbii ucrainene în parohiile româneşti. În Ucraina nu sunt perspective raţionale pentru permanentizarea învăţământului în limba română acolo unde este comunitate de români. Statul ucrainean nu editează manuale pentru şcolile româneşti.
O mulţime de răni are Maica Românie…noi am lăsat cu nepăsare să le aruncăm în mormântul uitării, iar statele vecine îşi intensifică politica de deznaţionalizare. Cine pleacă în pelerinaj prin Balcani să mângâie suferinţa aromânilor şi a megleno –românilor? Se aude până la noi strigătul lor de ajutor? Fiindcă nu li se oferă libertatea identităţii şi a exprimării, dar…ei au ales păstoritul şi în tăcerea şi liniştea munţilor, rugăciunea lor ne ajută şi pe noi. Sunt un fel de deţinuţi în altă ţară care poate fi o închisoare…dacă lipseşte Hristos şi rugăciunea din mintea noastră! Toată sfâşietoarea durere care o aduce sentimentul străinătăţii au vindecat-o cu gândul îndreptat la Dumnezeu şi cu folclorul. Pentru că cine aude cântecele aromânilor este cucerit de timbrul gravităţii şi asceticii din tema textului şi trimite pe oricine la tăcere şi meditaţie.Să ne amintim de Maica Tereza care era de origine aromână. Cântecele acestor fraţi ai noştri seamănă cu muzica psaltică de la strană. Subiectele cântecelor sunt de o candoare neîntrecută spun cei care îi cunosc mai bine. Păstorii aromâni şi megleno-români au fost veacuri de-a rândul adevăraţi călugări în munţii din Bulgaria, Grecia şi Albania. Haideţi fraţi români să ne înălţăm câtuşi de puţin la înălţimea testamentului şi a crucii creştine care ne-a fost lăsată. Suntem a şasea ţară după suprafaţă şi populaţie din Europa. România arată aşa cum este numită de cei care o iubesc: Grădina Maicii Domnului. Ne plângem cu răutate că suntem săraci! Dar sărăcia înţeleasă spiritual este prima treaptă a fericirii. Este cea mai frumoasă sentinţă care a lăsat-o Domnul Hristos în Predica de pe Munte. Consemnăm cu regret lipsa românilor din Maramureşul Istoric, teritoriu încorporat samavolnic Ucrainei. Nu am auzit nici glasul românilor din Transnistria, a aromânilor din Grecia, Serbia, Albania . Concluzia care a ieşit la suprafaţa raţiunii -, fără a fi rostită cu voce tare, a fost aceea că va învinge acela care va şti să-şi atragă de partea lui puterile cereşti…şi acceptă suferinţa lăsându-se în grija lui Dumnezeu, după cum au experimentat pe viu Sfinţii închisorilor. Mânia, violenţa, intoleranţa este a fricoşilor şi a celor iraţionali. Din aceste puncte de vedere nu avem ce reproşa conducerii politice, fiindcă a fost chiar permisivă în dăruirea sau acordarea unor drepturi comunităţilor istorice ale altor sate care convieţuiesc pe teritoriul României.
Valeriu Tănasă
