După „Mărțișor”, „Babe” și „Mosi”, după „zăpada mieilor”, când calendaristic deja am pășit în anotimpul primăverii, deși luna martie se dovedește a fi destul de capricioasă, marcăm astăzi, 20 martie, echinocțiul de primăvară și începutul primăverii astronomice în emisfera nordică, perioada din an stabilită în funcție de poziția Pământului față de Soare.
El se produce în jurul datei de 20 martie când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade, potrivit https://astro-urseanu.ro/.
Sursa citată menționează că după cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite epoci ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spatiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27′ .
La momentul echinocțiului de primăvara Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă ți valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest.
Începând de la aceasta dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară, mai arată sursa citată
Curiozități despre echinocțiul de primăvară 2026. Momentul când umbra dispare aproape complet
Echinocțiul de primăvară poate avea loc pe 19, 20 sau 21 martie, în funcție de anul calendaristic și de fusul orar.
„Mulți își amintesc că echinocțiul era pe 21 martie, însă acest lucru se întâmplă rar. Ultima dată a fost în 2007, iar următoarea va fi în 2101”, arată platforma Time and Date.
Echinocțiul din martie este echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, în timp ce în emisfera sudică este numit echinocțiul de toamnă și marchează începutul toamnei astronomice. În regiunile polare, acest moment aduce începutul zilei polare în emisfera nordică și al nopții polare în emisfera sudică, fiecare cu o durată de aproximativ șase luni.
Al doilea echinocțiu, cel din septembrie, are loc în jurul datei de 22 septembrie în fiecare an și marchează începutul primăverii astronomice în emisfera sudică și al toamnei astronomice în emisfera nordică.
Se spune că la echinocțiu ziua și noaptea au exact 12 ore fiecare. Chiar și denumirea fenomenului, provenită din latină, indică acest lucru: aequus înseamnă egal, iar nox înseamnă noapte.
„În realitate, în majoritatea locurilor de pe Pământ ziua este puțin mai lungă decât noaptea chiar și la echinocțiu. Acest lucru se întâmplă din cauza modului în care sunt definite răsăritul și apusul și din cauza refracției luminii în atmosferă. Există însă două zile pe an când ziua și noaptea sunt aproape perfect egale, fenomen numit echilux, iar data diferă în funcție de latitudine”, notează Time and Date.
La echinocțiu, Soarele se află deasupra ecuatorului, iar la amiază obiectele pot avea umbre foarte scurte.
„Cu un băț fixat la un anumit unghi, în funcție de latitudine, se poate observa că la prânz umbra dispare aproape complet. Acest experiment poate fi făcut doar de două ori pe an: la echinocțiul din martie și la echinocțiul din septembrie”, informează site-ul dedicat astronomiei și timpului.
De ce echinocțiul de primăvară era atât de important pentru antici
Momentul astronomic în care durata zilei devine aproape egală cu cea a nopții a fost celebrat încă din cele mai vechi timpuri, în toate colțurile lumii. În Antichitate, echinocțiul era unul dintre reperele după care oamenii își stabileau calendarul, sărbătorile și lucrările agricole.
În astronomia și astrologia veche, acest moment era considerat și începutul zodiacului, fiind asociat cu punctul de plecare al zodiei Berbecului.
Numeroase scrieri străvechi amintesc importanța echinocțiului pentru civilizațiile europene. El marca timpul sacrificiilor rituale, al începutului muncilor agricole, al deplasărilor animalelor, al campaniilor militare și al unor sărbători importante din cursul anului.
„Unii socotesc că anul natural începe la Nașterea Soarelui, adică la Brumalia, alții la solstițiul de vară; unii îl fixează la echinocțiul de primăvară, iar alții la cel de toamnă; unii la răsăritul, iar alții la apusul Pleiadelor, iar alții la răsăritul stelei Canicula”, nota acesta în lucrarea De Die Natali.
Un alt cărturar roman, Plinius cel Bătrân, din secolul I, explica de ce credea că Pământul se află în centrul universului.
„Faptul este dovedit prin egalitatea zilei și a nopții la echinocțiu, deoarece atunci răsăritul și apusul sunt pe aceeași linie”, scria acesta în lucrarea Istorie naturală.
Anticii foloseau echinocțiul și ca reper pentru planificarea campaniilor militare, arată scrierile vechi. Unii autori antici arătau că echinocțiul era și un moment important pentru ritualuri religioase.
„Pe vârful muntelui, cei numiți Basilae aduc jertfe lui Cronos la echinocțiul de primăvară, în luna numită Elaphius la eleni”, informa, în secolul al II-lea, geograful grec Pausanias, în Descrierea Greciei.
Evreii din vechime aduceau jertfele după echinocțiul de primăvară, când soarele se afla în primul semn al zodiacului, numit de greci Berbecul, iar luna se afla în partea opusă a cerului, afirma istoricul bizantin Sozomenos în lucrarea Istorie ecleziastică.
De asemenea, sărbătoarea Paștelui a fost orientată în legătură cu echinocțiul de primăvară. În anul 325, Primul Sinod de la Niceea a stabilit ca Paștele să fie sărbătorit de toți creștinii în prima duminică de după prima lună plină care urmează echinocțiului de primăvară.
În Antichitate, perioada echinocțiului avea un rol important în muncile agricole și în creșterea animalelor.
„Este mai bine ca semănatul să fie terminat repede și cu siguranță înainte de echinocțiul de primăvară; cu cât semănăm mai devreme, dacă vremea permite, cu atât rezultatul este mai bun”, nota cărturarul roman Columella, în lucrarea De Re Rustica, din secolul I d.Hr.
Într-un alt tratat despre agricultură, Marcus Terentius Varro arăta, în secolul I î.Hr., că timpul potrivit pentru tunsul oilor era perioada de la echinocțiul de primăvară până la solstițiu, după ce oile încep să transpire.
Albinele rămâneau în stup până la echinocțiu, peștii mari hibernau pe fundul apelor până la acest moment, iar împerecherea unor animale și păsări avea loc în aceeași perioadă, arătau alți autori antici, mai arată adevarul.ro.
mesageruldecovasna.ro
Sursa foto: Shutterstock
