Prefaţă
Lucrarea „Împărtăşirea sub ambele forme”, realizată cu dăruire, dragoste şi nădejde în folosul pe care aceasta îl va avea pentru cititorii de peste ani este, negreşit, o parte din comoara spiritului religios românesc, prezent de-a pururi pe meleagurile ţării noastre, fie ele dezlipite din pricina istoriei tumultoase, sau intacte până în prezent. Dumitru V. Toboltoc, teologul format într-o atmosferă interbelică suficient de prielnică dezvoltării culturale şi spirituale, îşi jertfeşte pe altarul timpului un an pe care student fiind, îl dedică aproape în totalitate viitoarei sale teze de licenţă, susţinută în anul 1939, la Facultatea de Teologie din Chişinăul care încă plânge de dorul României Mari. Urmaşii săi, remarcabili şi decisivi adeseori pentru societatea românească din judeţul Covasna, Dr. Nicolae Toboltoc (fiul autorului) şi D-na Judecătoare Irina Toboltoc (nora autorului), mi-au dat prilejul de a scoate, după aproape opt decenii, la lumina tiparului ziaristic, această nepreţuită lucrare axată pe centrul cultului creştin ortodox, Sfânta Euharistie. Misiunea mea, ca tânăr teolog, profesor şi, la rândul meu, autor, este una onorabilă, prefaţând şi îngrijind această capodoperă, lăsând-o să ne înfrumuseţeze raţiunea prin arhaisme şi expresii autentice româneşti dar, şi prin calitatea celor cercetate şi scrise de către autor.
Prof. Vasile Antonie Tămaş – Delavâlcele
Dumitru V. Toboltoc
Împărtăşirea sub ambele forme
Teză de licenţă
Chişinău – 1939
Ediţie prefaţată şi îngrijită de Prof. Vasile Antonie Tămaş – Delavâlcele
Neobositului Părinte Profesor Econom D. Popescu – Moşoaia, pe ogorul Bisericii şi a Şcoalei, neţărmuită dragoste şi devotament.
Capitolul I
Instituirea Sfintei Taine a Sfintei Euharistii de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Cu mult înainte de a aşeza Sfânta Euharistie la Cina cea de Taină, Mântuitorul, săturând mulţimile cu cinci pâini şi doi peşti, s-a gândit foarte lămurit la această Taină. „Agonisiţi-vă nu mâncarea cea pieritoare, dar mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care vă va da-o Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Tatăl, adică Dumnezeu. Amin, Amin grăiesc vouă, nu Moise v-a dat pâinea cea din cer, ci Tatăl Meu vă va da din cer pâinea cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea, care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii. Eu sunt pâinea vieţii, cine vine la Mine nu va flămânzi şi cine crede în Mine niciodată nu va înseta…Eu sunt pâinea vieţii…Pâinea ce se pogoară din cer este aceea din care dacă mănâncă cineva nu mai moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da vouă este Trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii. Iudeii însă n-au înţeles rostul acestor cuvinte căci, începuseră a se frământa şi a se întreba între ei: „Cum poate oare Acesta să ne dea să mâncăm Trupul Său?” Atunci Iisus le-a zis lor: „Amin, Amin grăiesc vouă, de nu o să mâncaţi Trupul Fiului Omului şi nu o să beţi Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cela ce mânâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi, căci Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu adevărata băutură. Cela ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru El.” (Ioan VI, 27-56)
Această cuvântare exemplifică necesitatea împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pentru asigurarea vieţii veşnice. „Ele pun mai presus de orice faptul că, Hristos, făgăduind să dea pâinea vieţii, ce constă din Trupul Său, a făgăduit să dea în acelaşi timp şi Trupul adevărat şi adevăratul Său Sânge, pentru ca cei care se vor împărtăşi cu dânsele, să se unească adevărat cu El şi prin aceasta să se facă părtaşi vieţii veşnice.” (Silvestru – Dogmatica, pag. 394)
Aceasta nu a fost altceva decât o prevestire despre viitoarea Taină a Sfintei Euharistii. În chip definitiv, Sfânta Euharistie a fost aşezată de către Mântuitorul Iisus Hristos la serbarea celui din urmă Paşte cu ucenicii Săi, la Cina cea de Taină. Să vedem deci cum vorbesc Sfinţii Evanghelişti despre aşezarea Sfintei Euharistii şi cum ne-o descrie dumnezeiescul Pavel. La Sfântul Evanghelist Matei citim: „Iar pe când mâncau ei, luând Iisus pâinea a binecuvântat-o, a frânt, şi dând ucenicilor a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat lor zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei XXVI, 26-28)
Sfântul Evanghelist Marcu vorbeşte astfel: „Iar când a înserat, a venit Iisus cu cei doisprezece. Şi mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând a frânt şi a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, a dat lor şi au băut dintrânsul toţi; şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu al legii celei noi care pentru mulţi se varsă.” (Marcu XIV, 17-24)
Sfântul Evanghelist Luca descrie în felul următor aşezarea Sfintei Euhariastii: „Şi luând pâine, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor zicând: Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea; aşişderea şi paharul după Cină, zicând: acest pahar este legea nouă întru Sângele Meu care se varsă pentru voi.” (Luca XXII, 19-20)
Să vedem, în sfârşit, ce scrie Sfântul Apostol Pavel. „Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi mulţumind a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Carele se frânge pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este legea cea nouă întru Sângele Meu: aceasta să faceţi de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.” (I Cor XI, 23-25)
După cum vedem, este o mare asemănare între Sfinţii Evanghelişti Matei şi Marcu şi între Sfântul Evanghelist Luca şi Sfântul Apostol Pavel. Dar cum trebuie înţelese cuvintele aşezării Sfintei Euharistii rostite de Mântuitorul la Cina cea de Taină? La aceasta răspundem că, cuvintele aşezării Sfintei Euharistii, rostite de Mântuitorul la Cina cea de Taină, trebuie să fie înţelese aşa cum sunt scrise, iar nicidecum metaforic, precum le interpretează reformaţii. Aşadar, pâinea şi vinul nu sunt numai nişte simboluri , nu sunt chipuri sau imagini ale Trupului şi Sângelui Domnului, fiindcă Mântuitorul a vorbit clar: „Aceasta” – adică pâinea pe care o vedeţi, este Trupul Meu, şi „Acesta” – adică vinul pe care îl vedeţi, este Sângele Meu. „Dacă Domnul Hristos ar fi aşezat Dumnezeiasca Euharistie numai ca pe o ceremonie simbolică, iudeii ar fi avut în mielul pascal o închipuire a lui Iisus Cel Răstignit cu mult mai potrivită decât noi în pâinea frântă.” (Androutsos – Dogmatica, pag. 371)
Dar nu, mielul pascal a fost simbolul jertfei euharistice de mai târziu, a măritei Taine în care este prezent Împăratul Slavei. Cum s-au ămpărtăşit Sfinţii Apostoli cu adevăratul Trup şi Sânge al Mântuitorului vom vedea mai târziu. Deocamdată, să vorbim despre pâinea şi vinul amestecate cu apă, ca elemente euharistice.
