Peste două zile, mai precis duminică, 30 noiembrie 2014, îl vom cinsti pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României. După cum se ştie această dată a devenit oficial şi zi liberă, urmând ca imediat, pe 1 Decembrie să ne sărbătorim Ziua Naţională, aşadar o suită de evenimente festive cu încărcături emoţionale deosebite.
Pe scurt despre viaţa Sfântului
Andrei a fost fiul lui Iona din Galileea şi fratele lui Petru, personaje vestite, cunoscute din Biblie, slujitori devotaţi ai Mântuitorului. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul. Din zilele acelea, Sf. Andrei l-a urmat pe Iisus prin peregrinările sale în Ţăra Sfântă, devenind martor al faptelor minunate săvârşite. A văzut Patimile Domnului, a jelit la moartea Lui şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii.
Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „Viteaz”, „Bărbătesc”, deşi Sf. Apostol Andrei era iudeu. În enumerările apostolilor Andrei apare menţionat între primii patru.
Moş Andrei
După începerea creştinarii dacilor ca urmare a predicării Evangheliei de către Apostolul Andrei, vechile tradiţii păgâne de pe aceste locuri au început să se estompeze treptat, rămânând doar anumite superstiţii, datini şi obiceiuri, ce astăzi au un anumit farmec.
De atunci în popor i se mai spune şi Moş Andrei. După el urmează Moş Nicolae, Moş Crăciun şi Moş Vasile. Aceste denumiri sunt legate de perioada iernii, când Soarele nu mai are putere ca în restul anului, fiind batrân şi ostenit.
În tradiţia populară, Noaptea de Sf. Andrei a rămas celebră. E momentul în care duhurile malefice, cum ar fi strigoii, moroii şi pricolicii capătă puteri mai mari decât în restul anului, venind să sperie necredincioşii. Odinioară se făceau vrăji şi farmece, fetele având certitudinea că-şi vor găsi viitorul soţ.
Farmece, vrăji, superstiţii de Sântandrei . .
Zilei acestea deosebite oamenii îi zic şi Sântandrei. Se credea odinioară că demonii şi spiritele ce nu şi-au găsit odihna vin cu puteri sporite printre cei vii ca să le facă rău, atentând şi la sănătatea dobitoacelor din bătătură şi la fertilitatea ogoarelor. De teamă,oamenii evitau să iasa pe uliţă în noaptea ce peceda 30 noiembrie, iar în casă se aducea mult usturoi, ce alunga duhurile malefice!
Octogenarul Ion Bularca, din părţile Întorsurii Buzăului, povestea că de Sântandrei cerul se deschide, iar cei curaţi la suflet şi drepţi întru credinţă pot vedea nişte semne minunate: o pată roşie pe cer şi o rază de soare căzând oblic pe pământ.
Femeile cu frica lui Dumnezeu mergeau de cum se lumina în ziua de 30 noiembrie şi rupeau câteva mlădiţe de la pomii roditori, pe care le dăruiau în chip simbolic fiecărui membru al familiei. Acesta îşi punea crenguţa într-o cană de lut şi-i shimba apa în fiecare dimineaţă. Acela se putea socoti norocos, dacă rămurica îi înflorea în Ajunul Anului Nou.
Pe vremuri unii săteni credeau în naivitatea lor că de Sântandrei animalele din bătătură prind glas şi-şi spun necazurile, dar oamenii nu au voie să le asculte. Cerul se desface în toată lumina lui şi atunci necuvântătoarele capătă grai omenesc şi-şi depănă unele altora păsurile.
Dacă stăpânul lor aflat prin preajmă era bun gospodar şi atent cu ele, orice dorinţă, chipurile, care i se îndeplinea!
Usturoiul – la mare căutare!
În noaptea de Sântandrei chipurile strigoii bântuie pe la casele oamenilor necredincioşi, spre a-i speria. Pentru a se apăra, unii ungeau marginea uşilor cu… usturoi şi întorceau vasele cu gura în jos, ca duhurile rele să nu se ascundă acolo. În tradiţia populară, strigoii sunt un fel de spirite cărora la miezul nopţii, la primul cântat de cocoşi, ies din trupuri şi bântuie ca nişte umbre, furând mana recoltelor, pedepsind duşmanii, îmbolnăvind animalele.
A dăinuit şi superstiţia că strigoii ies din morminte la Sf. Andrei şi se plimbă nestingheriţi până la ivirea zorilor…
Anul Nou al dacilor
Conform unor ritualuri stravechi, Anul Nou al dacilor începea mai repede, de Ziua Sfântului Apostol Andrei. De aici şi denumirea „Ziua lupului”, ştiut că acest animal reprezenta un simbolul pictat pe steagul dacic.
Sf. Andrei este considerat patronul lupilor, jivine care doar în această zi au voie să dea iama în turmele gospodarilor, spre a se înfrupta fără teamă. Se spune că numai acum lupul poate să-şi întoarcă puţin capul, altminteri gâtul fiindu-i ţeapăn tot restul anului.
Pricolicii
Un soi de vietate mitologică ce se înrudeşte în credinţa populară cu lupul ar fi pricoliciul. În multe povestiri populare se găsesc zugrăviţi pricolicii, care sunt de statură mică, au coadă, find procreaţi în urma unui incest. Se spune că ar avea apariţii nocturne şi cică se pot preschimba în lupi sau câini, dându-se de trei ori peste cap.
Pricolicii au puterea miraculoasă de a trece prin orice obstacol. Spre deosebire de strigoi şi moroi, pricolicii sunt muritori. Ignoranţii se temeau să nu devină chiar ei pricolici în urma vreunei vrăji sau blestem, mergând la vrăjitoare să scape de blestem şi să nu fie deochiaţi.
În popor se mai spune că vremea din ziua Sfântului Andrei poate prevesti dacă vom avea o iarnă grea sau nu.
Felicitări sărbătoriţilor !
După statisticile oficale pe 30 noiembrie este Ziua onomastică a peste 600.000 de concetăţeni, din care peste 322.000 sunt bărbaţi. Prenumele feminine cel mai des întâlnite sunt Andreea (272.000), Andra (23.000), cu variantele Anduţa sau Andruşa.
Tuturor le urăm un sincer „La Mulţi Ani”, cu bucurii şi multă sănătate!
Horia C. Deliu
