O nouă ediție a Sîntiliei zăbălenilor a avut loc duminică, în Poiana Sântiliei, sărbătoare la care au luat parte localnici de toate vârstele și turiști. În acest an, această sărbătoare tradițională a oierilor de la munte a fost organizată de Asociația Cultural Creștină „ Căciula”, ce a luat ființă, recent.
După ce au luat parte la slujba de duminică, la biserica din sat, localnicii- copii, fete și băieți, femei și bărbați, tineri și mai puțin tineri- îmbrăcați în costume populare unul mai frumos decât altul, și după ce preotul paroh Ioan Bercu a binecuvântat această sărbătoare, alaiul „nunții tradiționale” a pornit spre Poiana Sîntiliei.
Cu tineri călare în fruntea alaiului, cu fete și băieți în căruțe, cu muzică și chiuituri, „nuntașii” au străbătut ulița satului prin colbul ce se ridica sub copitele cailor. Conform tradiției, aceștia s-au oprit la răscrucile de drum unde s-au prins în horă, cu mic, cu mare. Bucuria se putea citi în ochii și în sufletele tuturor, a celor ce făceau parte din „alaiul de nuntă” dar și a celor ce, din fața caselor, priveau cu încântare și imortalizau momentele frumoase, fiind dotați cu tehnică modernă.
Cerutul miresei
La mult așteptatul moment al cerutului miresei, un tânărul nuntaș, călare pe cal, a rostit o veche orație de nuntă pentru a-l îndupleca pe socrul mic să dea mâna fiicei sale, tânărului mire:
„…Pornirăm
și venirăm
pe fața pământului,
pe aburii vântului,
bând
și chiuind
și din pistoale trăznind,
caii încurând
pe nări flăcări lăsând,
și din unghii scăpărând,
până am sosit
și v-am găsit.
Acum, ori floricica să ne dați,
ori, de unde nu, nu scăpați;
căci am venit cu tîrnacoape
de argint
să scoatem floricica
din pământ;
Floricica s-o luăm
și-mpăratului s-o dăm
s-o ducem la el în grădină,
acolo să-n-florească,
să rodească, locul să-i priiească
și să nu se ofilească”.
Învoiala fiind gata, cei prezenți s-au prins în hora miresii, având drept „martori” ai importantului moment brazii falnici din Poiana Sîntiliei, în vârful unuia dintre ei fluturând, spre înalturi, Tricolorul.
Cu căciulile pe frunte/Stăm de veacuri, ca un munte/ În curbura arcului Carpați
Înainte de începerea programului artistic, binescunoscutul artist din Covasna, Alexandru Baciu a intonat Imnul României, împreună cu cei prezenți, iar fiul satului Zăbala, George Burnichi, a cântat „Imnul zăbălenilor”- „Căciula”, a regretatului Ion Hagiu.
„Taică-meu în primărie
Avea dreptul ca să intre cu căciula-n cap,
Obicei de pă moșie,
De la moșii și strămoșii mei păstrat.
Cu căciulile pe frunte
Stăm de veacuri, ca un munte
În curbura arcului Carpați,
Asta e căciula mea
Și o port cum se purta,
Că-i obicei din daci lăsat!
Port căciula pe-o ureche
Și acasă și la nuntă și la oi,
După datina străveche
Moștenită și păstrată și pă la noi.
Unii zic să-mi iau căciula, jos din cap,
Spunând adesea că nu-s civilizat,
Poate vor s-o țâu în mână, să mă aplec,
Ca să mă laude că m-am integrat.
Da’, bă vecine hai la mine,
Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciula mea nu te lega,
C-asta e căciula mea, îi a mea și nu-i a ta
Că-i obicei din daci păstrat.
Cin’ nu crede să se ducă, la columna
Să se uite, și-o vedea
Sabia încovoiată, arcul , scutul și căciula
Orice dac avea.
Măi copchile, ia sama ghine
Ca să ducă obiceiul, când or crește ai tăi copchii,
O inimă vitează în tine
Sus pe frunte o căciulă ca un dac s-o țîi!”
Virtuțile oierului adevărat se trezesc în noi în această zi sfântă
Evenimentul a continuat cu discursurile celor ce pot fi socotiți „piloni” de bază ai unei comunități: preot, primar (viceprimar în cazul nostru), dascăl.
Adresându-se enoriașilor pe care îi păstorește dar și celor sosiți din alte locuri, preotul paroh Ioan Bercu a spus: „ Poate unii se întreabă ce caută preotul, primarul la o asemenea sărbătoare lumească? Suntem oameni din popor, părinții, strămoșii noștri au fost păstori, agricultori, totdeauna au ținut cu poporul. Cum a zis Simion Bărnuțiu, politicienilor: „Dacă vreți să nu greșiți, țineți cu poporul, și poporul suntem noi!” Sărbătoarea de Sf. Ilie este o sărbătoare religioasă și poate vă întrebați ce căutăm aici la joc și veselie, căci sărbătorile creștine se țin cu sobrietate și pietatea cuvenite. Sf. Ilie a fost un om drept, așa cum sunt ciobanii noștri de la munte, a văzut că sunt oameni credincioși -știe Dumnezeu cum se roagă ciobanii noștri pe ploaie și pe frig și pe zăpadă. Sf. Ilie, de asemenea, a fost un om rugător, și l-a rugăciunea sa Dumnzeu a închis cerul 3 ani și 6 luni și a fost secetă, dar tot la rugăciunea sa a dat ploaie și belșug peste pământ. De aceea, acum, în miezul verii, ne cam punem în hambare roadele pământului, date de Dumnezeu. Să nu uitați, cum zice un înțelept proverb, munca e a omului, roada e a Domnului. Așa că, să-l cinstim pe Sf. Ilie în toate zilele vieții noastre, că nu doar creștinii îl cinstec de peste 2000 de ani încoace, ci îl cinstec mozaicii de 2800 de ani, dar îl cinstesc și musulmanii. Deci, iată, este un sfânt care nu a trecut la cele veșnice, Dumnezeu l-a înălțat la cer, într-un car de foc, și va veni încă o dată pe pământ, la sfârșitul lumii. Vă așteaptă cântecul, jocul și voia bună, să fie o veselie creștinească! Sf. Ilie s-o ocrotească de rău și de orice primejdie!”.
În discursul său, viceprimarul Demes Botond, a spus, printe altele: „În comuna Zăbala, Sîntilia e o manifestare culturală la care se întâlnesc alături de privitori mai multe formații și ansambluri populare din împrejurimi, creând o atmosferă prielnică chefului și voii bune. Cu ajutorul Primărie, a Consiliului local și al unor localnici am reușit să aducem invitați pentru ca această petrecere pastorală să ne încălzeacă sufletele. Vă doresc ca la această sărbătoare să vă deschideți sufletele și să uitați de grijile cotidiene și să ne bucurăm împreună.”
Reprezentant al Asociației Cultural Creștine „ Căciula” din Zăbala, învățătorul Dan Mihai Hagiu a mulțumit „tinerilor de aur care aleargă de o săptămână sau de 2-3 și s-au ocupat de tot ceea ce a fost nevoie, fără a-și precupeți timpul, ca să iasă sărbătoarea aceasta foarte bună”, dar și sponsorilor, în mod special domnului Romulus Oprea „care este sufletul acestei sărbători.” Totodată, acesta a făcut un mic istoric al acestei sărbători, „în mod special pentru oaspeți căci noi, localnicii, cunoaștem semnificațiea acesteia”.
„Pentru zăbăleni, Sintilia este o manifestare culturală de prim rang, complexă, cu conotații profunde în contextul social-economic, în care trăiesc. Este un obicei strâns legat de modul de viață al muntenilor, asemănător Nedeilor Carpatine cum ar fi „Târgul de fete” de pe muntele Găina, „Nedeia mocănească” de la Voinești-Covasna și altele. Ea are loc în preajma sărbătorii religioase Sf. Ilie, la jumătatea verii când tinerii ciobani, de însurat, coborau din munte să-și întâlnească viitoarele consoarte aducându-le „păpușa” de caș afumat, frumos modelată în schimbul mănunchiului de busuioc. Sintilia este o sărbătoare unică pentru că ține locul și Paștelor- când oile trebuie mulse și păscute, cât și Crăciunului, căci fânul mereu a fost scump și puțin pentru oieri. Această sărbătoare a stat la temelia structurii comunităților de oieri din întreg Arcul Carpatic, a fost un prilej de promovare a adevăratelor valori foarte sever aplicată prin strigăturile din jocurile noastre- „Hora Sintiliei”, „Ca la Breaza”, „Oița”, „Ciobănașul”, „Chindia”, „Mânioasa”, „Sârba în căruță”. (…) Virtuțile oierului adevărat se trezesc în noi în această zi sfântă, chiar dacă ocupațiile noastre sunt astăzi altele, vorbim, ne purtăm ca atare și ne mândrim cu statutul nostru milenar. E ceva ce face parte din noi, ne reprezintă, ne identifică; cântăm, jucăm, mâncăm și ne bucurăm ROMÂNEȘTE și așa vor face și copiii noștri cât va ține Dumnezeu lumea pe acest pământ!”.
Prezent la această frumoasă sărbătoare a zăbălenilor, prefectul județului Covasna, Sebastian Cucu, și-a încheiat scurtul discurs spunând: „Îmi vin în minte vorbele lui Avram Iancu care spunea că „ singurul dor al viețiii lui a fost să își vadă națiunea fericită”. În astfel de momente, când vezi că semenii tăi sunt fericiți, îți dai seama că tot ce a trudit el în viață nu a fost în zadar. E o atmosferă frumoasă, se simte bucuria, iar eu sper ca și peste 50 de ani cei care vom mai trăi, dacă nu, copiii noștri, să fim tot aici”.
Costumul popular, la el acasă
Fiind prezentă pentru al 3-lea an consecutiv la Sântilia Zăbălenilor, am constatat cu bucurie și cu mândrie că, de la an la an, tot mai mulți participanți vin îmbrăcați în costume populare, unul mai frumos decât altul sau măcar purtând o piesă din costumul popular, de regulă ia. Cel mai mic participant îmbrăcat în costm popular tradițional a fost Cezar, de doar 3 luni, care a fost alături de mama sa care a preparat, pe loc, produse tradiționale la stâna ce-a poposit în Poiana Sântiliei, și de tatăl său. Însoțiți de părinți sau bunici, copiii și tinerii satului au purtat cu mândrie și cu sfințenie frumoase costume tradiționale. Printre standurile cu bulz, pastramă și friptură a fost amenajat și unul de la care se puteau cumpăra frumoase ii pentru femei și bărbați și brâie brodate cu mărgele.
„Națiunea” a fost fericită
Timp de câteva ore bune, pe scena din Poiana Sîntiliei au urcat, rând pe rând, artiști din localitate, din împrejurimi și oaspeți. Publicul s-a bucurat să asculte cântece populare și să urmărească dansurile prezentate de membrii Ansamblurilor: „ Izvoraşul” din Zăbala, „ Junii Voineştiului” din Covasna , „Mugurașii” din Râșnov, „Pădurenii” din Barcani și „ Datina” din Zăbala, interpreții Robert Târnăveanu, Alisa Toma, George Burnichi, Alexandru Baciu și Culiţă Mircea precum și spectacolul folcloric susținut de Ansamblul „Jidvei România” condus de maestrul dirijor Stelian Stoica.
Spre bucuria unora, spre necazul altora, duminică după amiază Sfântu Ilie a ascultat ruga celor ce au cerut ploaie, după atâtea zile caniculare, și a adus-o și la Zăbala. Nicolae Pătrunjel, reprezentat al organizatorilor, ne-a spus că unii oaspeți au ales să plece către casele lor în timp ce alții au rămas până la finalul Sântiliei Zăbălenilor ce s-a încheiat cu tradiționalul bal.
Maria Graur
