Am fost cu toţii neplăcut surprinşi de imaginile televizate arătând transportul cu autobuzele a zeci de oameni bătrâni adunaţi de prin satele României şi duşi la DNA ca să fie interogaţi cu privire la votul din 2012. Aceasta pare o practică anacronică, nu democratică.
Dreptul la vot este un drept democratic al fiecărui cetăţean care îndeplineşte vârsta stabilită exercitării lui. Este adevărat că acesta nu este obligatoriu, dar tot atât de adevărat este că şi cetăţeanul, la rândul său, are nu numai dreptul, ci şi datoria, datoria de a merge la vot şi de a-şi exprima opţiunea în favoarea sau defavoarea unui candidat sau partid ori altui eveniment electoral, după împrejurări. Neexercitarea acestui drept înseamnă, de fapt, lipsă de conştiinţă civică. Prin neprezentarea cetăţenilor la vot se pot crea anumite situaţii, în care oameni de rea credinţă să voteze în locul celor care nu s-au prezentat şi astfel să genereze aşa-zisele „fraude electorale”. În această situaţie nu numai că se creează confuzii, dar cetăţenii înşişi, care se privează singuri de exercitarea dreptului la vot, contribuie la aceste fraude, căci dacă ar fi votat (o singură dată), n-ar fi fost nicio problemă. Toţi trebuie să fim conştienţi că atunci când „miza” e mare, şi tentaţia creşte: cu cât e mai mare reportul la LOTO, cu atât mai mult va atrage doritorii la marele câştig. Aşadar, nu ştim în ce măsură acei bătrâni şi-au făcut corect datoria de cetăţean sau nu, însă logica ne spune că practica mai sus descrisă nu este lăudabilă, şi nici momentul ales. Toate acestea creează suspiciuni în rândul oamenilor.
Pe de altă parte, nici îndemnul de a nu merge la votare nu ni se pare corect şi cinstit, mai ales când acest îndemn vine tocmai din partea celor care ar avea obiligaţia, dacă nu constituţională, cel puţin morală, de a îndeamna populaţia să-şi exercite votul, şi nu invers. Acest îndemn de prost gust, de a nu merge la votare, nu face decât să dovedească teama şi lipsa de conştiinţă cetăţenească ale celor care îl practică. De aceea cel mai cinstit ar fi să existe obligaţia cetăţenească de a merge la votare, şi atunci n-ar mai exista nici respectivele suspiciuni, nici practicile amintite, nici intimidarea alegătorilor tocmai în timpul campaniilor electorale, iar votul cetăţenilor ar fi mult mai obiectiv.
În opinia noastră, „dosarele candidaţilor”, după depunerea lor, ar trebui studiate de către o Comisie electorală neutră, care să aibă dreptul de a tria pretendenţii asupra cărora plutesc suspiciuni, şi să intre în campania electorală doar cei care corespund cerinţelor, iar cei „acceptaţi” să nu aibă dreptul la atacul la persoana adversarilor. Singura luptă care ar trebui să se dea ar trebui să se refere la Cel mai bun proiect vizionar şi aplicabil pe termen lung pentru viitorul Ţării, iar populaţia să-l aleagă pe cel mai bun (proiect şi candidat). Desigur, vor spune unii că opinia noastră este desprinsă din UTOPIA, iar noi trăim în România. Dar cum avem dreptul la opinie, îl avem şi pe cel de a-l exprima şi de a visa la un alt viitor, în care să ne simţim bine cu toţii. Şi în cele din urmă fiecare cetăţean are obligaţia şi datoria de a fi răspunzător de viitorul Ţării, de a contribui prin tot ce poate la prosperitatea ei şi de a apăra dreptatea, iar votul său contează! Cei care declară cu nonşalanţă: „Eu nu merg la vot!” sau cei care îi îndeamnă pe cetăţeni să nu meargă la vot, îşi exprimă prin aceasta nu numai nepăsarea sau ostilitatea, ci şi faptul de a nu fi cetăţeni adevăraţi. În consecinţă, toţi aceştia nu mai au dreptul să se plângă ulterior de faptul că „lucrurile nu merg bine în ţară”, poate că votul lor le-ar fi schimbat, dar ei n-au făcut-o.
Mihai Trifoi
