Omul cinstit sau nedreptățit va căuta mereu dreptatea și adevărul, numai că în căutarea lor el este „neliniștit și tulburat”, cum ar spune Blaise Pascal (1623-1662) – matematician, fizician, filozof și scriitor francez, care despre sine însuși scria: „Eu sunt de partea acelora care, gemând, caută adevărul”.
Se spune despre Pascal că prin scrierea sa „Cugetări” el „oferă o reprezentare a tragismului și fragilității omului aflat între două prăpăstii – infinitul și nulitatea”, afirmând că omul este o „trestie gânditoare” (Enciclopedia înțelepciunii).
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Așadar, să ne bucurăm împreună cu filozoful de câteva dintre cugetările sale, căci e mai bine să fii cultivat decât ignorant: „Ignoranța are uneori un avantaj în fața omului cultivat prin aceea că nu trăiește cu ideile celor morți”. Dar cum mulți dintre cei dispăruți deja n-au trăit degeaba, ci au lăsat ceva valoros în urma lor, inclusiv ideile, e de preferat să renunțăm la ignoranță și să ținem seama de ele, pentru că aceste idei pot aduce o „plusvaloare” gândirii noastre.
Preocupat în permanență de adevăr, Blaise Pascal cugetă filozofic: „Dreptatea și adevărul sunt două tăișuri atât de fine încât instrumentele noastre sunt prea grosolane ca să le măsoare cu precizie. Atingându-le, acestea se turtesc și se sprijină pe banalitățile din jurul lor, adică mai degrabă pe minciună decât pe adevăr”.
Deși matematician și fizician, Pascal s-a aplecat cu interes și asupra religiei și filozofiei, de aceea multe din cugetările și îndemnurile lui se dovedesc a fi valabile și în zilele noastre, căci el spune cu convingere că „Cine și-a ales adevărul drept călăuză și datoria drept scop poate să se încreadă cu curaj în Providență”.
Din păcate, felul în care este privit adevărul și modul cum se împarte dreptatea ține de oameni, iar oamenii au orgoliile, scopurile și concepțiile lor despre aceste noțiuni, și nu de puține ori iau decizii care nu țin seama de adevăr și de „spiritul legii”. De aceea, de-a lungul secolelor și mileniilor trecute istoria e plină de nedreptăți, ba chiar și în zilele noastre adevărul și dreptatea nu sunt mereu respectate, si cu toate că lumea a evoluat și s-a civilizat, o parte a ei încă acționează în afara moralei și în afara legii, altfel n-ar exista corupția și alte rele care urâțesc fața ei.
Unii susțin că adevărul este schimbător, alții că este etern, dar depinde cum privești lucrurile; o operă de artă suprarealistă aflată într-o expoziție este privită de mulți vizitatori și deși ea este una și aceeași, interpretările pe care le dau vizitatorii pot fi diferite, deci și adevărul este unul și același, însă supus mai multor legiuitori ar putea primi interpretări diferite, ca de altfel și diagnosticul pus unui bolnav de către medici diferiți, aflați în locuri diferite, poate să nu fie același, așa că rămânem cu dictonul ”A greși este omenește”, însă și cu datoria de a căuta mereu adevărul și dreptatea.
Pentru a încheia comentariul nostru despre „Cugetările” lui Pascal, vom apela tot la un filozof existențialist, Lev Șestov (1866-1938), ale cărui cuvinte ni s-au părut cele mai potrivite în acest context: „Când citești cărțile scriitorilor care au plecat demult din viață, te cuprinde întotdeauna un sentiment ciudat: acești oameni, care au trăit cu două sute, trei sute, două mii de ani în urmă, sunt atât de străini astăzi – oriunde s-ar afla – de ceea ce au scris cândva pe pământ: iar noi căutăm în scrierile lor adevăruri eterne!”
Mihai Trifoi
