Pornind de la declaraţia făcută de managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Dr. Fogolyan Kristof” Sfântu Gheorghe, Andras-Nagy Robert, care a afirmat, recent, că „ responsabilitatea unui chirurg este mai mare decât cea a unui pneumolog”, medicul pneumolog Dr. Sipos Andras a explicat, pentru ziarul Mesagerul de Covasna, că între medici nu se poate pune decât semnul egal. . .
Dr. Sipos a simţit nevoia să facă anumite clarificări în ceea ce priveşte statutul unui medic şi modul în care acesta ar trebui perceput: „După domnul manager, aceste creşteri salariale de 25% ar fi trebuit să se facă diferenţiat în funcţie de specialitate şi riscul la care este supus angajatul. Asta este super corect! Dar, spune mai departe că „în anumite situaţii nu ar fi trebuit să crească salariul cu aceşti 25% în anumite secţii. Pe de altă parte, dacă mă refer la un buget, la Urgenţă, la Terapie Intensivă, la specialităţile chirurgicale creşterea ar fi trebuit să fie mai mare, pentru că este o altă responsabilitate. Nu am zis că nu există responsabilitate în alte specialităţi, dar ca şi principiu, responsabilitatea unui chirurg este mai mare decât cea a unui pneumolog”. Eu, ca simplu medic, nu pot să fiu de accord cu afirmaţiile domnului manager, din anumite motive, şi anume: medicina şi specialităţile medicale şi chirurgicale, în grosso modo, nu se pot diviza care are responsabilitate şi care nu are responsabilitate. Fiecare medic care îmbracă halatul alb şi Dumneazeu a pus pe umerii lui sarcina de a vindeca oamenii bolnavi, are aceeaşi responsabilitate. De la medical de familie şi încheind cu profesorii”, a declarat dr. Sipos Andras.
Acesta este de părere că în ziua de azi tot ceea ce contează sunt banii, motiv pentru care se vorbeşte tot mai mult despre aceştia, uitând esenţialul: „Esenţialul este sănătatea omului şi cred că nu este temă de discuţie ce este important în viaţa pământească. După părerea mea există două lucuri absolut esenţiale, în niciun caz banii: sănătatea omului şi dragostea interumană”, a mai spus medicul pneumolog.
În acelaşi context, făcând referire la declaraţia managerului Spitalului Judeţean de Urgenţă, dr. Sipos a explicat că există o mare diferenţă între un bolnav tuberculos şi un bolnav cu un picior rupt, punctând, totuşi, că nici aşa nu ar trebui pusă porblema, pentru că bolnavul are statut de bolnav indiferent de suferinţa pe care o are, iar medicul are datoria de a-l trata, indiferent de statutul acestuia social, aşa cum spune jurământul pe care fiecare medic l-a depus.
Medicul pneumolog a amintit de o experienţă neplăcută pe care a avut-o când a urmat un curs de management medical la Cluj: fiind pus în situaţia ipotetică de a alege tratarea unui bolnav tânăr sau a unuia bătrân, din cauza unui buget insuficient, medicul nu a putut face o alegere – cea corectă din punct de vedere managerial fiind de a trata pacientul tânăr – aşa că s-a ridicat şi a părăsit sala de curs. Astfel, acesta atenţionează că aşa cum pacienţii sunt egali indiferent de vâstră, gen, religie, etnie sau clasă politică, aşa şi medicii sunt egali, datorită jurământului depus.
„Eu cred că indiferent ce are omul respectiv, este un om bolnav, şi ca atare fiecare medic trebuie să îl trateze în aşa fel cum şi-a dat jurământul. (…) Să faci diferenţă între un chirurg şi un pneumolog, este ceva absurd. Aşa ceva nu se poate. Fiecare stat , inclusiv UE are nişte directive foarte bine puse la punct, inclusiv ţara noastră”, este de părere dr. Sipos.
Riscul unui pneumolog este mult mai mare
În ceea ce priveşte diferenţele dintre un chirurg şi un penumolog, dr. Sipos a argumentat că în fiecare zi un penumolog trăieşte cu riscul de îmbolnăvire ireversibilă, datorită naturii specializării.
„Sunt nişte boli care au un mare impact asupra sănătăţii populaţiei, care vrând-nevrând sunt, de obicei, boli infecto-contagioase care periclitează pe foarte mulţi oameni. Tocmai din această cauză au o importanţă majoră. În ţara noastră, din 1990 încoace, la fiecare 5 ani sunt elaborate nişte programe de sănătate, momentan pe primul loc fiind combaterea Tuberculozei şi combaterea bolilor pulmonare care duc la TBC. România încă stă pe locul I la acest capitol. Acest program, care a apărut în 2015 şi ţine până în 2020, este condus şi a fost elaborat nu numai de către Forurile Ministerului Sănătăţii, ci de către reprezentanţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Din partea OMS s-au investit mulți bani, pentru acest lucru. Ca atare, are o importanţă foarte mare. (…) Fiecare specialitate are specificul ei. Noi, când am ales această meserie, am ştiut foarte bine că este o meserie cu foarte puţini simpatizanţi. Din această cauză, în fiecare stat – înclusiv America, unde s-a descoperit programul Tratamentul strict supravegheat al bolnavilor de Tuberculoză – medicii care se ocupă de pneumologie au un salariu decent. Tocmai din această cauză, deoarece, lucrând şi luptând pentru nişte oameni care sunt bolnavi, îţi expui şi tu sănătatea ta şi a familiei tale. Ca atare, în fiecare zi, când te duci la serviciu, te duci cu gândul că s-ar putea să te îmbolnăveşti, şi dacă te îmbolnăveşti s-ar putea să iei o tulpină ultrapasată, din care nu poți să te vindeci. Trebuie ştiut că în momentul de faţă au apărut, nu numai în România, nişte tulpini de Tuberculoză care pur şi simplu nu pot fi vindecate. Aceşti oameni sunt condamnaţi la moarte. Dacă unul dintre noi, asistenţi, medici sau femei de serviciu se infectează cu asemenea tulpină, nu poate fi vindecat, adică, riscul este enorm de mare. Acest risc este recunoscut pe plan internaţional”, a explicat medicul.
Chiar dacă riscul la care se supune un pneumolog în momentul în care tratează pacienţii este mult mai mare decât a altor medici din alte specializări, salariul nu este cu mult mai mare, conform celor spuse de medic, chiar dacă pneumologii au un spor de 100% pentru acest risc.
„Aş putea să discut şi despre salariul, pentru că nu este secret. Nu este mai mare aproape cu nimic decât a altora. La noi pe secţie, şi nici pentru lumea de afară nu este secret ce salarii luăm. (Statul de plată-n.red.) este pe masa asistentului şef, şi el împarte fluturaşii de salariu. Cu tot sporul de 100%, aproape că nu avem salariu mai mare decât restul lumii. Discut doar partea deontologică, că nu este corect să faci diferenţe între medici şi medici sau asistenţi şi asistenţi. Nu este adevărat că avem salarii mari. Colega mea s-a îmbolnăvit, trebuia operată, luni de zile a trăit cu crucea peste ea că nu poate fi vindecată, o altă colegă s-a îmbolnăvit anul acesta şi acum este în concediu. O altă colegă care este acum în concediu de maternitate s-a îmbolnăit în urmă cu doi ani, aşa că nu este poveste. (…)Dacă cineva citeşte declaraţia domnului manager o să aibă impresia că într-adevăr nu merităm (n.red.- mărirea salarială de 25%) şi nu suntem egali, dar nu este adevărat. Cel puţin eu aşa zic. Pentru că fiecare medic are menirea lui şi specificitatea meseriei sale, şi fiecare bolnav este bolnav, indiferent de ce fel de boală are. Să spui că ginecologia sau chirurgia este mai importantă decât pleumologia, îţi dă de gândit. Fiecare este responsabil 100% de sănătatea acelui om. Se poate interpreta şi altfel: fiecare medic are asigurare de malpraxis, dar faţă de bolnav, începând de la medicul de familie, toţi avem aceeaşi responsabilitate”, a mai adăugat dr. Sipos.
Maricela Dan
