II. De ce ar trebui adoptată limba Esperanto?
1. De fapt, Esperanto este o limbă „artificială” planificată, dar ea este bazată pe mai multe limbi „naturale”, limbi etnice, câştigând din tradiţiile acestora. Deci Esperanto uneşte avantajele ambelor categorii de limbi, şi ea este convenabilă în special pentru o folosire computerizată, între altele datorită numărului mic de sinonime şi omonime. Ea este vorbită la scară largă – evoluând ca o limbă vie.
2. De fapt, limba Esperanto nu a fost iniţiată de un lingvist, ci de un medic care vorbea mai multe limbi. Dar după aceea au contribuit la dezvoltarea ei şi lingvişti profesionişti. Rezultă din aceasta că Esperanto posedă toate avantajele combinate ale practicării de fiecare zi şi ale teoriei ştiinţifice.
3. Structura limbii Esperanto a păstrat cu grijă elementele gramaticii şi sintaxei. Simplitatea ei oferă o posibilitate flexibilă de a se complica pe sine, dar şi o stabilitate fără rigiditate. Vocabularul limbii Esperanto este îmbogăţit continuu prin formarea regulată a noi cuvinte şi termeni (de exemplu: „artefarita intelekto” / inteligenţă artificială, şi prin preluarea unor neologisme necesare şi utile din alte limbi – şi nu numai din cele indo-europene, de exemplu: „nunatako” din limba eschimosă, „saŭno” din limba finlandeză, „hanuko” din limba ebraică, „cunamo” din japoneză, „obo” din mongolă.
4. După apariţia sa în 1887, Esperanto a produs o literatură vastă şi variată. Aceasta constă nu numai în mii de opere în versuri şi proză traduse, ci şi în multe creaţii originale, colecţionate şi păstrate în mari biblioteci, de exemplu în Budapesta, Londra, Rotterdam şi Viena.
5 Este un adevăr faptul că Esperanto nu are un „suflet” etnic limitat la un anumit popor sau la o anumită cultură. În loc de aceasta, ea are un „suflet universal”, care este deschis, tolerant, şi care facilitează o comunicare directă între popoare şi culturi diferite în epoca unei globalizări inevitabile.
6. Esperanto este deja – cel puţin parţial – adaptată la cerinţele ştiinţei şi tehnicii moderne, şi este larg răspândită pe Internet. Însuşirile ei caracteristice (vezi punctul 3) îi dau posibilitatea şi îi asigură o dezvoltare continuă şi în celelalte domenii, precum astronomia sau zoologia (ex. „nebulozo”, „Primato” etc.)
7. Acel „tabu” referitor la Fundamentul limbii Esperanto este numai un mijloc pentru a garanta unitatea de bază a limbii şi pentru a preveni dialectizarea acesteia. Academia de Esperanto nu este în niciun fel de neglijat, ci membrii ei fac eforturi serioase şi sincere pentru a găsi şi a menţine un echilibru între extremele dogmatismului orb şi anarhia iresponsabilă, între conservatorismul sever şi libertatea absolută.
8. Este un fapt, că se poate învăţa Esperanto mai uşor, mai rapid şi mai puţin costisitor decât oricare limbă etnică. De aceea ea este acceptată mai repede în special de acei oameni, care dintr-un motiv sau altul îşi însuşesc greu o limbă străină. Evident, Esperanto este cu atât mai uşoară pentru aceia care deja vorbesc o altă limbă (indo-europeană), de la afrikáans şi albaneză până la irlandeză şi idiş.
9. S-a dovedit că Esperanto este utilă şi ca limbă-trambulină. Cunoaşterea ei ajută şi facilitează învăţarea altor limbi străine, inclusiv engleza. Pentru persoane a căror limbă părintească nu este una indo-europeană (de exemplu araba, chineza, estoniana, finlandeza, maghiara, japoneza, coreeana, malaieza, mongola, turca, vietnameza), Esperanto este precum un bilet de intrare cu reducere în acel grup de limbi.
10. Esperanto nu este legată de niciun fel de grup financiar, naţional sau multinaţional, nici nu este impusă oamenilor de vreo putere politică ori militară agresivă. Prin urmare, ea este cu adevărat neutrală şi relativ nediscriminatoare.
11. A adopta Esperanto ar însemna să ai o „limbă de legătură” / o „limbă-punte” neutrală, interculturală.
12. Problemele rezultate din adoptarea limbii Esperanto sunt mult mai puţin importante decât cele ale haosului lingvistic (în special în Uniunea Europeană) al timpului nostru, foarte costisitor:
– engleza (în special), dar şi franceza etc. sunt folosite mereu în multe domenii, iar vorbitorii lor nativi rămân relativ privilegiaţi;
– ar fi necesari mulţi traducători pentru esperantizarea mulţimii de documente. Ar mai fi necesari şi mulţi interpreţi până când întreaga omenire ar învăţa Esperanto, dar în acelaşi timp păstrând cu grijă valoroasa diversitate de culturi şi limbi.” (Traducere: Mihai Trifoi)
Ca vorbitor de limba esperanto şi participant la numeroase congrese universale, conferinţe internaţionale, întâlniri de lucru, schimburi de experienţă şi proiecte şcolare, autorul acestor rânduri poate confirma cu toată convingerea avantajele folosirii unui mijloc de comunicare internaţional, atât din punct de vedere profesional cât şi personal.
Pentru cititorii interesaţi de mai multe informaţii referitoare la limba esperanto pregătim, prin intermediul acestei publicaţii, un minicurs de 10 lecţii în vederea însuşirii cunoştinţelor de bază. Dacă vor exista doritori, putem propune şi un curs de iniţiere în limba esperanto prin internet, începând cu luna martie 2012. Toţi cei interesaţi sunt rugaţi să se adreseze redacţiei ziarului.
Prof. Mihai Trifoi,
Preşedinte al Asociaţiei de Esperanto din România
Citeşte aici prima parte: https://www.mesageruldecovasna.ro/stiri/douasprezece-argumente-pro-si-contra-esperanto/
