TRADIŢII » În acest weekend care marchează finalul Săptămânii Luminate, credincioşii ortodocşi sărbătoresc două evenimente: astăzi – Izvorul Tămăduirii, iar în ultima zi – Duminica Tomii. Aşa cum i-am obişnuit pe cititorii ziarului nostru, în cele ce urmează vom prezenta anumite elemente informative, considerente şi precizări legate de cele două rânduieli creştine.
Izvorul Tămăduirii
Prima sărbătoare, Izvorul Tămăduirii, are loc în fiecare primăvară la altă dată, în funcţie de Paşti. Sunt două aspecte legate de veleat, constituindu-se într-un mare praznic împărătesc al Mântuitorului, pe de-o parte, iar pe de alta, relevând rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii, venerată ca un “izvor” fermecat al credinţei şi al bunătăţii.
Numele sărbătorii provine de la un izvor vestit încă din antichitate aflat în apropierea Constantinopolului, a cărui apă a vindecat în mod miraculos numeroşi oameni suferinzi. Legenda spune că înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure. La un moment dat întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă de băut şi apoi să-l conducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu-l va găsi. Atunci, în mod magic a auzit vocea Maicii Domnului, care i-a şoptit să mai caute. La scurtă vreme a întâlnit, într-adevăr, un izvor din apa căruia îi va da orbului să bea, spălându-i şi faţa. Imediat orbul a început să vadă…
Uimit de cele întâmplate, după ce avea să se urce pe tron Leon a poruncit să se construiască în apropiere locului cu pricina o biserică. Cum vestea s-a răspândit ca fulgerul, multă lume a venit să se convingă de minunile săvârşite de acel Izvor fantastic. Au poposit nu numai oameni simpli, ci şi capete încoronate, care după ce au băut apă de acolo şi-au tămăduit rănile şi suferinţele.
Drept amintire, duminică, în toate bisericile şi mănăstirile se va săvârşi Slujba de Sfinţire a apei (Aghiasma Mică), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.
Aghiasma Mică
Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc din nou apa, făcând de această dată aşa-numita Aghiasmă Mică, căreia în poporul îi mai spune şi Sfeştanie. În multe gospodării din judeţul Covasna s-a păstrat acest obicei străvechi, care înseamnă şi Luminare, deosebindu-se de Aghiasma cea Mare, care se săvârşeşte doar la Bobotează.
Potrivit tradiţiei, cu apa sfinţită se stropesc animalele din bătătură, casele, fântânile, grădinile, pomii să rodească şi să fie alungate spiritele rele. „Odinioară, ne spunea d-na Mariana Baciu, din Băcel, în această zi specială se căutau izvoare noi, se curăţau fântânile, sătenii având convingerea că procedând aşa apa nu va seca niciodată, râmânând limpede şi bună de băut”.
După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
Obiceiuri frumoase
Încă de dimineaţă, creştinii merg la biserică spre a lua parte la Slujba de sfinţire a apei, ducând acasă Aghiasma Mică, pentru a efectua ritualurile pomenite mai înainte. Cunoştinţa noastră mai veche, Nelu Aitean, din Hăghig, ne-a povestit că asemenea datini s-au păstrat nealterate în anumite zone ale judeţului. Unele s-au mai estompat, din păcate. Un obicei frumos avea loc la marginea satului, lângă un copac înflorit, în jurul căruia dansau fete şi flăcăi, cântau, spuneau snoave, se întâlneau persoanele iubite, făcând schimb de colaci, cozonaci, plăcinte, după ce bunătăţile fuseseră în prealabil sfinţite.
În unele sate, şi în zilele noastre, după Slujbă, preotul merge în fruntea unui mic alai alcătuit din gospodari înveşmântaţi în straie populare. Se deplasează la apa curgătoare ce străbate sau se află în vecinătatea aşezării, aruncând în pârâu cojile de ouă roşii de la Paşti. Cu această ocazie se oficiază un mic ritual de evocare a celor decedaţi.
Duminica Tomii
Aşa cum îi spune şi numele, a doua Sărbătoare pe care o evocăm are loc în prima duminică după Paşti, fiind dedicată Apostolului Toma. În calendarul popular ea se numeşte semnificativ şi Paştele Blajinilor, întrucât au loc pomeniri ale morţilor din familie, a celor dragi plecaţi prea curând de lângă noi.
Unul din cei 12 Apostoli aleşi chiar de Iisus Hristos s-a numit Toma din Galileea, dar la un moment dat, în mod inexplicabil, s-a îndoit de Învierea Domnului. S-a încredinţat de această mare Minune abia după ce i-a pipăit rănile provocate de piroane.
Chiar dacă poartă şi apelativul mai puţin onorant de Toma Necredinciosul, apostolul a reuşit să rămână în conştiinţa închinătorilor graţie mărturisirii sale finale de credinţă întru Domnul Iisus după ce L-a văzut înviat.
Paştele Blajinilor
Duminica-dimineaţa credincioşii merg din nou la slujbă, iar apoi împreună cu preotul se îndreaptă spre mormintele familiei, luând parte la mici slujbe de pomenire. În final împart sărmanilor ce aşteaptă nerăbdători felurite bucate: ouă roşii, cozonac, colaci,un pahar de vin, daruri însoţite de lumânări aprinse.
În credinţa neamului românesc Sărbătoarea amintită este cunoscută şi ca Paştele Blajinilor. În mitologia populară blajinii ar fi nişte fiinţe mitice care sălăşluiesc la hotarul iluzoriu dintre lumea de aici şi de dincolo, pe malurile unei ape. De aici a provenit şi expresia populară, „S-a dus pe Apa Sâmbetei”, când vine vorba de ceva pierdut pentru totdeauna.
Există obiceiul ca în această zi sfântă gospodinele să arunce într-o gârlă cojile de ouă roşii, care plutesc şi aduc um omagiu sufletelor persoanelor blajine plecate pentru totdeauna.
Parada Junilor din Şchei – un spectacol ce trebuie măcar o dată văzut!
Pentru că Braşovul este atât de aproape de judeţul Covasna, vă recomandăm, stimaţi cititori, ca măcar o dată să vizionaţi pe viu cel mai grandios spectacol care are loc în vechea cetate de Duminica Tomii. Cu acest prilej, aleile din centrul istoric vor găzdui Parada Junilor din Şchei, o procesiune arhaică, păstrată neschimbată de secole, urmărită de la an la an de tot mai mulţi turişti români şi străini.
Spectacolul grandios e unic şi-ţi taie răsuflarea. Mii de oameni se adună pe trotuare şi întâmpină alaiul cu aplauze şi ovaţii, răspunzând în cor „Adevărat a Înviat!” la urările călăreţilor ce li se adresează cu formula tradiţională „Hristos a Înviat!”. Toată lumea face poze, filmează, priveşte cu nesaţ ineditul spectacol ecvestru. Este un cortegiu viu colorat, ce combină armonios elemente de folclor, religie, mistic şi ceremonial.
Cetele celor şapte formaţiuni ale junilor coboară călare în burg într-o formulă standard: primii sunt Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori. După ce au ocolit pe strada Mureşenilor, au trecut prin faţa Hotelului ARO, se întorc pe Republicii şi se îndreaptă spre Piaţa Prundului, din faţa bisericii Sf. Nicolae. Acolo junii înconjoară Statuia Eroului Necunoscut, iar preotul paroh sfinţeşte steagurile cetelor printr-o scurtă slujbă.
În final junii şcheieni îşi invită admiratorii să-i însoţească la Pietrele lui Solomon, unde are loc până seara târziu o petrecere câmpenească după vechiul tipic. Încă o dată vă îndemn, dragi prieteni covăsneni, nu rataţi un asemenea spectacol pur, nealterat, vechi de sute de ani. Nu o să regretaţi!
Horia C. Deliu
