Ateneul Român situat pe Calea Victoriei, în Piaţa George Enescu, este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale Capitalei, cu valoare de simbol.
Lucrările au început la 26 octombrie 1886 şi au continuat până în 1897, însă clădirea Ateneului Român a fost inaugurată la 14/26 februarie 1888.
Ateneul Român a fost construit după planurile arhitectului francez Paul L. Albert Galleron, la iniţiativa unui grup de intelectuali, în frunte cu dr. Constantin Esarcu, V.A. Urechia, Nicolae Kretzulescu ş.a., care îşi propuseseră să dăruiască Bucureştiului o sală încăpătoare, destinată manifestărilor muzicale de înaltă ţinută artistică, potrivit lucrării ”Enciclopedia geografică a României” (Editura Enciclopedică, 2002). Proiectul edificiului a fost astfel elaborat încât să se poată folosi fundaţia deja turnată a unui manej al „Societăţii Ecvestre Române”.
Fondurile pentru ridicarea acestui edificiu au fost strânse prin subscripţie publică reprezentând răspunsul la faimosul apel ”Daţi un leu pentru Ateneu”, consemnează volumul „Construcţii monumentale” (ing. Dinu-Teodor Constantinescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989).
Construită în stil neoclasic, clădirea Ateneului Român este, prin varietatea materialelor, feroneria şi decoraţia interioară bogată, policromă, un exemplu reuşit de îmbinare a clasicismului cu spiritul eclectic francez de la sfârşitul secolului al XIX-lea, notează volumul amintit mai sus.
Inginerul Elie Radu a fost cel care a proiectat cupola Ateneului, forma circulară a sălii fiind determinată de existenţa fundaţiilor executate pentru destinaţia iniţială a construcţiei. Clădirea are aspectul unui templu ionic cu şase coloane frontale şi două laterale. Marele hol circular de la intrare este înconjurat de 12 coloane dorice care susţin sala de concerte. Patru scări monumentale în spirală, de tip baroc, din marmură de Carrara, formează balcoane la etajul intermediar şi fac legătura cu sala de concerte acoperită de cupola decorată policrom şi anexele (birouri, săli de repetiţii, cabine pentru solişti şi dirijor etc.). Acoperişurile celor patru scări formează mici cupole care înconjoară cupola mare (28,5 m diametru) înălţată pe un zid circular străpuns de 20 de ferestre, notează www.fge.org.ro/.
În 1939, în urma ajutorului material al marelui compozitor George Enescu (1881-1955), a fost instalată o orgă. De asemenea, o serie de îmbunătăţiri tehnice i-au fost aduse, în special, după cutremurele ce au avut loc de-a lungul anilor, dar şi în urma bombardamentelor germane din august 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între anii 1966-1967 au avut loc mai multe modificări, între care: introducerea aerului condiţionat, refacerea tavanului, redistribuirea lojilor, notează acelaşi site. Sala are aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter şi două rânduri circulare cu 52 de loji, precum şi o lojă centrală, la mijloc) aranjate în forma anticelor amfiteatre greco-romane.
În grădina din faţa Ateneului Român se află statuia poetului naţional Mihai Eminescu, executată în bronz de sculptorul Gheorghe Anghel.
Clădirea Ateneului Român a fost inclusă în lista Patrimoniului Cultural European, evenimentul fiind marcat prin dezvelirea unei plăci montate pe zidul clădirii la 21 martie 2007. Din anul 2004, potrivit www.pmb.ro şi http://2014-2020.adrbi.ro/, Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice, sub codul LMI B-II-m-A-18789, fiind un monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală.
AGERPRES
