Academicianul Ioan-Aurel Pop, istoric, doctor în istorie, profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă şi istoria artei a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru titular (din 2010; corespondent din 2001) şi preşedinte al Academiei Române (ales la 5 apr. 2018; reales la 5 apr. 2022), s-a născut la 1 ianuarie 1955, în localitatea Sântioana, judeţul Cluj, potrivit https://acad.ro/.
Absolvent al Liceului „Andrei Şaguna” din Braşov (1970-1974), a urmat, apoi, cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1974-1979, şef de promoţie). A susţinut, în 1989, teza de doctorat (coord. acad. Ştefan Pascu) intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI” (publicată în 1991 de Editura Dacia, cu titlul „Instituţii medievale româneşti: Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI”). A efectuat stagii de specializare şi documentare în Franţa, Italia, Austria, Ungaria, Germania (1990-2002), se arată pe site-ul Academiei Române, https://acad.ro/ şi pe cel al Centrului de Studii Transilvane al Filialei Cluj a Academiei Române, https://centruldestudiitransilvane.ro/.
Profesor de istorie la Liceul Industrial nr. 6 din Cluj-Napoca (1979-1984), asistent (1984-1990), lector (1990-1992), conferenţiar (1992-1996) şi profesor (din 1996) la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cercetător ştiinţific I şi director la Centrul de Studii Transilvane (1993-2018), visiting professor la Universitatea din Pittsburgh, SUA (1991-1992), la INALCO, Paris (1998), la Universitatea din Trento (2001), la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003-2007), directorul Centrului Cultural Român din New York (1994-1995) şi al Institutului Cultural Român din Veneţia (2003-2007), rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” (2012-2020), conform https://centruldestudiitransilvane.ro/.
A fost director şi membru în diverse proiecte colective de cercetare ştiinţifică naţionale şi internaţionale (granturi şi burse de cercetare acordate de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Academia Română, finanţate de Uniunea Europeană sau de statul român). Coordonator şi organizator al mai multor conferinţe internaţionale şi proiecte editoriale, implicând zeci de cercetători din ţară şi din străinătate.
Specialist în istoria Transilvaniei medievale (structura etnoconfesională a Regatului Ungariei şi Voievodatului Transilvaniei până la 1600, raporturile româno-ungare în secolele IX-XVI, geneza şi afirmarea naţiunilor medievale, istoria culturii medievale şi moderne româneşti, paleografie latină, editor de izvoare istorice medievale referitoare la Transilvania, cu deosebire la Ţara Haţegului şi Maramureş), acad. Ioan-Aurel Pop este autor, coautor şi coordonator a peste 70 de cărţi, ediţii de izvoare istorice, tratate şi manuale universitare şi a peste 500 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefeţe şi postfeţe în cărţi, volume colective, reviste de specialitate şi publicaţii de cultură, potrivit https://centruldestudiitransilvane.ro/.
Dintre cărţile de autor amintim: „Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV: Geneza statului medieval în Transilvania” (1996; ediţia a II-a 2003); „Istoria Transilvaniei medievale: De la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul” (1997); „Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele XIII-XVI)” (1998); „Naţiunea română medievală: Solidarităţi etnice româneşti în secolele XIII-XVI” (1998); „Românii şi România: O scurtă istorie” (1998; reeditată 2018; tradusă în engleză, italiană, germană şi spaniolă); „Istoria, adevărul şi miturile” (2002, reeditată 2014, 2018); „Contribuţii la istoria culturii româneşti. (Cronicile braşovene din secolele XVII-XVIII)” (2003); „Istoria românilor” (2010); „Din mâinile valahilor schismatici…: românii şi puterea în Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV)” (2011, reeditată 2017); „Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare şi excludere” (2012); „Fotografii vechi din spaţiul românesc păstrate în colecţia de albume a sultanului Abdul Hamid al II-lea: (1876-1909)” (2017); „Istoria ilustrată a românilor pentru tineri” (2018); „L’identita romena” (2019, Editura Rediviva, Milano); „De la romani la români: o pledoarie pentru latinitate” (2019); „Scurtă istorie a românilor” (2019, tradusă în limba engleză); „Românii. Eseuri dinspre Unire” (2019); „Veghea asupra limbii române” (2020).
Este coautor şi coordonator al mai multor sinteze, între care: „A History of Romania” (1995; ediţia a II-a 1996, ediţia a III-a 1997, Centrul de Studii Transilvane, sub egida Editurii Columbia University Press, New York); „Istoria României. Transilvania” (vol. I, 1997, Editura „George Bariţiu”); „O istorie a românilor” (1998, Editura Fundaţiei Culturale Române şi Centrul de Studii Transilvane, tradusă în mai multe limbi străine); „A History of Modern Romania” (1999, Editura Historia); „Istoria Transilvaniei” (2003-2008, 3 vol., Institutul Cultural Român şi Centrul de Studii Transilvane; tradusă în engleză); „Patrimoniul cultural al României. Transilvania” (2004, lucrare în limbile română, engleză, franceză, germană şi italiană, Institutul Cultural Roman – Centrul de Studii Transilvane); „Istoria României: Compendiu” (2004, ediţia a II-a 2007, Institutul Cultural Roman – Centrul de Studii Transilvane; tradusă în engleză); „Istoria ilustrată a României şi a Republicii Moldova” (2017, ediţia a III-a, adăugită, în 6 volume, Editura Litera); „Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova” (2018, Editura Litera; tradusă în limba engleză), conform https://acad.ro/.
Acad. Ioan Aurel-Pop este membru în societăţi şi organizaţii profesionale, naţionale şi internaţionale, precum: Comisia de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice, Milano (din 1990); membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte, Paris (1999); Institutul pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia (din 2005); Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia (din 2006); Academia Europeană de Ştiinţe şi Artă, Salzburg (din 2013); Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013); International and Adult Continuing Education – IACE, Hall of Fame (din 2013); membru titular cu drept de vot în Comitetul de monitorizare a Programului Operaţional Regional – POR (2014-2020); membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova (2015); membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2015); Uniunea Scriitorilor din România (2017); Consiliul Consultativ al Ministerului Educaţiei Naţionale (2018); copreşedinte al Comisiei Naţionale de fundamentare a Planului naţional de adoptare a monedei euro (din 2018).
Custodele Coroanei Regale, Margareta, a conferit Ordinul Coroana României în Grad De Comandor, preşedintelui Academiei Române, academician Ioan-Aurel Pop, în cadrul unei ceremonii organizate la Palatul Elisabeta.
Este editor general al seriei „Mélanges d’histoire générale”, membru în colegiile (comitetele) ştiinţifice ale periodicelor „Transylvanian Review” (director din 1994), „Revue Roumaine d’Histoire” (redactor-şef), „Magazin istoric”, Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, Analele Universităţii „Ovidius” din Constanţa – Seria Istorie, „Academica”, „Revista de Istorie a Moldovei”, „Annuario dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia”, „Ephemeris Dacoromana”, „Radovi Zavoda za hrvatsku povijest”, „Revista Arhivelor”, „Anuarul Arhivelor Mureşene”, „Studia Universitatis Petru Maior Series Historia”, „Brukenthal: Acta Musei”, „Akademos”, „Banatica”, „Acta Musei Napocensis: Historica”, „Transilvania”, „Mediaevalia Transilvanica”, „Eurolimes”, „Xenopoliana”, „Crisia”, „Acta Terrae Septemcastrensis”, „Oraşul” etc., indică https://centruldestudiitransilvane.ro/.
Preşedinţia României i-a acordat, în 2010, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler şi, în 2015, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. Totodată, a primit Ordinul de Onoare din partea Preşedinţiei Republicii Moldova (2010), Ordinul „Palmes Academiques” în grad de Cavaler din partea Republicii Franceze (2016), Ordinul „Steaua Italiei”, în grad de Comandor din partea Republicii Italiene (2016).
Deţine titlul de Comandor al Ordinului Militar de România (2014).
I-au fost decernate numeroase premii, diplome, distincţii: Premiul „George Bariţiu” al Academiei Române (1991), Premiul de excelenţă al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni (2011), Premiul Media de Excelenţă acordat de ziarul „Gazeta de Cluj” (2011), Medalia „Crucea Transilvană”, din partea Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului (2014), Diploma „Meritul Academic”, din partea Academiei Române (2015), Medalia „Crucea Nordului pentru mireni”, din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord (2016), Medalia „Crucea Şaguniană pentru laici”, din partea Mitropoliei Ardealului (2015), Premiul „Nicolae Iorga”, din partea Fundaţiei Culturale Magazin Istoric (2017), Marele Premiu „George Apostu” (2017), Premiul Media de Excelenţă acordat de ziarul „Făclia” (2017), Marele Premiu al Festivalului de Literatură şi Colocviile de Istorie „George Pop de Băseşti” (2017), Premiul „Centenarul Marii Uniri”, din partea Muzeului Naţional al Literaturii Române (2018).
Deţine titlul de Doctor Honoris Causa acordat de numeroase universităţi din ţară şi Republica Moldova: 2010 – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; 2011 – Universitatea din Timişoara şi Universitatea din Oradea; 2012 – Universitatea din Cahul; 2013 – Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi; 2014 – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; 2015 – Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău; 2018 – Universitatea din Craiova; 2021 – Universitatea „Valahia” din Târgovişte.
Este cetăţean de Onoare al municipiilor Gherla (2017), Cluj-Napoca (2018), Bucureşti (2018) şi Hunedoara (2021).
La 29 noiembrie 2001, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar la 30 martie 2010 membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Trei ani mai târziu, la 29 mai 2013, a rostit Discursul de recepţie „Semnificaţia istorică a unor nume: român şi România”. A fost ales preşedinte al Academiei Române la data de 5 aprilie 2018 şi reales la 5 aprilie 2022, indică https://acad.ro/. AGERPRES
