Hariclea Darclée este considerată ”cea mai importantă divă a timpurilor ei şi cea mai importantă cântăreaţă de origine română care a trăit până astăzi”. ”Viaţa şi cariera ei uimitoare depun mărturie pentru gloria culturii muzicale româneşti”, a declarat Anthony Van Der Heijden, promotorul proiectului editorial „The life and times of the first Tosca – Hariclea Darclée”, o biografie a sopranei semnată de autorul olandez Rene Seghers, lansată şi în România la 29 mai 2023, la Banca Naţională a României.
Timp de 22 de ani, Rene Seghers a cercetat viaţa şi cariera româncei Hariclea Darclée, potrivit articolului dedicat lansării publicat pe www.romania-muzical.ro. Darclée a interpretat în primă audiţie absolută operele ”La Wally” de Alfredo Catalani şi ”Iris” de Pietro Mascagni, preferatele autorului Rene Seghers, care este organizator de spectacole de operă şi concerte. Acesta a povestit că a fost uimit când a aflat că ”La Wally”, ”Iris” şi ”Tosca” au fost prima dată interpretate de aceeaşi soprană româncă Hariclea Darclée. ”O divă care a inspirat compunerea operelor vremii sale. Avea descendenţă regală grecească şi a inspirat compozitori precum Puccini, Mascagni, Leoncavallo şi Gounod să compună opere care au cucerit întreaga lume”, a spus Rene Seghers, amintind de crearea operei ”Enoch Arden” de Alexis Catargi, interpretată de Darclée, în 1906, la Bucureşti, de Grigori Ventura, care a compus pentru ea ”Epistola” şi de Eugenio Ceaur Aslan, care i-a dedicat compoziţia ”Serenada”.
În 1999, autorul biografiei a venit la Bucureşti, sperând să găsească rudele sau câteva documente despre soprană. În Capitală a vizitat arhive şi biblioteci, identificând partitura operei ”Enoch Arden” de Alexis Catargi, precum şi discul înregistrat de Darclée în 1910 pe care se regăsesc două cântece: ”Cântecul fluieraşului” de Gheorghe Stephănescu şi ”Vai mândruţo, dragi ne-avem” de Gheorghe Dima, potrivit sursei citate.
Volumul scris de Rene Seghers are în jur de 500 de pagini şi include 200 de fotografii colorate digital din originalele alb-negru, fiind editat în limba engleză şi tipărit în condiţii grafice excepţionale. ”Cartea descrie întreaga ei viaţă până la sfârşitul amar”, a evidenţiat autorul.
Hariclea Darclée – ”privighetoarea Carpaţilor” – s-a născut la Brăila, la 10 iunie 1860, fiind fiica moşierului de origine greacă Ion Haricli şi a Mariei Aslan, nepoata domniţei Mavrocordat, notează ”Dicţionarul personalităţilor feminine din România” (George Marcu şi Rodica Ilinca, Editura Meronia, 2009). A studiat pianul în particular şi a luat lecţii de canto la pensionul Lobkovitz din Viena cu profesoara Marchesi, la Bucureşti cu profesoara de origine franceză Madame La Kerre şi la Paris cu E. Duvernois de la Conservator.
În 1881, Hariclea Darclée a debutat pe scena Teatrului „Rally” din Brăila, într-un concert organizat de Ambasada Greciei la Bucureşti.
În 1886, ajungea la Paris într-o încercare disperată de a obţine totul sau nimic în carieră, potrivit volumului „The life and times of the first Tosca – Hariclea Darclée”, citat pe https://operanostalgia.com/.
La 14 decembrie 1888 şi-a făcut debutul internaţional pe scena Operei din Paris, cu rolul Margareta din opera ”Faust” a compozitorului Charles Gounod. În anul următor, artista a efectuat un turneu prin marile săli de operă ale Europei. În decembrie 1890, a cântat pentru prima dată pe scena Teatro alla Scala din Milano. Aici, a interpretat rolul Chimenei, din ”Cidul” de Jules Massenet, spectacol la care a asistat însuşi marele compozitor italian Giuseppe Verdi.
Hariclea Darclée s-a impus în perioada 1893-1910 pe principalele scene din Paris, Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York şi Moscova, devenind cunoscută în întreaga lume. Totodată, a întreprins în ţară numeroase turnee, publicul românesc bucurându-se de această mare voce. A fost apreciată de mari compozitori, precum Giuseppe Verdi, Ruggiero Leoncavallo, J. Massenet, Alfredo Catalani, Giacomo Puccini şi a cântat alături de artişti de mare valoare, precum Enrico Caruso, Titta Ruffo, Tamango sau sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini.
Mai multe opere au fost compuse special pentru ea şi interpretate în premieră absolută, dintre care amintim: ”Condor” de Carlos Gomes (rolul Odulea, Teatrul Scala din Milano, 1891); ”I Rantzau” de Pietro Mascagni (rolul Luisa, premiera absolută la Teatro della Pergola din Florenţa, 1892); ”Cristoforo Colombo” de Alberto Franchetti (rolurile Isabella di Aragona, Ikuamota, Teatrul din Genova, 1892); ”Amy Robsard” de Isidor da Lara (rolul Amy Robsard, Opera din Monte Carlo, 1897); ”Hero e Lenadro” de Luigi Mancinelli (rolul Hero, Opera din Madrid, 1897); ”Iris” de Pietro Mascagni (rolul Iris, premiera absolută la Teatrul de Opera din Roma, 1898, apoi la Milano şi Bucureşti); ”Enoch Arden” de Alexis Catargi (rolul Ammie Lee, Teatrul Naţional din Bucureşti, 1904); ”Eidelberga mia” de Ubaldo Pachierotti (rolul Catnei, Teatrul Colon din Buenos Aires, 1909), potrivit www.ziarulmetropolis.ro.
Giacomo Puccini a considerat-o unica cântăreaţă în rolul Floriei în opera ”Tosca” şi la cererea ei, a adăugat operei aria ”Vissi d’arte, vissi d’amore”, distribuind-o în spectacolul ce a avut premiera la Teatro Constanzi din Roma la 14 ianuarie 1900, alături de tenorul Emilio de Marchi şi baritonul Eugenio Giraldoni, conform aceluiaşi volum.
Repertoriul sopranei a cuprins peste 60 de titluri de opere ale unor celebri compozitori, între care: ”Romeo şi Julieta”, ”Norma”, ”Traviata”, ”Carmen”, ”Aida”, ”Wilhelm Tell”, ”Don Giovanni”, ”Manon”, ”Othello”, ”Tannhauser”, ”Tristan şi Isolda”, ”Boema”, ”Trubadurul”.
A susţinut un ultim spectacol la Teatro della Pergola din Florenţa, în mai 1918.
Artista a înregistrat arii şi scene din mai multe opere pentru Casa de Discuri Fonotipia din Milano, însă bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial au distrus patrimoniul acesteia.
I-au fost acordate mai multe decoraţii, între care Ordinul ”Bene Merenti”, clasa I, acordat de regele Carol I, şi distincţiile otomane ”Medalia Artistică” şi ”Marele Ofiţer al Sefakatului”.
În septembrie 1936, s-a întors definitiv în România, cu intenţia de a preda la Conservator sau de a cânta pe scena Operei Române. Şi-a dorit foarte mult, totodată, să înfiinţeze o şcoală românească de canto, dorinţă care însă nu s-a realizat.
.GIF)
A murit la 10 ianuarie 1939, la Bucureşti, în sărăcie şi uitată, notează lucrările ”Dicţionar de muzică” (Iosif Sava, Luminiţa Vartolomei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979) şi ”Dicţionarul personalităţilor feminine din România” (George Marcu şi Rodica Ilinca, Editura Meronia, 2009). A fost înmormântată la cimitirul Bellu, funeraliile fiind finanţate de Ambasada Italiei.
Mulţi afirmă că Darclée a fost Maria Callas sau Anna Netrebko a vremurilor ei, dar acest lucru este adevărat doar în ceea ce priveşte faima, deoarece nici Callas şi nici Netrebko nu i-au avut pe Catalani, Puccini, Mascagni, Mancinelli şi Saint-Saens să compună opere pentru ele, mai notează volumul biografic amintit.
A avut un fiu, Ion Hartulari-Darclée, dirijor şi compozitor, născut la Paris, în 1886, conform lucrării ”Dicţionar Enciclopedic Român” (Editura Politică, 1964).
În 1960, regizorul Mihai Iacob a realizat filmul ”Darclée”, în care evoca viaţa sopranei Hariclea Darclée, cu Silvia Popovici în rolul principal. Filmul a reprezentat România la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, în 1961.
La iniţiativa sopranei Mariana Nicolesco, în 1995, când s-au împlinit 135 de ani de la naşterea marii soprane, în oraşul natal al artistei, Brăila, a avut loc prima ediţie a Concursului Naţional de Canto ”Hariclea Darclée” un ”profund omagiu adus incomparabilei artiste”, potrivit www.cimec.ro. Evenimentele Darclée, Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto ce poartă numele legendarei soprane, precum şi Cursurile de Măiestrie Artistică pe care le oferă, onorează la cel mai înalt nivel arta sacră a cântului, generaţie după generaţie de tinere talente găsind aici drumul spre desăvârşire, spre perfecţiune”, spunea soprana Mariana Nicolesco în 2021, potrivit http://tvr3.tvr.ro/.
AGERPRES
