DOCUMENTAR: 165 de ani de la nașterea sopranei Hariclea Darclée (10 iunie)

S-a născut la 10 iunie 1860, la Brăila, fiind fiica moșierului de origine greacă Ion Haricli și a Mariei Aslan, nepoata domniței Mavrocordat, potrivit volumului „Dicționarul personalităților feminine din România” (George Marcu și Rodica Ilinca, Editura Meronia, 2009) și https://darclee.com.

A început studiile muzicale în perioada adolescenței, în București, cu profesori precum George Stephănescu sau profesoara de origine franceză, Madame Le Kerre. A continuat lecțiile particulare de canto la Galați și Brăila, cu George Cavadia, dar și la pensionul Lobkovitz din Viena, cu Mathilde Marchesi și la Paris (1886-1888) cu Marie Sasse, Jean Baptiste Faure, Edmond Duvernois de la Conservator.

Hariclea Darclée a debutat în 1881, pe scena Teatrului „Rally”din Brăila, într-un concert organizat de Ambasada Greciei la București. La 24 ani, în 1884 susținea un recital vocal-instrumental, alături de pianista Zoe Miclescu, eleva lui Franz Liszt. În 1886, ajungea la Paris într-o încercare disperată de a obține totul sau nimic în carieră, potrivit volumului „The life and times of the first Tosca – Hariclea Darclée”, citat pe https://operanostalgia.com/.

Debutul internațional l-a avut în decembrie 1888, pe scena Operei Mari din Paris, în rolul Margareta din „Faust” de Charles Gounod, care avea să îi aducă consacrarea. Din acest moment a început o strălucită carieră artistică, care a durat peste trei decenii. Darclée a apărut pe cele mai importante scene lirice ale lumii: Teatro alla Scala (Milano), San Carlo (Napoli), Pergola (Florența), Academy Teatro (New York), potrivithttps://darclee.com.

A cântat pentru prima dată pe scena Teatro alla Scala din Milano în decembrie 1890, unde a interpretat rolul Chimenei, din „Cidul” de Jules Massenet, spectacol la care a asistat însuși marele compozitor italian Giuseppe Verdi.

Trăind într-o perioadă de înflorire a teatrului liric din pragul secolului al XX-lea, artista a fost apreciată de mari compozitori precum Giuseppe Verdi, Ruggiero Leoncavallo, Jules Massenet, Alfredo Catalani, Giacomo Puccini și a cântat alături de artiști de mare valoare, precum Enrico Caruso, Titta Ruffo, Tamango sau sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini.

S-a impus, în perioada 1893-1910, pe principalele scene din Paris, Berlin, Florența, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York și Moscova, devenind cunoscută în întreaga lume. Totodată, a întreprins în țară (1891-1910) numeroase turnee, publicul românesc bucurându-se de această mare voce, dublată de inteligență scenică și de o frumusețe fizică particulară, în opere prestigioase și în concerte, recitaluri de lieduri și romanțe.

Cântăreață de operă, lied, oratoriu, romanță, artista a abordat și lucrări inedite sau foarte rar cântate. Mai multe opere au fost compuse special pentru ea și interpretate în premieră absolută, dintre care amintim: „Condor” de Carlos Gomes (rolul Odulea, Teatrul Scala din Milano, 1891); „I Rantzau” de Pietro Mascagni (rolul Luisa, premiera absolută la Teatro della Pergola din Florența, 1892); „Cristoforo Colombo” de Alberto Franchetti (rolurile Isabella di Aragona, Ikuamota, Teatrul din Genova, 1892); „Amy Robsard” de Isidor da Lara (rolul Amy Robsard, Opera din Monte Carlo, 1897); „Hero e Lenadro” de Luigi Mancinelli (rolul Hero, Opera din Madrid, 1897); „Iris” de Pietro Mascagni (rolul Iris, premiera absolută la Teatrul de Opera din Roma, 1898, apoi la Milano și București); „Enoch Arden” de Alexis Catargi (rolul Ammie Lee, Teatrul Național din București, 1904); „Eidelberga mia” de Ubaldo Pachierotti (rolul Catinei, Teatrul Colon din Buenos Aires, 1909), potrivit www.ziarulmetropolis.ro.

A înregistrat discuri cu piese din bogatul său repertoriu la Casele „Fourtipria”, „The Gramophone Company”, însă bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial au distrus patrimoniul acesteia. Repertoriul cântăreței a cuprins peste 60 de titluri de opere ale unor celebri compozitori, numele său rămânând legat de premiere mondiale sau opere curente ale majorității teatrelor lumii: ‘Romeo și Julieta’, ‘Tosca’, ‘Norma’, Traviata’, ‘Carmen’, ‘Aida’, ‘Wilhelm Tell’, ‘Don Giovanni’, ‘Manon’, ‘Cidul’, ‘Othello’, ‘Tannhauser’, ‘Tristan și Isolda’, ‘Boema’, ‘Trubadurul’, ‘Enoch Arden’.

Hariclea Darclée a susținut un ultim spectacol la Teatro della Pergola din Florența, în mai 1918.

I-au fost acordate mai multe distincții, între care: Ordinul „Medgidia”, cl. a III-a, Medalia „Bene-Merenti”, cl. I, acordat de regele Carol I, și distincțiile otomane „Medalia Artistică” și „Marele Ofițer al Sefakatului”.

În septembrie 1936, s-a întors definitiv în România, cu intenția de a preda la Conservator sau de a cânta pe scena Operei Române. Și-a dorit foarte mult, totodată, să înființeze o școală românească de canto, dorință care însă nu s-a realizat.

A murit la 10 ianuarie 1939, la București, în sărăcie și uitată, notează lucrările „Dicționar de muzică” (Iosif Sava, Luminița Vartolomei, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979) și „Dicționarul personalităților feminine din România” (George Marcu și Rodica Ilinca, Editura Meronia, 2009). A fost înmormântată la cimitirul Bellu, funeraliile fiind finanțate de Ambasada Italiei.

Regizorul Mihai Iacob a realizat, în 1960, filmul „Darclée”, în care evoca viața sopranei Hariclea Darclée, cu Silvia Popovici în rolul principal. Filmul a reprezentat România la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, în 1961.

În 1995, când s-au împlinit 135 de ani de la nașterea marii soprane, a avut loc în orașul natal, Brăila, la inițiativa sopranei Mariana Nicolesco, prima ediție a Concursului Național de Canto „Hariclea Darclée” un „profund omagiu adus incomparabilei artiste”, potrivit www.cimec.ro.

În mai 2023 a fost lansată la Banca Națională a României, o biografie a sopranei Hariclea Darclée, semnată de autorul olandez Rene Seghers, intitulată „Viața și cariera ei uimitoare depun mărturie pentru gloria culturii muzicale românești”. Volumul are în jur de 500 de pagini și include 200 de fotografii colorate digital din originalele alb-negru, fiind editat în limba engleză și tipărit în condiții grafice excepționale. „Cartea descrie întreaga ei viață până la sfârșitul amar”, a evidențiat autorul, potrivit articolului dedicat lansării publicat pe www.romania-muzical.ro.

Hariclea Darclée a avut un fiu, Ion Hartulari-Darclée (1886-1969), dirijor și compozitor, născut la Paris, conform lucrării „Dicționar Enciclopedic Român” (Editura Politică, 1964).

AGERPRES