Interviu cu directorul Direcţiei pentru Cultură Covasna
Despre valorile, comorile judeţului, despre activitatea Direcţiei pentru Cultură Covasna, dar şi despre greutăţile cu care se confruntă instituţia, domnul director, doctor Bartok Botond, a avut amabilitatea de a ne spune mai multe în cadrul unui interviu pe care vi-l prezentăm astăzi.
– Ce ne puteţi spune despre activitatea instituţiei pe care conduceţi?
– Trebuie să încep prin a face o precizare şi anume că instituţia noastră se numeşte Direcţia judeţeană pentru cultură Covasna, deci, sintagma veche „Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional” s-a schimbat, prin lege, iar prin această nouă denumire se încearcă să se cuprindă absolut totul. Bineînţeles, asta nu înseamnă că se exclude şi patrimoniul naţional. Direcţiile Judeţene pentru Cultură sunt instituţii specializate care se ocupă cu legislaţia privind patrimoniul imobil, patrimoniul mobil, deci şi patrimoniul obiectelor de valoare, aici fiind incluse toate categoriile de deţinători: în primul rând este vorba despre deţinătorii cu personalitate juridică, ca, de altfel, şi deţinătorii particulari. În ceea ce priveşte patrimoniul imobil (construit), deşi Covasna este un judeţ mic, există foarte multe imobile cu caracter de patrimoniu construit. Acestea pot face parte din categoria B, respectiv acele construcţii care prin valoarea elementelor construite pe perioada de exprimare arhitecturală, intră în categoria monumentelor istorice, sau din categoria A în care sunt incluse monumentele istorice de valoare arhitecturală foarte mare. În cadrul Direcţiei noastre există un compartiment care se ocupă de acest patrimoniu. Documentaţia pentru restaurea monumentelor istorice este analizată în cadrul unei şedinţe lunare de către specialiştii Comisiei zonale nr.11 Braşov. Trebuie precizat că pentru monumentele de categoria B se pot autoriza intervenţii numai cu acordul specialiştilor comisiei zonale. În ce ceea priveşte autorizarea intervenţiilor pentru monumentele de categoria A, aceasta intră în sarcina comisiei Naţionale de monumente istorice cu sediul la Ministerul Culturii.
La compartimentul nostru de patrimoniu construit există şi un segment, sau un compartiment de arheologie. De fapt, arheologia este, practic, o arhivă nescrisă, în afară de perioadele mai târzii din istorie, de când au existat înscrisuri, pe care le avem. Sunt mărturii ale trecutului dezvoltării civilizaţiei umane. De fapt, primele semne ale locuirii umane în judeţul Covasna datează din perioada Paleoliticului superior, până în zilele noastre inclusiv. E o diversitate culturală fantastică, deşi judeţul este mic.
În privinţa patrimoniului mobil, acesta se găseşte masiv la instituţiile specializate. E vorba, în speţă, de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi de Muzeul Naţional Secuiesc, fostul muzeu de rang judeţean, care, la rândul său, are mai multe secţii externe. La fel şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni care deţine secţii externe foarte frumoase. Atât secţiile externe ale Muzeul Naţional Secuiesc, cât şi pe ale Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, le recomand cu căldură vizitatorilor.
În ceea ce priveşte patrimoniul naţional, mai există şi patrimoniul imaterial care se referă la tradiţii autentice de înaltă valoare. Este vorba despre anumite zone precum zona Buzaielor în care s-au păstrat şi s-au perpetuat, de-a lungul timpului, tradiţii şi obiceiuri foarte frumoase, din vechime. De asemenea, avem zona Baraoltului şi zona Târgului Secuiesc, fiecare cu tradiţii specifice. Este bine că la nivelul judeţului Covasna există multe asociaţii care încearcă să ducă mai departe şi să păstreze aceste tradiţii.
– Care este numărul monumentelor istorice din judeţul nostru?
– Lista monumentelor istorice din judeţul Covasna ce cuprinde patrimoniul construit şi monumentele de arheologie, publicată prima dată în 2004 şi înnoită în 2010, cuprinde 588 de poziţii, o mare parte dintre ele fiind în proprietate privată.
La nivelul judeţului Covasna avem o perlă a arhitecturii, şi-anume rezervaţia de arhitectură din Târgu Secuiesc. Într-adevăr, este o perlă, vizavi de felul în care, cu mici excepţii, sunt conservate clădirile respective. De fapt, conservarea lor implică fonduri consistente, de care, din păcate, proprietarii privaţi nu prea dispun pentru a le întreţine sau a le restaura.
– În sarcina cui cade întreţinerea şi reparaţiile monumentelor istorice?
– Trebuie ştiut că patrimoniul construit rămâne „în ograda” administraţiei publice pe raza căreia se află acestea, astfel că primarii au obligativitatea să controleze, să vadă starea lor şi să ne informeze pe noi cu privire la cele constatate. Noi suntem cei care ne ocupăm doar de legalitatea intervenţiilor. În ceea ce priveşte monumentele istorice din categoria A, vă pot spune că la nivelul judeţului Covasna, de-a lungul anilor, în Planul Naţional de Restaurare au fost cuprinse destul de multe monumente care, în parte, sau aproape în totalitate, au fost finanţate de către Institutul Naţional al Patrimoniului care este parte integrantă a Ministerului Culturii. Astfel, au fost restaurate obiective de la Zagon dar şi clădirea Bibliotecii Judeţene „Bod Peter”, unde lucrările sunt în curs de definitivare, precum şi lucrările de la Galeria de Artă „Gyarfas Jeno”. S-au început multe restaurări la monumente ecleziastice, adică la biserici. Unele au fost definitivate, spre exemplu cele de la Biserica ortodoxă de la Bixad, sau sunt într-o fază preliminară de recepţie precum cele de la Biserica reformată de la Belin. În prezent aşteptăm să se deruleze licitaţiile pentru lucrările de restaurare a mai multor monumente istorice precum Şcoala confesională din Sfântu Gheorghe, Biserica unitariană de la Sâncrai, ansamblul bisericii reformate de la Ghidfalău, ansamblul bisericii unitariene de la Chichiş, ansamblul bisericii reformate de la Calnic, biserica reformată de la Băţani precum şi clădirea Primăriei din Aita Mare.
De asemenea, a fost cuprins în Planul Naţional de Restaurare ansamblul bisericii de lemn ”Sfântul Arhanghel” din comuna Vârghiş, din secolul al XIX-lea, una dintre puţinele construcţii ecleziastice de lemn din judeţul Covasna. Mai sunt câteva de valoare mare, cum este cea de la Poian, care deja a fost restaurată. Acum problema se pune sub alt aspect: Ministerul Culturii vrea să atragă bani şi prin alte proiecte, prin proiecte europene. Sunt mulţi proprietari interesaţi, care prin ONG-uri vor să participe la concursuri pentru obţinerea de fonduri europene. Problema este că judeţul este mic, posibilităţile financiare sunt mai reduse prin însăşi calitatea economică a judeţului (…)
Am uitat să spun că, pe bani europeni, s-a restaurat vechea clădire a Primăriei din Cernat. Am fost recent la încheierea unui protocol preliminar pentru predarea lucrărilor. Deci, sunt posibilităţi, iar, cum se spune: ”omul sfinţeşte locul” (…) Cetatea dacică din Valea Zânelor, la Covasna, se află la faza de cercetare… acum rămâne să vedem cum se vor găsi fonduri pentru consolidarea in situ a acelor vestigii de valoare. Nu mai vorbim de faptul că avem unul dintre cele mai frumoase castre, de mare importanţă – Castrul Angustia de la Breţcu. Nu s-a mai întreprins nimic acolo. E adevărat că este acoperit cu pământ, dar asta este. Ar fi un punct turistic fantastic, dar trebuie atraşi şi privaţii, după părerea mea (…).
– Au fost sau sunt probleme în ceea ce priveşte intervenţiile asupra monumentelor istorice?
– În ansamblu, putem spune că ţinem sub control în ceea ce priveşte legalitatea acestor intervenţii. E vorba despre monumentele istorice. În ultima perioadă nu ne-am confruntat cu probleme majore vizavi de trunchierea unor construcţii care sunt în categoria monumentelor istorice. Dar, deşi suntem puţini ca număr, ne facem treaba, în sensul că batem judeţul. Acum vorbind de monumente, trebuie să spunem că nu toate sunt în Sfântu Gheorghe sau nu sunt toate în oraşe, unele sunt pe dealuri. De exemplu, biserica ortodoxă de la Poian este şi aceea într-un loc mai retras. De obicei, aceste construcţii ecleziastice se făceau pe nişte amplasamente de relief mai ridicate (…). În ceea ce priveşte patrimoniul construit, care este de o deosebită valoare, trebuie să spunem că încercăm să facem lumea să conştientizeze necesitatea păstrării acestuia.
– Ne-aţi vorbit până acum despre patrimoniul construit. Ce ne puteţi spune despre patrimoniul mobil?
– Revenind la patrimoniul mobil, trebuie să spunem că aici lucrurile stau mai îmbucurător, deoarece este concentrat în special în cadrul a două instituţii mari, specializate: cele două muzee la care am făcut referire anterior – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi Muzeul Naţional Secuiesc. Au existat, şi văd că acum din nou au început să apară muzeele săteşti. Erau şi unele muzee şcolare. Pe vremuri, rar era o şcoală care să nu aibă un punct muzeal făcut nu la nivelul de gândire al unui specialist în muzeografie, dar cu drag pentru obiectele respective. Bineînţeles că nu toate erau de valoare excepţională, dar aceste lucruri, chiar dacă erau de 50 de ani, de 40 de ani sau de 100 de ani, totuşi atestau anumite îndeletniciri locale, atât casnice, cât şi agricole, cât şi altfel de îndeletniciri. Au existat şi există, de exemplu, în cadrul unor instituţii, biblioteci documentare de mare valoare. Una dintre marile biblioteci documentare care are 100 şi ceva de ani vechime se află la Muzeul Naţional Secuiesc sau biblioteca documentară a Colegiului Reformat ”Szekely Miko” din Sfântu Gheorghe. Au existat, şi acum nu mai ştim exact, dar sperăm că au mai rămas colecţiile de manuscrise şi cărţi de la parohii. Aici este vorba despre toate cultele religioase, cu un patrimoniu vast în ceea ce priveşte cartea (…) Un fapt îmbucurător îl reprezintă acţiunea unui om de vastă cultură, un cadru universitar pe probleme de etnografie, originar din Zăbala, care a donat fosta casă bătrânească a bunicilor şi a organizat un muzeu pe care apoi l-a lărgit prin adăugarea unei noi construcţii. Astfel, acesta a pus bazele Muzeului Ceangăiesc care, la ora actuală are o formă instituţionalizată, ca o secţie a Muzeului Naţional Secuiesc. La fel au făcut şi colegii noştri de la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni care au pus la punct Casa memorială a scriitorului Romulus Cioflec, de la Araci. Iar, în cazul primei şcoli confesionale din Sfântu Gheorghe, care a fost restaurată şi pusă la punct, au conlucrat mai mulţi factori: factorii laici şi ecleziastici. Este o plăcere să vizitezi şi aceste secţii externe. Domnul director, doctor Kavruk Valerii (n.r. – directorul general al Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni), cu colectivul destul de restrâns pe care îl are domnia sa, dar cu multă imaginaţie şi dăruire profesională, a pus la punct atât sediul central, eu mă refer la spaţiul expoziţional, cât şi cele două secţii externe pe care le are.
În privinţa activităţii culturale care se desfăşoară în judeţ, trebuie să facem precizarea că din 2005 noi nu mai suntem operatori culturali, noi nu mai putem decât să susţinem logistic. Adică, pe cei care vin spre noi, şi care într-adevăr nu sunt umblaţi prin activitatea aceasta de derulare de programe şi de a participa la concursuri de obţinere de fonduri, în special, îi ajutăm, îi sprijinim, ca să ajungă materialele respective unde trebuie, în speţă la Ministerul Culturii. Există interes vizavi de concursurile pentru sprijin financiar, dar oamenii au început să acceseze direct. La început a fost mai greu, până s-au obişnuit unde ar trebui să meargă şi să vadă despre ce este vorba şi să şi înveţe.
– Ce ne puteţi spune în legătură cu personalul instituţiei? Cum staţi la acest capitol, aveţi suficient personal?
– În ceea ce priveşte personalul Direcţiei noastre, în statul de funcţii avem aprobate opt posturi, dintre care cinci sunt ocupate şi trei au rămas libere după ce o colegă s-a pensionat şi alte două au ales să plece de la noi. Posturile fiind blocate am rămas cinci angajaţi, şi mai avem contract de prestări servicii cu două persoane. În aceste condiţii reuşim să facem faţă, e drept, mai dificil. Însă, noi suntem o instituţie pentru public, iar oamenii trebuie serviţi.
Totuşi, trebuie ştiut de toată lumea că nu doar noi avem menirea de a proteja patrimoniul naţional, la care m-am referit: construit, mobil sau imaterial, ci toată comunitatea în care trăim.
– Ştim că la 1 februarie (a.c.) trebuia să părăsiţi acest sediu, deoarece contractul de comodat a expirat… Ce s-a mai întâmplat, între timp?
– Fostul prefect, domnul Codrin Munteanu, a început demersurile privind situaţia spaţiilor în care îşi desfăşoară activitatea Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Comisariatul pentru Protecţia Consumatorului şi Inspectoratul Silvic (n.r. – cele trei instituţii îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi clădire). Săptămânile trecute, în data de 27 martie, am avut o discuţie cu domnul prefect Dumitru Marinescu, pe această temă, domnia sa asigurându-ne că va căuta posibilităţi de rezolvare a acesteia. Eu am informat din prima clipă forul tutelar – Ministerul Culturii. Cu aproximativ trei săptămâni în urmă am avut o întâlnire la Cluj, la care a participat secretarul de stat Radu Boroianu, un om cu o vastă cultură şi care cunoaşte foarte bine, în amănunt chiar, patrimoniul naţional. Domnia sa a preluat, la rândul său, toate problemele cu care se confruntă Direcţiile (…) şi să sperăm că se va rezolva. Noi ne-am muta, dar unde? M-am interesat de un alt sediu, dar toate sunt cu chirie. Nu ştiu în ce măsură dispune la ora actuală Ministerul Culturii de bani pentru chirii, deoarece, nu numai Direcţia noastră este în această situaţie, ci pe plan naţional sunt şi alte Direcţii care se confruntă cu astfel de probleme.
Eu înţeleg lucrurile, dar nu înţeleg un singur lucru: de ce s-a ajuns în această situaţie? (…) Însă sunt optimist şi cred raţiunea va prima, iar până la urmă se va găsi o soluţie.
Ana Alina Costache
