Budva, staţiune nautică
Note de călătorie în Muntenegru (7). Dacă aţi urmărit episoadele anterioare ale acestui jurnal, e bine (dacă nu, le găsiţi pe Facebook) şi poate vă amintiţi, stimaţi prieteni, o afirmaţie de-a subsemnatului, cum că Crna Gora este ţara cu trei…”capitale”! O curiozitate ce o face şi mai atractivă.
Două dintre ele sunt recunoscute ca atare: cea oficială – Podgorica, care reprezintă centrul politic, administrativ şi cultural nr. 1 din Muntenegru. Urmează „Scaunul domnesc” – Cetinje – o bijuterie arhitectonică montană, unde a locuit vechea familie regală. Despre fiecare dintre localităţile amintite am relatat şi ilustrat pe larg.
Acum i-a venit rândul celei de-a treia reşedinţe, una mai aparte, foarte apreciată de turişti: Budva. I-am zis „capitală” a distracţiei şi relaxării, întrucât vin cohorte de vilegiaturişti de pretutindeni. Iar vara aceasta s-a atins, mai mult ca sigur, un record de aproape o jumătate de milion de vizitatori!
Capitala ”loisir”-ului muntenegrean
Dar aşa cum arătam cu altă ocazie, am considerat pe… barba mea Budva drept capitala „loisir”-ului muntenegrean. Cred că în mod justificat. În fond, oricine a vizitat splendida localitate de agrement estival de pe ţărmul Adriaticii a avut numai cuvinte de laudă. Cel mai tare iubesc Budva tinerii, fiind destinaţia lor preferată. Îi atrage viaţa trepidantă: dimineaţa fac plajă şi baie, după-amiaza îşi oferă câteva ore de somn, iar seara şi noaptea – disco şi chefuri. Cui nu i-ar plăcea?
Cert este că hotelierii sunt încântaţi de existenţa uriaşei discoteci în aer liber, patronii pretinzând că ar fi cea mai mare de pe bătrânul continent. Grecii susţin însă că supremaţia la acest capitol le-ar reveni lor, staţiunea Paralia deţinând acest record. Oricum, ambele atrag petrecăreţii ca un magnet.
Am vrut să văd şi eu cum e şi colo şi colo. Vreau să fiu nepărtinitor, de aceea afirm că mai tare m-a impresionat nu zbânţuiala, ci nivelul ridicat al… decibelilor. Ceva comparabil cu turaţiile motoarelor la decolarea unui super-jumbo „Airbus” A 380!
Din şiragul micilor staţiuni aşezate ca nişte nestemate între munte şi mare, precum Ulcinij, Bečići, Sutomore, Petrovac, Tivat, Przno, Bar, Herceg Novi, Sveti Ştefan se detaşează în mod spectaculos Budva. Ea a devenit perla preţiosului colier al litoralului muntenegrean, de aceea îi dăm întâietate.
Budva, cel mai vechi oraș de pe ţărmul Mării Adriatice
Deşi celebră, puţini dintre oaspeţi cunosc faptul că Budva este şi cel mai vechi oraș de pe ţărmul Mării Adriatice, având în spate peste 2.500 de ani de istorie. Beneficiind de un amplasament ideal, cu spatele proptit în munte şi faţa orientată spre mare, frumoasa staţiune are 21 de km de plajă şi o mare liniştită. Climatul blând, aerul meridional, tarifele decente şi amabilitatea gazdelor fac ca localităţile adriatice să freamăte de la începutul lunii mai până la finele lui septembrie. Ultimul grup organizat va pleca din România într-acolo săptămâna aceasta, confirmând longevitatea sezonului estival.
În Budva poţi să te tot distrezi 24 de ore non-stop. Fireşte, dacă ai condiţie fizică şi parale. Un ghid localnic îmi spunea că, mai nou, au început să sosească şi chartere cu tineri din Statele Unite, care fac legea distracţiei, animaţia diurnă concurând adesea cu cea nocturnă.
Personal, m-au interesat sesiunile matinale de aerosoli, completate cu cele de bronzare şi înot. Singurul impediment l-a reprezentat pietrişul de pe plaja centrală (mă aşteptam să dau de nisip), la fel cum se prezintă şi fundul mării. Există şi părţi bune în asta, făcând fără să vrei… reflexoterapie.
Dar dacă stau şi mă gândesc, la fel stau lucrurile în multe alte staţiuni vestite, Nisa fiind primul oraş ce-mi vine acum în minte. Şi care este situat nu oriunde, ci taman pe Coasta de Azur!
Totul e să nu-ţi pese ori să ai cu tine nişte papuci de baie speciali (“Made în China”), cu care să calci pe pietricele încinse şi să intri nestingherit în valuri.
Insula Sveti Ştefan de lângă Budva
Imagini caleidoscopice
La tot pasul întâlneşti hoteluri cochete – câteva impozante se aflau în construcţie chiar în zona centrală – numeroase restaurante, terase, buticuri-şic. Dar şi magazine cu suveniruri, parcuri răcoroase, în care vegetaţia luxuriantă îţi captează privirea, străzi labirintice în cetate, case vechi, bine conservate, cu influențe de arhitectură „new age”.
În port sunt ancorate iahturi de milioane de euro, dar şi şalupe ori simple bărci pescăreşti. Miroase a alge şi a peşte. Pescăruşii ţipă frenetic şi se rotesc vijelios când pleacă câte o ambarcaţiune şi cei de la bord le aruncă ceva de mâncare.
Stau retras undeva la umbră şi privesc încântat atmosfera marină ce-mi place atât de mult. Gândul îmi zboară, fără să vreau, spre alte voiajuri exotice.
Toate aceste secvenţe caleidoscopice întregesc imaginea unei aşezări pitoreşti de vacanţă. Nu mai lipseşte nimic pentru a te considera ajuns într-un mic Paradis.
Sejur agreabil
A doua staţiune de interes turistic din Crna Gora este Ulcinij. O aşezare mai mică, liniştită, însă la fel de atrăgătoare. Mi s-a părut excelentă pentru persoanele de vârstă medie şi mai înaintată; oameni aşezaţi, fără bâzdâcuri şi fiţe.
Orăşelul are o populaţie de aproximativ 12.000 de suflete, fiind locuit în proporţie de 70 la sută de musulmani. Se găseşte în punctual cel mai sudic al Muntenegrului, aproape de graniţa cu Albania. De aceea, am întâlnit mulţi cetăţeni din ţara megieşă veniţi la odihnă, ca şi numeroşi kosovari.
Îi auzeam vorbind tare pe stradă, în magazine, la plajă. La început n-am izbutit să realizez ce idiom folosesc. Abia după ce am văzut siglele de pe plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor, m-am dumirit. Iniţialale “AL” şi “RKS” i-au “trădat”.
Erau autoturisme şi cu alte inscripţii, aparent “enigmatice”, foarte rar sau deloc văzute prin România: „BIH” (Bosnia şi Herzegovina) “HR” (Croaţia), “MK” (FYR of Macedonia).
Apropo însă de albanezi, cu câţiva m-am întreţinut şi mi s-au părut simpatici. Deşi în Occident au o reputaţie la fel de proastă ca şi a noastră.
„Prietenii ştiu de ce”, vorba unei reclame la bere.
Încă o experienţă spirituală
Ulcinij se află situat pe malul unui golf natural, fiind dispus şi el în amfiteatru, ca şi alte localităţi costiere muntenegrene. Străzile, spaţiile publice au parcă un specific orientaş, dat de veşmintele tradiţionale purtate de localnici, de prezenţa minaretelor şi chemările muezinilor la rugăciune.
În această ordine de idei, mă mândresc cu faptul că am avut cinstea să fiu invitat să vizitez noua geamie din localitate, ce abia fusese inagurată. Superintendentul a fost încântat să afle că vizitasem de-a lungul anilor câteva dintre marile moschei ale lumii (cu excepţia celor de la Mecca şi Medina – interzise non-musulmanilor) şi m-a invitat să admir pe îndelete lăcaşul. Cu toate că îi spusesem în prealabil că sunt de altă religie. După ce m-am descălţat la intrare, am intrat, admirând interiorul şi ascultând explicaţiile gazdei.
Deşi modestă ca dimensiuni comparativ cu impunătoarale temple de cult mahomedan de prin alte părţi, respectiva geamie ilustrează perfect o părticică din vastul univers al islamului.
Înainte de a pleca, am fost rugat să scriu câteva rânduri în Cartea de Onoare, oferindu-mi-se CD-uri, reviste şi fotografii.
Ulcinij, cel mai sudic oraş muntenegrean
Orăşelul Ulcinj se găseşte în sudul extrem al litoralului muntenegrean. Constituie una dintre cele mai vechi aşezări ilirice de pe malul Adriaticii, fiind ridicată de greci în secolul al V-lea Î.Hr. O dovadă palpabilă o constituie impunătoarea fortificaţie din blocuri de piatră care apără citadela, numită şi „Zidul lui Ciclop”.
Ulcinij – o străduţă tipică din citadelă
Urbea este aşezată pe două platouri distincte: cel superior – cu rol de apărare pe vremuri. Cel inferior avea destinaţie civilă. Trebuie neapărat vizitată cetatea de pe deal, unde se află un complex muzeal şi alte monumente istorice, o galerie de artă, câteva restaurante de lux, amenajate recent de un om de afaceri italian.
Pentru a le vizita vei străbate o mulţime de străduţe în pantă, cu căsuţe cochete, ce degajă un parfum antic. La intrarea de sud a oraşului se găseşte o biserică ortodoxă din secolul al XII-lea, transformată mai târziu într-una catolică, dar am întâlnit şi o Catedrală ortodoxă cu numele “Sf. Nikola”.
Cunosc acum bine perimetrul, întrucât am huzurit acolo o săptămână. Cu masă, casă, scaldă, plimbări seara, pe răcoare: cam aşa a decurs programul sejurlui meu lipsit de griji.
Auzisem că Ulcinij are cele mai frumoase plaje din ţară, detaşându-se lunga limbă de nisip fin de 13 km ce poartă un nume explicit – “Velika plaza”. Supranumită pentru grandoarea ei şi… „Copacabana”. Fost, văzut, plăcut, bronzat, înotat.
Staţiuni de vis
Ca o concluzie la tot ce am descoperit în acest voiaj adriatic, pot afirma că fiecare staţiune are un farmec aparte. Mai ales pentru noi, care nu putem să ne desfătăm acasă cu palmieri, chiparoşi, oleandri, smochini. Păcat că respectivele locuri pitoreşti nu prea sunt cunoscute în România, iar unii tur-operatori au încă ezitări în a organiza excursii pe acolo. Chit că localnicii oferă servicii onorabile, la tarife accesibile.
Bătrânetul românesc încă ezită. În schimb, tineretul a început ofensiva pe cont propriu, făcând rezervări pe internet şi mergând direct la ţintă. Întrebaţi-i cum a fost. Veţi auzi numai cuvinte de apreciere.
Opţiune de reţinut
La finalul jurnalului de numai şapte episoade din Crna Gora – cu toate că aş mai avea ce scrie încă pe atât, dar poate o voi face într-o carte – “declar cu toată sinceritatea”, precum aş face-o la… DNA: ideea mea mai veche de a-mi petrece câteva săptămâni în Muntenegru, dar şi în celelalte state vecine prea puţin “călcate” de turiştii români, s-a dovedit în final o opţiune inspirată.
Ca tot natul miortic, şi eu am avut la început unele reţineri. Unii amici au râs de mine aflând că plec în…Albania şi Muntenegru. Mergi cumva în “surghiun”?
Ei bine, nu. A sosit timpul să lăsăm asemenea inhibiţii la o parte şi să trecem cu pix de culoare roşie în agenda vacanţelor viitoare cele două ţări. Dacă îmi ascultaţi sfatul, mă veţi pomeni…
Horia C. Deliu
