. . Vom comenta azi rubrica „Dincolo de cuvinte (68) – Meditaţii” apărută în Nr.2693 al unui cotidan local din 17 februarie 2016, sub semnătura preotului Ioan Tămaş Delavâlcele.
De la bun început trebuie să precizăm faptul că, în principiu, suntem de acord cu cele scrise de Domnia sa, doar că am dori să adăugăm unele „amendamente” sau completări. Vom comenta paragrafele sau unele fragmente, în ordinea lor.
*** „Unirea statelor europene poate să atragă după sine şi unirea religiilor aflate până acum în discordie. Conducătorii europeni nu pot înţelege de ce ierarhia bisericească nu unifică toate religiile?” Nici nu vor înţelege, atât timp cât ei înşişi aparţin unei religii, fiecare încercând să tragă spuza pe turta sa. „După ei, toate religiile sunt la fel şi nu există decât forme diferite de manifestare”. Poate în vorbe, dar nu în fapte! „Ce atâta vorbă despre ritualuri şi dogme, de parcă am fi în Evul Mediu?” Din nefericire, în multe privinţe oamenii se manifestă ca în Evul Mediu. „N-ar fi mai bine să fie o singură religie, să înceteze odată neînţelegerile astea fără rost?” Da, ar fi mai bine, dar atunci ar trebui să existe şi un singur Partid, fiindcă politicul influenţează Biserica şi Biserica politicul, deci dacă sunt mai multe partide, de ce n-ar fi şi mai multe religii, deci mai mulţi şefi? Să fim sinceri, în sânul Bisericii nu există luptă pentru putere, funcţii şi onoruri? Ba da, există! Aceasta e realitatea în care trăim şi nu o putem nega, Biserica are nu doar putere spirituală, ci şi economică, financiară, ca să nu mai vorbim de perioada Evul Mediu, de Inchiziţie şi Cruciade, când lumea era „guvernată” de Biserică, în numele căreia s-au săvârşit nu doar nedreptăţi, ci şi crime şi execuţii. Bineînţeles că astăzi lumea s-a schimbat mult şi s-a mai civilizat, dar puterea de influenţă a Bisericii n-a dispărut, ci doar „s-a adaptat” noilor condiţii.
*** „Ar fi mai bine să fie o singură religie, o singură monedă, o singură limbă şi un singur sex”. Ei, aici autorul a gândit frumos şi chiar a nimerit-o cu religia, moneda şi limba, dar în ceea ce priveşte sexul e mai dificil, întrucât acesta aparţine de instinctul animalic, iar transformarea lui necesită mii de ani de evoluţie biologică şi spirituală. „Parlamentul European să propună un proiect de religie, pe care să-l voteze odată şi pentru toţi”. Acestea iar sunt gânduri frumoase, numai că ne aflăm în domeniul Credinţei, care este mai greu de controlat, căci un om crede sau nu crede în ceva, indiferent de Legea propusă. „Să nu mai fie atâtea icoane şi cruci”. Bine zis, doar că şi acestea au rostul lor într-o anumită perioadă. „Toţi şi toate ar trebui să se alinieze normelor europene”. Suntem de acord, dar ar trebui să aibă prioritate, nu Religia, ci eradicarea sărăciei, dezvoltarea educaţiei, uniformizarea salariilor pe întregul teritoriu UE şi multe altele. Atât timp cât în UE există state de categoria întâi şi de categoria a doua, care sunt mai mult „piaţă de desfacere” pentru cele din categoria întâi, lucrurile nu vor evolua în direcţia dorită. Nici cât timp, prin ademenire cu salarii mai mari şi condiţii de viaţă mai bune, statele mai evoluate recrutează specialiştii şi forţa de muncă gata pregătită din statele mai puţin evoluate, lăsându-le astfel pe acestea şi mai slabe.
*** „Cum să ne mai aliniem, cum să mai stăm? Trebuie să stăm tot timpul aliniaţi, culcaţi? Nu se poate să mai stăm puţin drepţi?” Ei, deja aceasta chiar că depinde de noi, depinde de noi dacă ne place să stăm mereu încovoiaţi şi cu capul plecat sau drepţi şi cu fruntea sus, însă noi suntem prea învrăjbiţi, prea preocupaţi cu „treburile interne” provocate de multele griji zilnice şi de lupta între fraţii politici, ca să mai remarcăm şi acest lucru, încât ne îngenunchează şi cei din afară şi cei dinăuntru.
*** „Liderii religioşi nu aduc pacea în lume…” Foarte adevărat, se străduiesc ori mimează, dar n-o aduc. Ba chiar unii dintre ei îndeamnă la război şi nimicire în numele (dumne)zeului la care se închină. În multe state Religia şi Puterea conlucrează, uneori în scopuri paşnice, alteori în scopuri războinice, iar în alte state Religia este puterea dominantă care dirijează viaţa muritorilor de rând, cărora li s-au spălat creierele, pentru ca în acest fel aceştia să intre şi în foc „În numele lui…”, şi aşa se explică mulţimea atrocităţilor de tot felul din zonele de conflict de pe glob. Când Religia înseamnă Putere şi e pusă în slujba războiului, atunci omul coboară treptele evoluţiei spre starea animalică, dar când e pusă în slujba păcii şi a binelui comunităţilor, atunci ea înalţă spiritele şi le înnobilează.
*** „Industria ţigărilor, a alcoolului şi, mai nou, a prostituţiei şi avorturilor constituie politicile comerciale care nu ar avea nici un succes într-o societate religioasă”. Bravo, domnule părinte, aţi atins coarda sensibilă, dar suntem noi o „societate religioasă”?! Mai degrabă pestriţă, şi în bună parte şi pentru că „ne-am aliniat” ca să fim în rând cu ceilalţi, iar ca să nu rămânem mai prejos, îi imităm şi noi, însă mai mult în cele rele decât în cele bune. „Nu ar aduce bani nici moda şi nici aşa-zisul „show-biz”, după cum nici sistemul bancar bazat pe camătă”. Păi de unde bani?! De unde bani să trăiască casele de modă cu toată industria lor, televiziunile (care mai mult îndobitocesc omul decât îl informează, şi care schimbă percepţia privitorilor după cum dictează interesele unora şi altora, televiziunile care în bună parte ne prezintă zi de zi anti-modele sau nulităţi în loc de exemple demne de urmat, şi scandal cât se poate), băncile (Cum ar putea să trăiască ele fără „camătă”, adică fără taxe şi comisioane sofisticate şi ascunse, de nu mai ştie bietul om unde şi-a lăsat căciula?)? Cum am putea noi să nu stăm aliniaţi, culcaţi, încovoiaţi, îngenunchiaţi fără toate acestea?! Mai zice domnul părinte un adevăr: „Sursele principale de venit ale afaceriştilor moderni sunt considerate de către religiile sănătoase ca fiind păcate şi crime împotriva aproapelui şi a umanităţii”. Aşa o fi din moment ce un procent din populaţia lumii deţine atâta avere cât celelalte 99 de procente. Să însemne acest lucru că nu mai există „religii sănătoase” sau că „s-au aliniat” şi acestea ca şi planetele la mersul lumii? Mai degrabă, am zice noi, că nu mai există destulă omenie şi conştiinţă, cât despre crime, e plin pământul de ele şi vor mai creşte, căci omul cară peste tot păcatul cu sine. Singurul lucru care ne-ar putea salva cu adevărat ar fi iubirea, care dăruită se înmulţeşte, dar încă n-o avem cu toţii, căci am înlocuit-o cu invidie, cu duşmănie, cu plăcerile momentului şi cu multă, multă lăcomie, care pervertesc şi distrug sufletele.
*** „Unii ierarhi sunt angrenaţi în această mişcare strict politică, fiind măguliţi cu diplome şi doctorate ale universităţilor străine, în timp ce presa îi numeşte „europeni”, „deschişi”, „cultivaţi”, „luminaţi”. Iar dacă cineva critică şezătorile ecumeniste, îndată e numit „comunist retrograd!”” Ce să zicem, domnule părinte, oameni suntem şi trebuie să ne „aliniem”, să fim în rând cu lumea…
*** „Câtă rumoare a stârnit papa Benedict când a declarat că nu există „biserici surori”, ci doar o singură Biserică, cea de la Roma…. *** Toată lumea s-a scandalizat, pentru că s-a stricat mitul Catolicismului împăciuitor creat de imperialismul european în persoana papei Ioan Paul al II-lea. Pe papa Benedict îl admir pentru că a ieşit să apere identitatea turmei sale în faţa pericolului diluării ei totale”. Nu vă contrazicem, părinte, doar ne exprimăm opinia că în situaţia în care bisericile creştine nu se vor reuni revenind la matcă, nu vor rezista în faţa asaltului islamismului, doar unirea face puterea.
Apreciem sincer talentul literar al părintelui Ioan Tămaş Delavâlcele şi sperăm să ne încânte şi pe viitor cu meditaţiile sale profunde, chiar dacă prin aceasta va stârni la rându-i oarecare rumoare printre confraţi, riscând să calce pe urmele poliţistului Godină de la Braşov, care a intrat în conflict cu proprii superiori, când a început să scoată adevărul la suprafaţă.
Mihai Trifoi
