Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1935 decembrie 1. Apare publicaţia în limba română „Oituzul”. Gazetă independentă de informaţie culturală, socială şi politică”. Redacţia şi administraţia Sfântu Gheorghe, strada Ştefan cel Mare nr.15. În „Cuvânt înainte!”, articol de fond, se spune că această gazetă este „Foaia care încearcă a-şi croi un drum în publicistica românească”, având ca deviză „obiectivitate şi corectitudine în informaţii”. Gazeta îşi propune să lase „câmp liber tuturor opiniilor, tutror dezbaterilor animate de acelaşi gând scump tuturor: întărirea şi afirmarea, cât mai intensă, a specificului românesc în aceste meleaguri”. Totodată se scrie că: „Oituzul va avea ochiul vigilent, minte înţelegătoare şi discernământ logic pentru a nu lăsa să se strecoare neobservat nimic din ceea ce constituie aci, datorie şi obligaţie sfântă faţă de întreg neamul românesc”. Gazeta îşi propune să fie şi „catedra de unde se va propovădui cuvântul de înfrăţire”. Cititorilor le cere „să se identifice cu puritatea gândurilor celor ce-au luat iniţiativa apariţiei acestei foi, să-i secondeze în lupta dezinteresată ce se porneşte azi, să-i lumineze cu contribuţiile lor cât de modeste. Din munca tuturor va răsări izbânda tuturor“. Tot cu acest prilej redacţia publică articolul „1 Decemvrie 1918”. Redacţia aduce un elogiu „acelor mulţi eroi, cunoscuţi sau anonimi, cari prin graiul lor profetic, prin îndemnul lor de mari iluminaţi, au pregătit ziua cea mare a Unirii de la Alba Iulia, înfăptuire care, e bine să se ştie, nu a fost hărăzită de întâmplările fortuite ale vieţii, n-a fost darul hazardului istoric, ci fructul copt al unor strădanii seculare”. Se arată apoi că de la Mihai Viteazul şi de la poeţii şi „vlădicii cari în taina sufletului lor au mângâiat acelaşi vis de aur, până la umilul soldat care în furia luptelor de pe Carpaţi murea cu privirea întoarsă spre Ardealul cel aşa de mult dorit, toţi aceşti apostoli umili ai unei mistici naţionale care a întreţinut focul sacru al unirii poporului român întreg sub acelaşi sceptru şi în limitele aceleeaşi ţări, tot acest şir de martiri trebuie amintit într-o zi aşa de solemnă şi proslăvind memoria lor să căutăm a ne înălţa până la măreţia faptelor lor”. („Oituzul”, nr.1, din 1 decembrie 1935)
Înainte de 5 decembrie 1935. Gheorghe de Ferenczy, redactor responsabil al ziarului „Igazság” [Adevărul] din Sfântu Gheorghe trimite următoarele două telegrame: „Domnului Nicolae Titulescu, Ministru regal al Afacerilor Străine Bucureşti, Cu ocaziunea apariţiei primului număr al ziarului săptămânal „Igazság” din Săcuime, permiteţi-ne, Excelenţă, să Vă transmitem sincerile noastre omagii şi asigurarea sentimentelor noastre de supunere şi devotament.
Noul organ de luptă pentru aceleaşi idei pe care Excelenţa Voastră atât de magistral le-a desvoltat în discursul istoric ţinut în Cameră, ca răspuns dat contelui Bethlen. Excelenţia Voastră aţi arătat adevărata cale ce trebue să o urmeze minorităţile din România. Noi căutăm ca pe această cale să conducem poporul săcuesc, loial şi credincios Statului Român, ca prin colaborare frăţească să ajungem la prosperarea patriei noastre comune. Redacţia ziarului „IGAZSÁG”
Redactor responsabil, Gheorghe de Ferenczy, Sft. Gheorghe.
Domnului Stelian Popescu, fost ministru, Preşedintele Ligii Antirevizioniste, BUCUREŞTI, Cu ocaziunea apariţiei, în limba maghiară, a primului număr al ziarului „Igazság” din Săcuime, Vă trimitem, d. preşedinte, frăţeştile noastre urări de bine. Noul organ luptă în contra tendinţelor revizioniste şi iredentiste şi urmăreşte îndrumarea pe această cale a populaţiei din Săcuime, loială şi credincioasă Statului Român, pentru prosperarea patriei noastre comune, România Mare. Redacţia ziarului „Igazság”, Redactor responsabil, Gheorghe de Ferenczy, Sft. Gheorghe
1935 decembrie 5. Ziarul „Dimineaţa” publică articolul de fond intitulat „Într-un oraş de provincie”, semnat de N. Batzaria. În articol se scrie următoarele: „Răspunzând unei invitaţii, care m-a măgulit şi onorat, am mers, în ziua de dumineca din urmă, în modestul şi liniştitul oraş Sft. Gheorghe, ca să ţin o conferintă sau, mai exact, o cuvântare ocazională în legătură cu aniversarea Unirei de veci a Ardealului şi Banatului cu vechiul Regat.
. .
Mergeam pentru prima oară în acest oraş, însă ştiam că nu mă voiu simţi străin şi intimidat. Ştiam că valorosul şi harnicul meu compatriot, d. Petre G. Marcu, directorul liceului de acolo, mă aşteaptă, ca să-mi arate prietenia ce-mi poartă şi ca să evocăm împreună amintiri din vremea -apusă de mult- când el era un elev vioiu şi sârguincios pe băncile fostului liceu român dela Bitolia [Grecia], iar eu îndeplineam funcţia de profesor.
Mai ştiam că d. primar d-rul Stanciu, care gospodăreşte oraşul cu atâta pricepere şi devotament, va fi bucuros să reînnoim o cunoştinţă făcută la Iaşi, cu ocaziunea congresului ţinut nu demult de Uniunea oraşelor din România.
Mai ştiam ceva ce contribuia să-mi alunge sfiala ce-o simţi când te prezinţi pentru prima dată unui public care nu te-a văzut şi nu te-a cunoscut. Acest <<ceva>> este calitatea mea de Român macedonean, deci de membru al grupului românesc care a dat Ardealului şi Banatului atâţia bărbaţi de seamă, atâţia mari binefăcători, şi a cărui activitate dăinueşte şi astăzi în bisericile din mai toate oraşele acestor două provincii şi în alte opere şi aşezăminte cu caracter cultural şi naţional. Şi, în adevăr, în acea sală archiplină a teatrului orăşenesc, în care am ţinut cuvântarea, am simţit tot timpul că mă înconjoră o atmosferă de simpatie, o atmosferă de binevoitoare prietenie.
Altcum oraşul Sft. Gheorghe, pe care soarele întârziat din acest început de iarnă îl învăluia într-o lumină aşa de plăcută, îţi face cu atât mai mult impresia unui oraş tăcut -ba uneori eşti ispitit să crezi că e un oraş din care au plecat locuitorii- cu cât mergi direct din extraordinara forfoteală şi din sgomotul asurzitor al Bucureştilor.
Totuşi, tăcutul şi modestul orăşel Sft. Gheorghe, capitala judeţului Trei Scaune -<<Trei Scaune>> în înţelesul de trei reşedinţe, trei plăşi- prezintă o deosebită importanţă dintr-un alt punct de vedere. Este anume centrul secuimii. Secuii formează majoritatea populaţiei acestui oraş, care numără vreo 12 mii de suflete, şi tot secuii sunt în masă destul de compactă în judeţ.
Însă, ştim din istorie că, în genere, raporturile dintre secui şi români au fost mai bune, în rândurile secuilor manifestându-se o tendinţă de apropiere, de împrietenire cu românii, alături de cari locuiau […]
Intelectualii noştri de la Sft. Gheorghe, dându-şi seamă de acest adevăr, desfăşoară în domeniul cultural o activitate ce merită tot sprijinul şi toată preţuirea. Între altele, au hotărât apariţia unui ziar săptămânal, din care a şi apărut primul număr în ajunul zilei de 1 Decembrie. Titlul acestui ziar este <<Oituzul>>, organ de bună şi solidă propagandă culturală. Judecând după conţinutul îngrijit şi interesant al primului număr, suntem îndreptăţiţi să credem că <<Oituzul>> va izbuti în marea şi atât de importanta operă de afirmare a culturei româneşti şi de câştigare pentru această cultură a secuimii din regiunea aceia”. („Dimineaţa”, din 5 decembrie 1935)
1935 decembrie 21. Corul ASTREI și al Asociației Învățătorilor din Sf. Gheorghe a ținut un concert de colinde în scopuri caritabile, fondurile fiind destinate populației din Basarabia. (Ioan Lăcătuşu, Vasile Stancu, Noi contribuții privind cunoașterea unor realități basarabene din perioada interbelică oglindite în documentele și publicațiile deținute de Arhivele Naționale Covasna, mms, 2011)
1935 decembrie 28. Asociaţia femeilor izraelite din oraş, sub preşedinţia Şarei Montag, organizează o serată la care iau parte „fruntaşii societăţii izraelite, precum şi un numeros public, printre cari menţionăm pe dl. general Vladimir Stavrescu, dl. D. Menciu, directorul prefecturii şi alţii”. Serata s-a organizat ca o manifestare de solidaritate a femeilor izraelite, care „au contribuit la strângerea unui fond apreciabil, ce va uşura mizeria nenorociţilor din Basarabia, aşa de crunt loviţi de secetă”. („Oituzul”, din 28 decembrie 1935)
1935. Primăria distribuie cele 500 de bucăţi de cărţi poştale, transmise primăriei Sf. Gheorghe, spre vânzare, pentru strângerea fondurilor necesare refacerii Arcului de Triumf, din Bucureşti. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 5/1935)
1935. Prezentăm societățietățile comerciale din Sf. Gheorghe care au sponsorizat editarea broșurii „Călăuza” referitoare la organizarea Expoziției de animale mici, în octombrie 1938 și anunțurile publicitare redate în lucrarea respectivă: „Kootz Gheorghe – vopsitor de mobile și construcții”; „În pivnițele Casei de Păstrare din Treiscaune se găsesc cele mai bune și curate vinuri de Târnava, ca vinuri desert, Risling și de masă. Vânzare engro și endetail!”; „Ștefan Kovacs și soția – coafor pentru domni și dame, ondulați permanent cu electricitate. Durabilitatea 8 luni”; „Frații Kolcza, Secția Stofe, Sf. Gheorghe, sub conducerea d-lui Kiss Geza, reprezentanța fabricilor de stofe Scvherg și Buhuși; prețuri de fabrică; prețurile sunt aceleași ca la depozitele fabricilor din Brașov”; „Kontes Ferencz fiul- pomi fructiferi altoiți ptr. plantat, trandafiri și tot felul de flori se găsesc la prețurile cele mai ieftine”; Jakab Jeno – magazin de coloniale și delicatese; Varady Peter – meșter strungar; Havas Mor – ceasornicărie și bijuterie; Krausz I. – cofetărie/ se putea servi ”de la înghețată la prăjituri și cafea cu lapte”; Foto „Angelo” și Kontes E – Atelier fotografic. Execută fotografii artistice; la comandă merge și la domiciliu; Grădina „Tanko”; „La parfumeria „Elite” este izvorul cel mai sigur de procurare pentru articole de higienă, cozmetice, săpunuri și parfumuri. Proprietar M. DEAK ȘTEFAN, farmacist dipliomat”; magazin de mezeluri engro și endetail Samuel LURTZ- vechi dar bun; Brutăria „Vikarus”; „La magazinul de pielărie TEUTSCH se găsește talpa și pielea cea mai bună; „Gheorghe Nagy – antreprenor de pompe funebre; preia înmormântări, atât în oraș cât și în provincie corespunzătoare cerințelor de azi, cu prețurile cele mai ieftine”; „ Nu-ți sparge capul băiete de unde să-ți cumperi ghete, La TIMAR în prăvălie găsești ghete mai mult de o mie. Toate-s ieftine, frumoase și bune că deaceea are TIMAR renume”; H. SCHWARTZ – tapițer și decorator, cel mai ieftin izvor de artricole de tapițerie; „radio, bijuterii, ceasuri, aparate de fotografiat și articole de electricitate se găsesc cu prețurile cele mai ieftine la EHRLICH, Sf. Gheorghe”; „restaurantul LUSZTIG sub conducerea d-lui BALINT ȘTEFAN servește mâncăruri excelente și ieftine duse și la domiciliu. Se servesc (organizează – n.n.) banchete după cele mai fine gusturi. Serviciu atent și conștiincios”; „La tipografia Minerva se pot comanda orice fel de ștampli de cauciuc cu prețurile cele mai convenabile. Comenzile se pot face și la librăria „Patria” din Sf. Gheorghe”. (Călăuza, Tipografia Minerva Sf. Gheorghe, 1935)
1935. Este publicată circulara privind împiedicarea atentatelor, în special referitoare la spargerea geamurilor la vagoanele C.F.R. Doarece mijloacele de combatere de care dispune CFR-ul sunt insuficiente, prefecţii erau rugaţi „să pună în vedere preoţilor, învăţătorilor şi primarilor comunelor din judeţ, să sfătuiască, în mod stăruitor, pe locuitorii de bună credinţă şi să-I îndemne să ajute autorităţile la stoparea răului mai sus menţionat, atrăgându-le totoodată atenţiunea asupra neajunsurilor şi consecinţelor la care sunt expuşi, atât ei cât şi copiii lor, dacă atacă trenurile”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 47/1935)
1935. Sunt distribuite publicaţiile de vânzare a bunurilor sechestrate de către Casa de Asigurare Braşov, pentru neplata unor sume împrumutate unor cetăţeni. Dintre aceste obiecte menţionăm: „mese de rindea, obiecte de mobilier, maşină de cusut, ceas de perete, maşină de găurit fier, motoare şi alte scule, maşină de turtit tablă, maşină de ţesut postav, fructe” ş.a. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 53/1935)
1935. Primăria a întocmit lista celor 29 de cetăţeni din Sf. Gheorghe, care au solicitat aprobarea pentru a exploata, contra cost, gheaţă din râul Olt, în cursul iernii 1935, la preţul de 10 lei pentru o căruţă de gheaţă. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 59/1935)
1935. Este publicată decizia Primăriei privind atribuirea unui teren în Sf. Gheorghe, situat lângă abatorul oraşului, Oficiului Naţional de Educaţie Fizică din Bucureşti. În motivația aprobării deciziei se spune: Legea pentru educaţie fizică. Articolul 1 din legea menţionată, prevedea: „Educaţia fizică constituie o obligaţie pentru toţi tinerii înaintea de vârsta încorporării. Ea se dă în toate instituţiile şcolare şi în organizaţiuni speciale”. Prin lege era reglementată activitatea Oficiului Naţional de Educaţie Fizică, şi a inspectoratelor regionale subordonate acestuia şi a Institutului Naţional de Educaţie Fizică. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 61/1935)
1935. Primăria întocnmmește tabelele „despre balurile, seratele, reprezentaţiile şi festivalurile autorizate în scop de binefacere în cursul anului 1934”. Din documentul menționat rezultă că, în anul 1934, au fost eliberate 28 de autorizaţii pentru: Corul Maghiar, Societatea Pompierilor Voluntari, Parohia romano-catolică, Parohia Reformată, Căminul Meseriaşilor, Reuniunea Femeilor Izraielite, Liceul Szekely Miko, Sindicatul Muncitorilor, Asociaţia Comercianţilor şi a Tinerilor Comercianţi ş.a. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 70/1935) (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
