Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1920 mai. ASTRA BASARABEANĂ adresează Primăriei oraşului Sf. Gheorghe următoarea solicitare: „Asociaţiunea Culturală “ASTRA BASARABIEI”, Chişinău, str. Principile Nicolae no.25, telefon 75, Stimate Domn, Asociaţia noastră s-a bucurat în anii trecuţi de o deosebită solicitudine din partea D-vs., prin sprijinul material mărinimos ce aţi binevoit a ne acorda, graţie căruia am putut satisface cele mai arăzătoare nevoi ale propagandei culturale în provincia noastră. Este în deobşte cunoscut că: a) dintre toate provinciile alipite, Basarabia noastră este cea mai înapoiată în ce priveşte dezvoltarea culturii româneşti şi redeşteptarea conştiinţei naţionale; b) în această direcţie, din pricina împrejurărilor şi a altor nevoi mai urgente pentru consolidarea ţării, nu s-a făcut îndeajuns în aceşti 15 ani dela Unire; c) cel mai solid mijloc în lupta pentru combaterea mirajului vechei culture a Colosului dela Nord şi a actualelor lui tendinţe de dezagregare socială şi naţională, este şi va rămâne “dezvoltarea cât mai adânc a copnştiinţei şi a culturii naţionale”.
Activitatea noastră culturală o desfăşurăm prin gazeta populară apolitică „CUVÂNT MOLDOVENESC” şi căminele culturale săteşti, al cărui număr creşte mereu. Pentru a se vedea tendinţele culturale ale Asociaţiunii noastre ne permitem a anexa un extras din activitatea Asociaţiunii noastre pe anul trecut. Cu acest prijel ne permitem să menţionăm că până în present, în tot cursul acestor ani, dintre toate societăţile existente, Asociaţia noastră basarabeană a fost şi a rămas singura organizaţie, care s-a menţinut, a luptat şi luptă pentru întinderea culturii româneşti şi pentru unificarea sufletească a locuitorilor Basarabiei cu restul ţării. Nădăjduind că veţi binevoi a aprecia munca conştientă pur culturală pe care o ducem în Basarabia, Vă rugăm să binevoiţi a ne acorda pentru anul în curs preţiosul Dvs. ajutor material şi moral, pentru a putea continua pe calea începută. În speranţa sprijinului Dvs. Mărinimos Vă rugăm să binevoiţi a primi expresiunea sentimentelor noastre de deosebit respect şi recunoştinţă. Preşedinte Ioan Pelivan, Secretar, Al. David, Domniei Sale, Domnului Primar al oraşului Sf. Gheorghe”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 154/1920, f.1)
1920 iunie 4. Se încheie la Trianon Tratatul de pace între Puterile Aliate şi Ungaria, prin care se recunoaşate pe plan internaţional unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România (…), tratat care intră în vigoare la 26 iulie 1921. (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p.319)
1920 iunie. Ordinul Prefecturii judeţului Treiscaune trasmis tuturor primăriilor din judeţ, prevedea „că toate localurile de consumaţie publică să se închidă la ora 1 din noapte”. Localurile care aveau program după această oră, în funcţie de categoria lor, urmau să plătească o taxă de 100, respectiv 300 de lei, fonduri ce urmau să fie folisite „pentru opera de caritate publică”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune , dos.663/1920)
1920 iunie. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Consilieratul Agricol al Regiunii I Braşov a transmis Prefecturii judeţului Trescaune, „Instrucţiunile privitoare la lucrările comitetelor locale pentru stabilirea dreptului la împroprietărire în Transilvania, Banat şi ţinuturile ungurene”, pentru a fi distribuite comunelor în vederea întocmirii tabelelor nominale cu cetăţenii propuşi pentru a fi împroprietăriţi. Se preciza faptul că „tabelele să fie întocmite în ordinea de prioritate, conform criteriilor transmise prin intrucţiunile respective”. (ANC,Fond Prefectura Treiscaune , dos.865/1920)
1920 iunie. Subprefectul judeţului Trei Scaune „certifică oficios că domnul Ioan Vodă, notar clasa I şi delegat primpretor administrator al plasei Sfântu Gheorghe a servit în acest post cu pricepere”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos.835/1920)
1920 iulie 4. Potrivit ordinului circular al Ministerului de Interne, Secretariatul general din Cluj, privind încadrarea, sau după caz, pensionarea funcţionarilor publici de altă naţionalitate decât cea română, pentru a putea fi încadraţi, în funcţiile pe care le-au deţinut, sau în alte funcţii publice, funcţionarii „de naţionalitate străină” trebuiau să renunţe la „supuţenia străină” şi să depună jurământul de fidelitate faţă de statul român. Un caz deosebit s-a înregistratla Sf. Gheorghe, unde în anul 1919, Consiliul Dirigent a numit provizoriu, în funcţia de primar al oraşului pe dr. Zaharie Crişan, iar în 1920, fostul primar Balint Deneş, ales în timpul administraţiei austro-ungare, a renunţat la cetăţenia maghiară şi a depus jurământul de fidelitate. Pentru soluţionarea cazului, Prefectura a solicitat consiliere dela Minsiterul de Interne. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 31/1921, f.18 -22)
1920 iulie 20. Oraşul Sf. Gheorghe este vizitat de Regele Ferdinad. Redăm informaţii despre această vizită, aşa cum sunt ele prezentate în Buletinul ASTRA Trei Scaune: „Muzeul săcuiesc” vizitat şi admirat şi de Marele Rege Ferdinand I, se prezintă azi în condiţiile unei instituţii bine organizate, conduse cu multă pricepere şi tragere de inimă”. (Buletinul ASTRA Treiscaune, nr.1/1929, p. 6). Cu această ocazie a fost vizitat şi Centrul de Instrucţie al Infanteriei. Astfel, din articolul „Solemnitatea depunerii jurământului recruţilor la Centrul de Instrucţie al Infanteriei, din Sf. Gheorghe”, apărut în „Buletinul Societăţii Culturale ASTRA”, editat de către Despărţământul Central Treiscaune, nr. 13/1939, aflăm că, în actuala incintă a Unităţii Militare de Vânători de Munte, din Sf. Gheorghe, după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, respectiv din anul 1919, a funcţionat Centrul de Instrucţie al Infanteriei. Unitatea a fost inspectată de către Regele Ferdinand cel Loial, în ziua de 21 iulie 1920 (zi în care Regele a vizitat şi Muzeul Secuiesc din oraş – n.n.), când s-a decis definitiv, ca acest Centru să rămână aici pentru totdeauna”. Centrul a cunoscut o perioadă de dezvoltare şi modernizare, sub comanda generalului Mihai Todicescu, şi o implicare benefică în viaţa cetăţii. În anul 1939, la comanda unităţii se afla col. Ştefan Bardan „ofiţer comandant cu o pregătire superioară, cumpănit în vorbe şi fapte, metodic şi hotărât”. Cu sprijinul conducerii Ministerului de resort, a prefectului judeţului Treiscaune, Dr. Ion Băleanu şi a Rezidentului Regal al Ţinutului „Bucegi”, prof. Gheorghe Alexianu, clădirile unităţii „s-au transformat în localuri demne pentru viaţa şi manifestaţiunile armatei noastre de la acest Centru”. Relatând despre solemnitatea depunerii jurământului militar, de către recurţi, în toamna anului 1939, autorul articolului, Eugen Sibianu, preşedintele Despărţământului ASTRA Trei Scaune, afirmă: „Ce schimbări şi ce impresii frumoase, ai la intrare, curtea curată, ordonată, cu o troiţă minunată lucrată de soldaţii Centrului, la care trupa în fiecare seară înainte de culcare ridică rugăciune către Dumnezeu pentru sănătatea M.S. Regele, pentru Ţară şi Neamul Românesc”.
Aflăm astfel că, în incinta cazărmii de Vânători de Munte, din Sf. Gheorghe a existat o troiţă care a căzut pradă valului de intoleranţă, manifestat cu furie oarbă, faţă de tot ceea ce era românesc, în anii ocupaţiei horthiste. Din inspiraţie divină şi trudă jertfelnică omenească, prin astfel de acte reparatori, au fost ridicate, în locul unor troiţe dărmate în toamna anului 1940, statuia mitropolitului Andrei Şaguna şi troiţa din curtea Colegiului Naţional „Mihai Vitezul”, din Sf. Gheorghe. (Buletinul Societăţii Culturale ASTRA”, nr 13/1939)
1920 iulie. Prefectura judeţului Treiscaune primeşte un „Extras din proiectul de lege referitor la asistenţa naţională a invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război”. În art. 46, din legea menţionată, se prevede că aceste categorii “au dreptul la împroprietărire conform legii speciale de împroprietărire”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos.1252/1920)
1920 august. În informarea privind starea de spirit a populaţiei, notarul judeţean I. Hamzea consemnează: „Starea de spirit în judeţul nostru fiind mulţumitoare, nu se impun pentru moment alte măsuri”. (În ţară erau îngrijorări şi chiar conflicte privind împroprietărirea cu pământ a celor care au luptat pe front). (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos.1250/1920)
1920 august. În circulara referitoare la depistarea agenţilor străini, îmbrăcaţi în uniforma armatelor aliate, care recrutează ilegal tineri pentru muncă în strănătate, din august 1920, se spune: „S-a adus la cunoştinţa acestui Comandament (Garnizoana Sf. Gheorghe – n.n.) că agenţi străini îmbrăcaţi în uniforma militară a armatelor puterilor aliate, în baza prestigiului şi simpatiei de care se bucură în ţara noastră, naţiunile cărora aparţin aceste uniforme momesc şi duc peste graniţă tineri, fie pentru ai angaja în întreprinderile economice, fie pentru ai înrola în formaţiuni militare organizate anume din elemente străine. Prin aceasta, pe de o parte se aduce o mare pagubă ţării care este lipsită de braţele de muncă, iar pe de altă parte, spre disperarea părinţilor ai căror membrii sunt despărţiţi de la sânul familiei, fără ştirea lor”. (ANC,Fond Prefectura Treiscaune, dos.1289/1920)
1920 septembrie 18. Banca Naţională a României adresează prefectului judeţului Treiscaune, următoarea solicitare: „În dorinţa de a contribui cu toţii cât mai mult la ridicarea ţării noastre, atât pe tărâm economic, industrial şi financiar, îmi permit a Vă ruga să binevoiţi a face o expunere a situaţiunii oraşului şi judeţului Dv., atât din punct de vedere comercial şi economic, cât şi al afacerilor ce s-ar putea face. Vă rog a-mi comunica situaţiunea generală a judeţului, dacă este sau nu satisfăcătoare din punct de vedere agricol, dacă recolta anului curent a fost bună şi dacă se simte vreo îmbunătăţire în pătura ţărănescă; dacă proprietarii şi arendaşii îşi fac cu înlesnire muncile şi sunt mulţumiţi de recoltă şi dacă comerţul a reînceput să-şi ia avântul din trecut. Care sunt culturile mai răspândite în judeţul Dv. şi ce întinderi ocupă aceste culturi? Câte facbrici există în judeţul Dv.; ale cui sunt, cât produc şi unde desfac produsele? Ce importanţă comercială şi economică are oraşul Dv.? În ce branşe se lucrează mai mult; care sunt ramurile de comerţ mai dezvoltate? Ce anume industrii s-ar mai putea creea în judeţul Dv.; ce îmbunătăţiri s-ar putea aduce agriculturii şi, în fine, orice veţi crede că ar fi folositor pentru ridicarea economică a judeţului Dv. Răspunsurile vă rog să binevoiţi a le adresala Banca Naţională a României Braşov, cât mai curând posibil. Mulţumindu-Vă anticipat, Vă rog a primi Domnule Prefect, asigurarea distinsei mele consideraţiuni”. Din răspunsul prefectului redăm pasajul referitor la oraşului Sf. Gheorghe: „Din punct de vedere commercial situaţia nu este satisfăcătoare şi comerţul din oraş este abia de a 3-a mână. Cauzele sunt: insuficienţa mijloacelor de comunicaţie; apropierea oraşului Braşov care aproape monopolizează comerţul judeţului, fiind în linia de comunicaţie care leagă Transilvania cu centrele mai mari comerciale; lipsa un deposit en gros care să câştige mărfurile din mâna întâi de la producători, şi nu din mâna a doua sau a treia de la speculanţi; lipsa de capital pentru investire în cantităţi mai mari de mărfuri ce se importă în oraş, precum şi în mărfurile produse în judeţ, care ajunng a fi valorizate. Pentru ridicarea comercială a oraşului ar fi absolut necesară o linie ferată directă care să străbată: Oradea Mare-Cluj-Tg. Mureş-Uioara-Odorhei-Malnaş-Sf. Gheorghe-Boroşneul Mare-Buzăul Ardelea-Galaţi, prin care s-ar lega oraşul cu centrele mari comerciale din apus şi răsărit.
Afaceri comerciale s-ar putea face prin: strângerea cartofilor, lânei, sămânţei de trifoi de toamnă, producându-se cantităţi inseminate şi transportare în pieţele de desfacere din vechiul Regat; export de lemne în străinătate (de exemplu în Ungaria), ape minerale în pieţele de desfacere din vechiul Regat, vite şi cai, poamele care se produc în cantităţi mari, majunul din prune şi mere; importarea cerialelor necesare, a petrolului şi sării; infiinţarea unui mare deposit pentru marile agricole uşoare ş.a.
Din punct de vedere agricol, situaţia de asemenea nu este satisfăcătoare. Cauzele, pe lângă timpul nefavorabil din anii din urmă, sunt: insuficienţa uneltelor agricole uşoare moderne; lipsa de braţe de muncă, fiind acelea luate în serviciul fabricilor; comoditatea muncitorilor agricoli, urmată după timpul de 6 ani petrecuţi în decursul războiului, în nelucrare, în tranşee; situaţia proprietăţilor încă neclarificată după aplicarea Legii pentru reforma agrară. Ar fi necesare: înfiinţarea de grădini de zarzavaturi, în regiunea Oltului; înfiinţarea de pometuri, pe dealurile din jurul oraşului, dezvoltarea „economiei de vite” ş.a.
Din punct de vedere industrial, situaţia încă lasă de dorit. În oraş avem 10 fabrici (1 de tutun, 1 de textile, 1 de postav, 1 de clei, 2 de spirt, 3 de oţet şi 3 de lichior). Toate aceste fabrici îşi desfac produsele parte în oraş şi judeţ, parte în restul ţării. Pe teren industrial ar fi necesar şi rentabil: înfiinţarea unor fabrici de: ţiglă şi cărămidă, postav, prelucrarea lemnului de stejar în furnir, fabricarea cărbunilor din lemn, prelucrarea cartofilor în scrobeală şi alte articole derivate. Pe terenul industriei mici ramuri mai însemnate sunt: tăbăcăria, cizmăria şi pantofăria, tâmplăria, ferăria, rotăria. Toate acestea din lipsă de capital şi în urma măririi impozitelor încep a decădea. Ca centrul judeţului, oraşul Sf. Gheorghe, are mare importanţă comercială şi economică, căci ar trebui să prevadă (asigure –n.n.) întreg judeţul cu mărfurile necesare, şi să fie conducător în cele economice, administrative, culturale etc”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos.1416/1920 şi dos. 152/1924 )
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
