Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului „Mesagerul de Covasna”, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, din anii 1956-1989.
Pe baza unei ample documentări, lucrarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1984. Consiliul Judeţean al Sindicatelor publică lucararea Invenţiile şi inovaţiile în sprijinul afirmării progresului tehnic şi a creşterii eficienţei economice. Judeţul Covasna. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1984. Unificarea CAP Sf.Gheorghe cu CAP Chilieni sub denumirea de CAP Chilieni. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1984. Are loc atentatul cu o bombă aretizanală asupra grupului statuar „Mihai Viteazul” în urma căruia a murit un copil. (Românii din Covasna şi Harghita)
1985. În cinstea aniversării Unirii Principatelor, Arhivele Statului Sf. Gheorghe au organizat două expoziţii documentare, inclusiv expoziţia itinerantă „24 ianuarie 1859-24 ianuarie 1985”. În ziarul local „Cuvântul nou” au fost publicate articolele: Contribuţia Arhivelor Statului la activitatea de cercetare ştiinţifică, Micromonografia Filialei Arhivelor Statului judeţul Covasna – Szekely Carmen, Selecţionarea documentelor, obligaţie ce revine organizaţiilor socialiste pe baza decertului 472/1971 – Csia Ernestin, Mişcarea Ţărănească din Racoşul de Sus – Szasz Vasilica. A fost finalizat Proiectul de îndrumător în Arhivele Statului judeţul Covasna, lucrarea redactată, pe parcursul a mai mulţi ani de arhiviştii filialei: Szasz Vasilica, Csia Ernestin şi Szekely Carmen (n. Vlad). În urma lecturării volumului, Comisia Ştiinţifică a D.G.A.S. a stabilit ca lucrarea să fie refăcută. (Arhivele covăsnene: 55 de ani de activitate instituţională, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008, p.37 – 39)
1986 iulie. Pagini regăsite. O scrisoare a breţcanului Nicolae Păvălucă adresată profesorului Ioan Coja: Bucureşti, Mult stimate domnului Ion Coja, Am citit cu cel mai mare interes lucrarea lui Dumitru Mărtinaş „Originea ceangăilor din Moldova”, apărută prin strădania şi stăruinţa dvs, lucru pentru care dv. şi colaboratorii dv. meritaţi toată gratitudinea nu numai a ceangăilor dar şi a tuturor celor care simt româneşte. Am citit, nu de mult în revista „Luceafărul” cele ce s-au spus în cadrul „mesei rotunde” care a avut loc în legătură cu lucrarea lui Dumitru Mărtinaş şi drept urmare, subsemnatul, un român din Secuime, m-am decis să vă scriu.
Şi vă scriu, în primul rând, în ideea că cele înşirate în această scrisoare precum şi în anexele ei ar putea să prezinte un anumit interes şi, în al doilea rând, în speranţa că aş putea să primesc un răspuns la unele din întrebările pe care mi le-am pus de multă vreme. Am fost mereu nedumerit de lipsa de interes şi de informare a istoricilor noştri faţă de trecutul românilor din Secuime. Istoricii români au ignorat aproape total tristul episod al secuizării şi iată se dovedeşte, odată mai mult, marea utilitate a aprofundării împrejurărilor care au dus la etnocidul românilor din Secuime.
„Fără a cunoaşte istoria secuizării românilor nu se poate scrie despre ceangăi”, spune Dumitru Mărtinaş. Dar câţi istorici români s-au ocupat de acest episod al istoriei noastre ? Dumitru Mărtinaş citează doar cinci şi anume: Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, Ştefan Manciulea şi Teodor Chindea. Este de observat că cercetările acestor istorici au avut loc târziu şi anume între cele două războaie mondiale şi că nu s-a acordat importanţa cuvenită lucrărilor lor întrucât acestea nu au mai fost nici reluate nici aprofundate.
O indiferenţă similară au arătat istoricii noştri şi faţă de problema originii ceangăilor. În lucrarea lui Dumitru Mărtinaş sunt citaţi opt cercetători români care s-au ocupat în treacăt cu această problemă. Dar, ei n-au convins. În schimb, în lucrarea susmenţionată sunt citaţi aproape 40 de cercetători unguri care în decursul timpului s-au străduit să demonstreze că ceangăi sunt de origine maghiară. Şi aproape au convins, căci numai astfel se poate explica faptul incredibil că la un moment dat s-a luat în consideraţie ca ceangăii să facă un schimb de populaţie şi că ulterior autorităţile române au trimis ceangăilor învăţători unguri.
A trebuit să apară cercetători ceangăi, Iosif Petru M. Pal, Dumitru şi Ion Mărtinaş şi un biolog, Petre Râmneamţu, care nu numai că au contestat pretenţiile istoricilor unguri dar au şi demonstrat pe baze ştiinţifice că ceangăii sunt români. (…)
În anul 1918, când mama mea cu cei doi copii (din care unul eram eu) s-a întors -din refugiul din Moldova- la Breţcu, iar tatăl meu, demobilizat, s-a întors acasă de undeva din Ungaria, casa noastră din Breţcu era devastată şi de nelocuit. Ca urmare, ne-am stabilit provizoriu în Ghelinţa, comună care a arendat zeci de ani bunicului meu şi urmașilor săi munţii Ghelinţei pentru văratul oilor. Am locuit în Ghelinţa aproape un an şi eram singura familie care vorbea româneşte în acea comună. (în localitatea respectivă, în 1733 existau 600 de suflete de români greco-catolici – n.n.).
Cu ocazia unei sărbători mama s-a plâns că n-a mai fost la biserică de când a venit în Ghelinţa.
– „De ce nu te duci la biserica secuiască” a întrebat tata.
– „M-am gândit la asta dar nu mă lasă inima s-o fac”.
– „Dacă nu vrei să mergi la biserica secuiască du-te şi te roagă în jurul bisericii părăsite, trebuie să ştii că aceea a fost biserică românească”.
Această întâmplare precum şi faptul că, pe când mă purta tata în căruţă de la Breţcu spre Sf. Gheorghe sau Braşov şi vedeam două biserici într-un sat, îl întrebam mereu: „Care e cea românească” mi-au rămas întipărite toată viaţa. Cu deosebită stimă, Nicolae Păvălucă, licenţiat în drept şi economie, expert în relaţii financiare externe al Băncii Naţionale a României.” (Ioan Lăcătuşu, Pagini regăsite. Breţcanul Nicolae Păvălucă despre istoria românilor de pe meleagurile natale (1), în Condeiul Ardelean, nr 12(47), 19-25 octombrie 2007 şi nr 15 (50), 9-15 noiembrie 2007)
1986. Economistul Domokos Erno, după absolvirea cu rezultate foarte bune a cursurilor postuniversitare, la Bucureşti, obţine titlul de doctor în ştiinţe economice. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1987. Populaţia oraşului Sf. Gheorghe, la 1 ianuarie 1987, a fost de 68 336 persoane. Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1987 aprilie 12. A fost A fost înfiinţată Secţia Română a Teatrului de Stat, din Sf. Gheorghe, azi Teatrului „Andrei Mureşanu”, director Constantin Codrescu. (Ioan Lăcătuşu, Noi cercetări privind istoria românilor din Sfântu Gheorghe, în Cuvântul Nou, anul XII, nr. 3080, 15 mai 2001)
1987 aprilie 14. A avut loc întâlnirea Secretariatului Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. cu reprezentanţii populaţiei de ţigani. La întâlnire au participat: Comisia judeţeană de coordonare a activităţii privind îmbunătăţirea situaţiei social-economice a populaţiei de ţigani (15 persoane); primarii oraşelor şi comunelor din judeţ (38 persoane); şefii posturilor de miliţie din oraşele şi comunele judeţului (38 persoane); reprezentanţii populaţiei de ţigani (72 persoane). Reprezentantul ţiganilor din Sf. Gheorghe era Ioan Dima, de 57 de ani, de profesie „cărăuş cu atelaj propriu”. Din adresa primăriei Sf. Gheorghe semnată de primarul Molnar Iosif şi secretarul Nicolae Stan, rezultă ca în anul 1987, în Sf. Gheorghe locuiau 339 familii de ţigani cu 1698 suflete, grupaţi în două zone: Orko şi Lenin-sud. Dintre aceştia, 402 erau încadraţi în muncă (358 în Sf. Gheorghe, 49 navetişti); copii de vârstă şcolară-215, din care şcolarizaţi-208. În afara perimetrului construibil se aflau 182 de familii. (Arhiva CDNC, Fond Manuscrise, Dos. 25)
1987. Se fondează Parohia romano-catolică din str. Ciucului. Biserica este închinată Sfântului Gellert (Episcopul Gellert – canonizat – a venit în Ungaria din Italia ca să creştineze pe unguri, la solicitarea regelui Ştefan cel Sfânt). Magyar Katolikus Lexikon (în continuare: MKL).
1987. A apărut „Lauri 87”, Caiet documentar editat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna. Volumul prezintă rezultatele foarte bune obţinute la olimpiadele şi concursurile naţionale, „rezultate concretizate în 39 de premii şi menţiuni la concursul pe discipline de învăţământ şi 21 la concursul pe meserii”. (Lauri 87, p. 3)
1988. La Editura Militară,din Bucureştia apărut volumul Trecătorile Carpaţilor în lupta poporului român pentru unitate şi independenţă. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1987. La Editura Kriterion,din Bucureşti, a apărut volumul Haromszek (Treiscaune) în 1848-1849, de Egyed Akos. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1989. Cercetătorul Valerii Kavruc, directorul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu sediul în Sf. Gheorghe, a susţinut teza de doctorat cu tema Cultura Nouă. O reconstituire etnogenetică, la Universitatea M.Lomonosov, din Moscova. (Reperte identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita)
1989 decembrie 26. La Sf. Gheorghe apare Înfrăţirea, cotidian social-politic al judeţului Covasna. Au apărut numai patru numere bilingve. Paginile în limba maghiară cu titlul Háromszék. A fost continuat de Cuvântul Nou, serie nouă (Ioan Lăcătuşu, Presa postdecembristă din judeţele Covasna şi Harghita. Aspecte specifice. mms)
1989. La Editura Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, sub semnătura pr. Alexandru Moraru apare volumul La răscruce de vremi- o viaţă de om. Nicolae Colan-episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului.1936- 1957. (Reperte identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita)
Înainte de 1990. La marginea pădurii Orko se află obeliscul dedicat martirilor Varodi Jozsef şi Bartalis Ferencz, pe locul unde aceştia au fost executaţi, în ziua de 19 aprilie 1854. (Torok Arpad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.110)
Înainte de 1989. Pe clădirea Casei cu Arcade, din centrul oraşului, este aplasată o placă comemorativă în memoria martirilor Varadi Jozsef (1828 -1854) şi Bartalis Ferencz (1813 -1854), participanţi la luptele antihabsburgice din 1848/4849. (Torok Arpad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.82)
Înainte de 1989. Pe clădirea Bibliotecii judeţene se află placa cu bazoreliful lui Gabor Aron (1814 -1849) şi înscisul cunoscutei exclamaţii aparţinând lui Gabor Aron „Vor fi tunuri”. (Torok Arpad,
Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.86)
Înainte de 1990. Pe faţada clădirii Bisericii Fortificate Reformate, o placă oferă următoarele informaţii: „Aici a început să funcţioneze, în 1859, Şcoala Reformată, ulterior Colegiul „Szekely Miko” . (Torok Arapad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.116)
Înainte de 1990. La baza exterioară a zidului Bisericii Fortificate Reformate se înşiră coloanele funerare instalate în amintirea generaţiilor de elevi şi profesori din principalele licee ale oraşului, instalate cu prilejul întâlnirilor periodice.(Torok Arpad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.118)
Înainte de 1990.Lângă Şcoala Godri Ferencz, din cartierul Ciucului, sunt amplasate busturile lui Nicolae Bălcescu (1819 -1852) şi Gabor Aron (1814 – 1849), operele sculptorilor Izsak Marton, respectiv Gergely Istvan .(Torok Arpad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.122)
Înainte de 1989. În apropierea Gării CFR s-a dat în folosinţă Biserica romano –catolică Sf. Benedict. (Torok Arpad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.44)
Dr. Ioan Lăcătușu
