Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului „Mesagerul de Covasna”, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, din anii 1956-1989.
Pe baza unei ample documentări, lucrarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1962, decembrie. Se înfiinţează Întreprinderea de Industrie Locală „Bazaltul” Sf. Gheorghe. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1962. G.A.C. „30 Decembrie” din Chilieni se unifică cu G.A.C. „Congresul al III-lea al P.M.R.” din Coşeni sub denumirea de „G.A.C. Chilieni”. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1962. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 19.324 locuitori, născuţi 222, decedaţi 149, căsătorii 225, divorţuri 48, sosiţi 392, plecaţi 230. Personal muncitor 8500 din care muncitori 6081, în industrie 4503. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1962. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: 7 întreprinderi, producţia industrială 267 milioane lei, investiţii 20,6 milioane, 6,1 milioane C+M; s-au construit 24 apartamente şi 46 case noi. Dezvoltarea Întreprinderii I.T.Oltul; Depozitul de Tutun la Fabrica de Ţigarete. 2. Agricultură: Producţia agricolă: cereale 1430 to., cartofi 3905 to., bovine 2567 cap., porcine 2410 cap., ovine 5053 cap. Existau 1031 gospodării. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1962-1981. Industria textilă din întreaga ţară s-a dezvoltat foarte mult şi necesita un număr sporit de muncitori calificaţi şi tehnicieni. Şcoala şi condiţiile de instruire practică din întreprinderea locală erau apreciate, iar noi eram solicitaţi la maxim să şcolarizăm cât mai mulţi elevi. Grupul şcolar nu avea însă capacitatea necesară, astfel am acţionat pentru extinderea spaţiului de învăţământ, a internatelor şi pentru modernizarea bazei tehnico-didactice. Am reuşit, cu sprijinul Ministerului Industriei Uşoare, să obţinem aprobarea şi finanţarea unor proiecte de la Consiliul de Stat pentru Investiţii. S-au deschis şantierele pentru internate, apoi pentru construirea atelierului de practică, cabinete şi săli de clasă. Timp de mai mulţi ani am fost şi dirigintele de şantier pentru aceste construcţii. Şcoala a ajuns de la 250 de elevi şcolarizaţi la peste o mie, veniţi din toate colţurile ţării şi pregătiţi mai ales pentru întreprineri noi construite (Giurgiu, Galaţi, Zalău, Năsăud, Târgu Mureş, etc.). Formele de învăţământ erau şcoala profesională, liceul şi şcoala de maiştri. Am achiziţionat aparatură şi materiale didactice, cele mai performante atunci, s-au dotat cabinetele şcolare, laboratoarele şi atelierul de practică cu utilaje similare celor din întreprinderile de profil. Produsele realizate de elevi erau similare celor din întreprinderi privind calitatea. Aveam cel mai modern atelier de practică în domeniu din această parte a Transilvaniei, veneau vizitatori şi personal de specialitate pentru a se documenta atât din ţară cât şi de peste hotare. A crescut schema de personal, numărul cadrelor didactice, al inginerilor şi maiştrilor instructori.
Elevii erau selecţionaţi de întreprinderile pentru care erau şcolarizaţi, candidau mai mulţi pe un loc, iar la terminarea studiilor erau angajaţi imediat. Tuturor elevilor li se asigura cazarea şi masa iar cei de la şcoala profesională primeau echipament de lucru, uniforme şcolare, încălţăminte, bilete de tren, etc. O problemă dificilă era procurarea şi asigurarea acestor efecte, care trebuiau să corespundă fiecărui elev. Întocmirea tabelelor cu datele elevilor revenea diriginţilor, toate cadrele didactice având şi funcţia de diriginte. Conform normelor, personalul administrativ era foarte redus: aveam două persoane la secretariat, două la contabilitate, doi administratori, câţiva muncitori şi angajaţi la cantină. Curăţenia şi întreţinerea dormitoarelor şi a claselor reveneau în sarcina elevilor, iar cantina era cu autoservire. Această metodă avea următoarele avantaje: economia de personal, economii la buget şi obişnuirea tinerilor (care aveau deja peste 14 ani) să se deprindă cu munca, ordinea şi curăţenia. Era necesară o perioadă de acomodare. Unii elevi erau veniţi din sate, doar în internat având ocazia să facă primul duş, să se încălzească la un calorifer sau să aibă îmbrăcăminte şi încălţăminte pe măsură.
Cunoscută de toţi din localitate sub denumirea Şcoala Textilă, aceasta adăpostea o mică armată, în jur de o mie de adolescenţi cărora trebuia să li se asigure un regim optim de viaţă şi educaţie. De acest lucru au profitat toţi şefii de la conducerea municipiului şi judeţului. Deşi nu le eram subordonaţi ne obligau să ieşim la culesul cartofilor sau porumbului, trei-patru săptămâni toamna, la răsaduri şi udat primăvara, precum şi la curăţat parcuri şi împrejurimile oraşului. Şcoala Textilă participa şi prezenta programe şi demonstraţii sportive la marile sărbători. Toate acestea se făceau cu eforturi depuse de angajaţii şcolii, care trebuiau să presteze ore peste program. Cadrele didactice au reuşit să obţină rezultate deosebite cu clasele, organizând acţiuni educative, activităţi culturale şi concursuri şcolare. S-au ataşat astfel de elevi, păstrând legătura chiar şi peste mulţi ani. Pentru obţinerea gradaţiilor în învăţământ era necesară perfecţionarea profesională, obţinerea gradelor didactice. Majoritatea a ajuns să aibă cel puţin definitivatul în învăţământ şi o retribuţie satisfăcătoare.
Activitatea complexă şi solicitantă pentru toţi din instituţie a determinat şi unele disensiuni. Până la urmă se găseau soluţii. În calitate de director ridicam de multe ori tonul, dar încercam şi prin rugăminţi şi vorbă bună să asigur îndeplinirea sarcinilor.
N-am protejat pe nimeni, nu puteam să fac diferenţieri pe baza niciunui criteriu, cu atât mai puţin pe criterii etnice. Peste 70% dintre angajaţi erau maghiari, în timp ce 80% dintre elevi erau români veniţi din alte zone ale ţării, unde se şi întorceau după terminarea studiilor. Consider şi acum că foştii mei colegi şi subalterni de la Şcoala Textilă au fost oameni deosebiţi, cei care au rămas şi au făcut faţă regimului din şcoală. Au dat dovadă de iniţiativă, ambiţie şi răbdare, au devenit buni pedagogi. Erau bucuroşi când le erau recunoscute meritele şi mândri că făceau parte din acest colectiv. Mai mult, erau apreciaţi la inspecţii şi de către conducerea întreprinderilor pentru care erau şcolarizaţi elevii. Condiţiile existente în fabrica textilă, unde elevii făceau practică la utilaje şi cu tehnologii noi, personalul calificat şi disciplina ne erau şi nouă, celor din şcoală, de folos, determinându-i pe învăţăcei să aibă un comportament similar şi la viitoarele locuri de muncă. (Stela Buda, Fundaţia Mihai Viteazul. 20 de ani de activitate. Vremuri şi oameni. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2010, p.p. 269 – 270)
1963. Profesorul Gheorghe Vasilescu, consilier parohial şi eparhial a redactat monografia parohiei ortodoxe Sfântu Gheorghe şi Regulamnetul de folosire al Cimitirului Ortodox din Sf. Gheorghe. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1963-1964. S-au efectuat reparaţii la biserica veche din deal, cu hramul „Sfântu Gheorghe”, „la care a cotribuit şi statul nostru cu donaţii destul de însemnate”. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1963. Aparea lucrarea Sport de mase. Buletin informativ al Consiliului Raional U.C.F.S Sf. Gheorghe. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1963. C.A.P. Chilieni se unifică cu C.A.P. Coşeni sub denumirea de C.A.P. Chilieni. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1963. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 19.559 locuitori, născuţi 213, decedaţi 129, căsătorii 205, divorţuri 52, sosiţi 427, plecaţi 271, personal muncitor 8526 din care muncitori 6192, în industrie 4311. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1963. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: 7 întreprinderi, producţia industrială 283 milioane lei, investiţii 11,9 milioane: 5,1 milioane C+M; s-au construit 24 apartamente şi 27 case noi. Dezvoltarea secţiei Filatura I.T.Oltul. 2. Agricultură: Producţia agricolă: cereale 1120 to., cartofi 2691 to., bovine 2270 cap., porcine 1877 cap., ovine 3033 cap. Existau 971 gospodării. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1964. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 19.799 locuitori, născuţi 239, decedaţi 150, căsătorii 195, divorţuri 49, sosiţi 377, plecaţi 258, personal muncitor 8768 din care muncitori 6354, în industrie 4376. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1964. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: 7 întreprinderi, producţie industrială 306 milioane lei, investiţii 18 milioane din care 9,4 milioane C+M; apartamente 70, 18 case noi. Construirea silozului de cereale. 2. Agricultură: producţia agricolă: cereale 1786 to., cartofi 5533 to., bovine 2772 cap., porcine 2660 cap., ovine 2886 cap. Existau 1020 gospodării. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1965. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 20.007 locuitori, născuţi 240, decedaţi 147, căsătorii 236, divorţuri 45, sosiţi 428, plecaţi 350, personal muncitor 8868 din care muncitori 6449, în industrie 4517. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1965. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: 7 întreprinderi, producţia industrială 343 milioane lei, investiţii: 24 milioane lei din care 13,5 mil. C+M; s-au construit 113 apartamente şi 17 case noi. Şcoală generală cu 8 săli de clasă cu 320 locuri în valoare de 906 mii lei realizată din contribuţia bănească a populaţiei, în zona „Trei trandafiri”; un oficiu PTTR; o centrală telefonică cu 760 de numere. 2. Agricultură: Producţia agricolă: cereale 1541 to., cartofi 4282 to., sfeclă 3293 to., bovine 2707 cap., porcine 2009 cap., ovine 3328 cap. 3. Comerţ: 91 unităţi comerciale din care 38 magazine alimentare, 39 magazine nealimentare, 11 magazine de alimentaţie publică, 167 milioane lei vânzări de mărfuri. 4. Învăţământ: 13 şcoli din care 2 licee, 1 şcoală tehnică, 4 şcoli profesionale, 5263 de elevi, 221 cadre didactice, 659 preşcolari. 5. Cultură: Un teatru cu 396 spectacole, 117 mii spectatori, un muzeu cu 32265 vizitatori, 43 biblioteci cu 1745 de volume; 7505 abonamente la Radio şi radioficare şi 722 abonamente TV. 6. Asistenţăsanitară: Un spital cu 415 paturi, 65 medici, 16 farmacişti, 215 personal mediu sanitar, 5 dispensare medicale, 2 creşe cu 76 locuri. 7. Amenajări edilitar-gospodăreşti: 41 km. străzi din care 2,8 km. cu asfalt, 15,5 km. pavaţi cu piatră, 14,7 km. reţea de distribuţie apă, 377 mii mc. apă distribuită, 8,9 reţea canalizare, 5 autobuze pentru transport în comun, 34 km. traseu, 1 milion călători transportaţi, 6 taximetre. 8. Existau 1015 gospodării. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1965. Nuvelistul şi traducătorul Forro Laszlo a tradus în limba maghiară volumele Nuvele, de Nicolae Velea şi Moartea lui Ipu, de Titus Popovici (cu desene de Deak Ferenc). (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1965-1989. Batalionul de Vânători de Munte „Cireşoaia” a avut următorii comandanţi: col. Mircea Bucur (1965-1969), col. Nicolae Nicşa (1969-1972), col. Mihai Sava (1972-1975), col. Grigore Cristea (1975-1982), cpt. Ioan Florescu (1982-1985), mr. Mihai Ciută (1985-1990). (Românii din Covasna şi Harghita)
1966. Se dezvoltă Întreprinderea Textilă „Oltul”, secţiile de filatură şi ţesătorie; se construieşte Depozitul de Vinuri. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1966 octombrie 1. Prin desfiinţarea Fabricii de Ţigarete din Cluj-Napoca, Fabrica de Ţigarete din Sf. Gheorghe primeşte în patrimoniul său utilajele de la fabrica desfiinţată. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1966. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 20.768 locuitori, născuţi 259, decedaţi 175, căsătorii 255, divorţuri 23, sosiţi 552, plecaţi 413. Personal muncitor 9510 din care muncitori 7102, în industrie 4561. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1966. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: Investiţii: 496 mil.lei, din care 10,8 C+M; s-au construit 48 apartamente şi 21 case noi. 2. Agricultura: Producţia agricolă: cereale 1635 to., cartofi 6328 to., bovine 2510 cap., porcine 3420 cap., ovine 1905 cap. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1966. Apare catalogul bilingv (româno-maghiar) Expoziţiilede artă plastică a foştilor elevi ai Liceului nr.1 din Sf. Gheorghe. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1966-1970. Prin programul de investiţii alocat oraşului Sf. Gheorghe s-au realizat următoarele obiective: s-au dezvoltat şi modernizat o serie de secţii la: Fabrica textilă „Oltul”, Fabrica de Ţigarete, Intreprinderile de Industrie Locală „Mobila” şi „Bazaltul”; s-au cosnstruit şi dat în folosinţă: Palatul poştelor cu 1000 de linii telefonice, un cinematograf cu 500 de locuri, sediul sindicatelor, complexe comerciale ş.a. (Judeţul Covasna. Bilanţ şi perspective, Sf. Gheorghe, 1971, p. 17)
1966-1979. În această perioadă populaţia oraşului Sf. Gheorghe s-a dublat, de la 22058 la 47678. (Judeţele patriei. Covasna. Monografie, Editura Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980, p. 75)
1967 iunie 16. Are loc vizita de lucru a lui Nicolae Ceauşescu; au fost vizitate Uzinele Textile „Oltul”, Muzeul din Sf. Gheorghe şi a avut loc o adunare populară. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1967. Intră în funcţiune Complexul de Vaci de la IAS Câmpul Frumos cu 2244 capete bovine. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1967. Caracteristici socio-demografice: Populaţia 20.969 locuitori, născuţi 539, decedaţi 187, căsătorii 220, divorţuri 29, sosiţi 530, plecaţi 400; Personal muncitor 10.740, din care muncitori 7.590, în industrie 5.545. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1967. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: Investiţii: 62,1 mil.lei, din care 24 mil. lei C+M, s-au construit 74 apartamente şi 34 case noi. 2. Agricultură: Producţia agricolă: cereale 1635 to., cartofi 6328 to., bovine 2556 cap., porcine 1805 cap., ovine 3520 cap. 3. Existau 1035 gospodării. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1967 decembrie 26.
Trece la cele veşnice, la Braşov, dr. Valeriu Bidu, fost prefect al judeţului Treiscaune (1933-1937) şi director al spitalelor din Tg. Secuiesc şi Sf. Gheorghe. (Românii din Covasna şi Harghita) (va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
