Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului „Mesagerul de Covasna”, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, din anii 1956-1989.
Pe baza unei ample documentări, lucrarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1956 februarie 26. Se preia de la Braşov Secţia de Tipografie, în cadrul Întreprinderii de Industrie Locală „11 iunie”. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1956 decembrie 8. Are loc constituirea Consiliului Raional al Frontului Democraţiei Populare. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1956. Se încep lucrările de canalizare a oraşului Sfântu Gheorghe. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1956. Întreprinderea Textilă „Oltul” obţine titlul de Întreprindere fruntaşă pe ramură şi „Steagul Roşu”. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1956. Se înfiinţează Sectorul de Exploatare Sf. Gheorghe, în subordinea Întreprinderii Forestiere Braşov. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1956. Se înfiinţează Întreprinderea de Construcţii Montaj Sf. Gheorghe.(ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1956. Laboratorul Veterinar din Sf. Gheorghe este condus de medicul veterinar Cerni Ioan, specialist recunoscut la nivel naţional pentru profesionalismul său. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1956. Caracteristici socio-demografici: Populaţia: 17.639 locuitori, născuţi 316, decedaţi 132, căsătorii 172, divorţuri 27, sosiţi 552, plecaţi 471. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1956-1974. Primăria oraşului Sf. Gheorghe a predat la Arhivele Statului din Sf. Gheorghe, în mai multe rînduri, documente din perioada 1736-1945. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1956-1968. Pr. Dr. Nicodim Belea (1907-1968) a fost protopop al Protopopiatului Ortodox Sf. Gheorghe. A publicat lucrări, studii, articole, recenzii în periodicile bisericeşti. (Alexandru Moraru, Nicolae Colan-Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului, 1936-1957, Cluj-Napoca, 1989, p. 145)
1956-1962. Stela Buda: „Am fost prietenă cu colegul meu de facultate Petru Buda şi, la absolvire, am hotărât să ne căsătorim. Părinţii lui erau funcţionari la poştă în Sfântu Gheorghe, numiţi aici în 1945, după instalarea administraţiei româneşti. Repartiţiile la absolvire se făceau fără să ni se ceară acceptul şi cei de la minister ne-au repartizat aici, având însă specializări diferite. După ce mai mulţi ani am locuit, făcând şcoala şi facultatea, în oraşe mari -Cluj, Bucureşti, Iaşi- venindla Sf. Gheorghe mi se părea că am ajuns într-o comună ceva mai răsărită. De fapt, era un târg destul de oropsit. Un autobuz antic făcea drumul, de trei, patru ori, la gară, când veneau diferite trenuri.
La întreprinderea textilă din localitate, unde începuseră lucrările de extindere şi retehnologizare în 1956, nu era nici măcar un inginer de specialitate. Cu toate acestea nu am fost primiţi prea bine şi am fost acceptaţi doar la insistenţele Ministerului Industriei Uşoare. Eram un pericol pentru conducerea de atunci a fabricii formată din persoane care nu aveau decât ceva studii medii. În decursul câtorva ani am rămas doar soţul meu şi cu mine, restul colegilor au reuşit să plece.
Am lucrat în secţia de prelucrare chimică, în finisaj, specialitatea mea timp de şase ani. Erau condiţii grele, utilaje foarte vechi, apă, abur, curent, miros de chimicale. Am urcat în ierarhie de la maistru, la şef de schimb, unde am lucrat în două schimburi, ca tehnolog. Muncitorii erau aproape toţi bărbaţi, mai în vârstă, maghiari, unii făcuseră războiul şi aveau o pregătire sumară. Mulţi făceau naveta din satele învecinate, ghidându-se după sunetul sirenei pentru că nu aveau ceas. N-a întârziat sau lipsit niciunul vreodată. Era de apreciat disciplina nemţească (patronul fabricii fusese neamţ), ordinea şi curăţenia din întreprindere, caracteristici cu care m-am obişnuit şi eu şi care au fost păstrate pânăla Revoluţie, când s-a instalat dezordinea.
Am reuşit să mă integrez repede, iar oamenii s-au ataşat de mine. M-am străduit să-i învăţ multe în meserie, lucru necesar pentru că urmau să se instaleze noile utilaje. Am învăţat şi eu multe de la ei. Erau oamenii deosebiţi, muncitori, corecţi, cu multă bunăvoinţă, îmi vorbeau despre familiile, necazurile şi bucuriile lor. M-am străduit să le asigur condiţii mai bune de muncă şi unele facilităţi. M-a impresionat faptul că-mi aduceau, mai ales cei mai în vârstă, câte un fruct sau primele foi de salată verde de acasă. De Paşti, mi-au adus ouă potcovite cu potcoave şi caiele de metal. Nu mai văzusem aşa ceva şi-mi pare rău că nu le mai am. Sigur, Crăciunul şi Paştele nu se mai sărbătoreau, aşa că veneau pe furiş să nu-i vadă alţii.
Munca în uzină era destul de aspră, opt ore, şase zile pe săptămână, uneori şi după program, dacă apărea vreo defecţiune. Când am fost nevoită să lipsesc, cu bilet de voie, mi s-a reţinut din salariu. Participam alături de ceilalţi la mitinguri şi la şedinţe interminabile, chiar dacă nu eram membru de partid şi nu înţelegeam nimic, pentru că se vorbea ungureşte. M-am adaptat, am câştigat experienţa de a lucra cu oamenii şi pentru oameni. Îmi amintesc cu drag de acea perioadă de început şi ne bucuram şi peste ani când ne revedeam cu cei cu care lucrasem. Nu eram în relaţii prea bune cu conducerea fabricii, deoarece nu ne asiguraseră condiţii de locuit cât de cât corespunzătoare. Deşi aveam copil mic, nu eram scutită de participări la şedinţe, şi nu am primit măriri la salariu, deşi aveam acest drept. (Stela Buda, Fundaţia Mihai Viteazul. 20 de ani de activitate. Vremuri şi oameni. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2010, p.p. 267-268)
1956- 1989. Protopopi ai Protopopiatului Ortodox Sf. Gheorghe: pr. Iuliu Cucuianu (1953-1958), pr. Nicodim Belea (1958-1968), pr. Pompiliu Dumbravă (1968-1983), pr. Gheorghe Olteanu (1983, câteva luni), pr. Aurel Suciu (1983-1990). (Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita)
1957. La sărbătorirea centenarului pictorului Gyarfas Jeno, pe casa memorială a fost dezvelită o placă de marmoră. (Torok Arapad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.132)
1957-1960. Specialiştii din cadrul Arhivelor Statului din Sf. Gheorghe publică articole: Egy székely paraszt emlékirata. (Autobiografia inedită a unui ţăran secui.), Arvay Iosif, 1957, Korunk (revistă Cluj), p.117-120; Emlékkönyv Kelemen Lajos születésének nyolcvanadik évfordulójára. (Volum omagial pentru a optzecea aniversare a zilei de naştere a lui Kelemen Lajos) (Recenzie), Arvay Iosif, 1958, Revista Arhivelor, serie nouă, Anul I, p. 336-338; Două documente privitoare la activitatea emigranţilor polonezi în Moldova în anul 1848, Arvay Iosif, 1960, Revista Arhivelor, (serie nouă), Anul III, p. 183-193. (Arhivele covăsnene: 55 de ani de activitate instituţională, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008, p.37-39)
1958 mai 1. Se dezveleşte bustul Gheorghe Doja din faţa clubului muncitoresc al Întreprinderii Textile „Oltul”. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1958. Au fost finalizate lucrările de renovare la clădirea şi sala Teatrului orăşenesc. (Torok Arapad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.96)
1958. Dotările edilitare ale oraşului Sf. Gheorghe. Comisia de inventariere a dotărilor publice, din parcurile şi străzile oraşului Sf. Gheorghe, în decembrie 1958 constată existenţa următoarelor obiecte de inventar: în parcul central – „monumentul mare sovietic” construit în anul 1951, în valoare de 250.000 lei şi „monumentul mic” construit în anul 1990, în valoare de 25.000 lei. La data respectivă existau în Sf. Gheorghe 48 de poduri şi podeţe, din care: 37 din lemn de stejar, două din piatră şi stejar, unul din lemn de brad, şase din tub de beton, unul din fier beton şi unul „metalic” (podul vechi de peste Olt construit în anul 1947). După anul construcţiei, 19 poduri şi podeţe erau construite între anii 1930-1940, 20 între anii 1941-1950 şi 9 între anii 1951-1958. După starea de uzură, 31 de poduri şi podeţe se găseau în stare bună, 12 în stare mediocră şi 5 în stare rea. La intrarea în parcul central al oraşului exista o „poartă decorativă” construită din lemn de stejar. La acea dată, pe lângă sistemul centralizat de alimentare cu apă din izvoarele de la Şugaş-Băi, în oraş existau 9 fântâni şi un „izvor captat” în anul 1910, aflat în str. Şugaşului nr. 75. Printre aceste fântâni se afla şi cea de la „Budoşkut”, construită tot în anul 1910. Cinci fântâni erau construite în secolul al XIX-lea şi patru în sec. XX. Gospodăria comunală a oraşului deţinea două sere, una de flori, în suprafaţă de 100 mp şi una de trandafiri, în suprafaţă de 18 mp, construite în anii 1948 şi 1950. Mobilierul stradal cuprindea 148 de bănci cu picioare din beton, din fontă şi din fontă şi lemn. Cea mai modernă dotare o reprezenta o „autobasculantă tip Steagul Roşu”. (Ioan Lăcătuşu, Dotările edilitare ale oraşului Sf. Gheorghe, în anul 1958, în Cuvântul nou, Anul XVIII, Nr. 5051, 13 decembrie 2007)
1958. În faţa clubului muncitoresc „Gheorghe Doja”, cu prilejul aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea fabricii textile, a fost dezvelit bustului lui Gheorghe Doja (1470-1514), opera sculptorului Kulcsar Bela jun. (Torok Arapad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.58)
1959 iulie 1 – Oraşul de subordonare raională Sfîntu Gheorghe, date demografice: total populaţie -18.661, din care masculin -8888, femenin -9773; Comuna Chilieni: total poluaţie -1348, din care, masculuin -634 şi femenin -714. (Anuarul statistic al Regiunii Autonome Maghiare, 1960, Direcţia Generală de Statistică, Bucureşti, p.36)
1959. Se înfiinţează Întreprinderea de Industrie Locală „Mobila” cu o producţie industrială de 8 milioane lei. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1959. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 18.571 locuitori; născuţi 269, decedaţi 152, căsătorii 192, divorţuri 39, sosiţi 593, plecaţi 412. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1959. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: 7 întreprinderi din care 5 întreprinderi de stat, 2 cooperative meşteşugăreşti, producţia industrială 204 mil. lei, investiţii 3 mil. lei, 2,1 C+M; s-au construit 35 apartamente, 54 case noi, un oficiu PTTR, o centrală telefonică cu 510 numere. 2. Agricultură: producţia agricolă: cereale 1610 to, cartofi 3866 to., sfeclă de zahăr 4866 to., bovine 2139, porcine 3160, ovine 4661. 1005 gospodării. 3. Comerţ: 98 unităţi comerciale din care 37 magazine alimentare, 44 nealimentare, 13 unităţi de alimentaţie publică, 87 milioane lei vânzări mărfuri. 4. Învăţământ: 14 şcoli din care 2 licee, 4 şcoli profesionale, 2 şcoli tehnice, 3698 elevi, 208 cadre didactice, 704 preşcolari. 5. Cultură: Muzeul judeţean cu 9940 vizitatori, Teatrul Maghiar de Stat cu 301 spectacole şi 104 mii spectatori, 11 biblioteci cu 35 mii de volume, 8547 abonaţi la radio şi radioficare, 39 abonamente TV. 6. Asistenţa sanitară: 1 spital cu 384 paturi, 32 medici, 18 farmacişti, 141 personal mediu sanitar. 7. Amenajări edilitar-gospodăreşti: 40 km. străzi din care 2,3 asfaltate, 13 km. pavate cu piatră, 14 km. reţea distribuţie apă, 322 mc. apă distribuită, 6 km. reţea canalizare, 3 autobuze pentru transport în comun, 28 km. traseu, 580 mii călători transportaţi, 2 taximetre.
1960. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 18.869 locuitori, născuţi 242, decedaţi 167, căsătorii 218, divorţuri 52, sosiţi 428, plecaţi 360. Personal muncitor 7005 din care muncitori 5046, în industrie 4107. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1960. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: 7 întreprinderi, producţie industrială 223 mil. lei, investiţii 14,1 mil. lei, 4,8 C+M.
Investiţii: s-au construit 24 apartamente, 68 case noi, un oficiu PTTR, o centrală telefonică cu 575 numere. 2. Agricultură: producţia agricolă: cereale 1196 to, cartofi 3139 to, sfeclă 4523 to, bovine 2179 cap., porcine 2426 cap., ovine 1173 cap., 39 semănători, 41 prăşitori, 7 secerători, 11 cositori, 2 bataje, 153 pluguri cu tracţiune animală. 3. Comerţ: 71 unităţi comerciale din care 30 magazine alimentare, 27 nealimentare, 14 de alimentaţie publică, 122 mil. lei vânzări mărfuri. 4. Învăţământ: 15 şcoli, 3669 elevi, 215 cadre didactice, 601 preşcolari. 5. Cultură: Un teatru cu 326 spectacole şi 104 mii spectatori; 14 biblioteci publice cu 37 mii volume; 4734 abonamente la radio şi radioficare, 82 abonamente TV. 6. Asistenţa sanitară: Un spital cu 404 paturi, 37 medici, 20 farmacişti, 141 personal mediu sanitar. 7. Amenajări edilitar-gospodăreşti: 41 km. străzi din care 2,3 km. asfaltate, 13,5 km.pavate cu piatră, 14,5 km. reţea de distribuţie a apei, 368 mii mc. apă distribuită, 8,1 km. canalizare, 4 autobuze pentru transport în comun, 32 km. traseu, 500 mii călători transportaţi, 5 taximetre. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1960 -1962. Parohia ortodoxă Sf. Gheorghe a fost obligată să cedeze din terenul bisericii suprafaţa pe care s-au clădit blocurile menite a ascunde catedrala. (Românii din Covasna şi Harghita)
1960 – 1970. Odată cu investiţiile demarate în anii 60, la Textila Oltul şi la alte unităţi industriale mai mari, situaţia din zonă s-a schimbat. Au fost repartizaţi mulţi specialişti din toate domeniile, mai ales ingineri şi tehnicieni, majoritatea oameni tineri. A crescut numărul medicilor, economiştilor şi cadrelor didactice, în general persoane cu pregătire superioară. Oraşul s-a schimbat, s-au construit clădiri publice, blocuri, case, au apărut multe maşini. În acea perioadă zona a cunoscut un progres şi o dezvoltare nemaipomenite. Nu conta ce etnie aveai, eram toţi o comunitate, locuitori ai municipiului Sfântu Gheorghe. Existau relaţii, legături de bună vecinătate, colaborare şi multe prietenii. Situaţia economică, veniturile, ne permitea să facem excursii şi concedii în ţară şi în alte ţări socialiste, să ne îmbrăcăm, să avem casele şi viaţa la un standard ridicat. În anii 70 România a cunoscut o evoluţie deosebită, standardul de viaţă era cel mai ridicat din toate ţările lagărului socialist. Eram priviţi cu respect şi chiar cu o oarecare invidie. (Stela Buda, Fundaţia Mihai Viteazul. 20 de ani de activitate. Vremuri şi oameni. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2010, p.p. 268 -269)
1961. Se înfiinţează Clubul Sportiv Şcolar Sf. Gheorghe, club în cadrul căruia, în 1980, se pregăteau 600 de elevi, în cadrul a nouă secţii. (Judeţele patriei. Covasna. Monografie, Editura Editura Sport -Turism, Bucureşti, 1980, p. 213)
1961. Caracteristici socio-demografice: Populaţia: 19.012 locuitori, născuţi 251, decedaţi 132, căsătorii 217, divorţuri 50, sosiţi 554, plecaţi 361. Personal muncitor 8118 din care muncitori 5879, în industrie 4336. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1961. Se înfiinţează Fabrica de Spirt din Sf. Gheorghe.(ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1961. Caracteristici economico–sociale: 1. Industrie: 7 întreprinderi, producţia industrială 254 mil. lei, investiţii 21,2 mil. lei: 4,4 C+M; s-au construit 40 apartamente şi 41 case noi. Modernizarea I.T. Oltul. 2. Agricultură: producţia agricolă: cereale 1772 to., cartofi 4656 to., bovine 2460 cap., porcine 2705 cap., ovine 4794 cap. 3. Amenajări edilitar-gospodăreşti: modernizare 950 ml. străzi. Existau 1020 gospodării (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1961-1963. S-au executat lucrările de renovare a restaurantului Şugaş, arhitect Puskas Sandor. (Torok Arapad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.134) (va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
