Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului „Mesagerul de Covasna”, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucrarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1945. Mai ales în „judeţele secuieşti” se ştia de existenţa unei mari cantităţi de arme în posesia locuitorilor unguri. Având în vedere această situaţie, comandantul Legiunii de jandarmi Trei Scaune, maiorul Gheorghe Diaconescu, a cerut generalului Bâldan, şeful Comandamentului 5 Teritorial, în timpul vizitei acestuia la Sfântu Gheorghe, o ordonanţă pentru predarea tuturor armelor. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 316)
1945. Căruţaşii din Sf.Gheorghe se plâng către Comitetul Judeţean al Frontului Naţional Democrat că membrii comisiei agrare din cartierul Simeria fac abuzuri şi concesii rudelor şi cunoştinţelor, în legătură cu aplicare Legii reformei agrare. („Aspecte din viaţa rurală a judeţului Trei Scaune în perioada 1945-1952”, Mircea Bodnari, pag. 39)
1945. Cu înverşunare şi plăcere, în toată Transilvania de Nord-Est simbolurile Statului român erau pângărite sau distruse. În foarte multe localităţi, din ordinul primarului steagurile României erau înlăturate, în locul lor fiind arborate acelea ale Ungariei, ca şi cum regiunea ar fi aparţinut acesteia. Pretorul plăşii Sfântu Gheorghe, Hadnagy Francisc, a dat chiar un ordin -nr.1256/1945- de liberă folosinţă a steagului Ungariei; cei ce s-ar împotrivi trebuiau pedepsiţi şi erau declaraţi „fascişti”. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 294)
1945. „La ştirea arestării lui Pila István, mare parte din însăşi populaţia maghiară de pe raza acestui judeţ (Trei Scaune) a manifestat foarte mare bucurie. În termen de două zile, au venit la Legiune peste 50 persoane de origine etnică maghiară, cu reclamaţii contra lui Pila István. Din cercetarea lor reies jafuri de zeci de milioane, maltratări, schingiuiri şi chiar crime de omor”. Bucureştiul va prelua întreaga cercetare, pe 1 septembrie 1945, Pila István şi ceilalţi arestaţi fiind transferaţi în Capitală. La 3 septembrie sosea la Sfântu Gheorghe colonelul Tănăsescu, director general în MAI, pentru a continua cercetările. Cum era de aşteptat, în cadrul anchetei a intervenit şi Luká László – care era originar din comuna Lemnia, lângă Târgu Secuiesc. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 318)
1945. S-a născut Domokos Erno, doctor în economie, membru exterior al Academiei Maghiare de Ştiinţe, decanul Colegiului din Sfântu Gheorghe al Universităţii Babeş-Bolyai. Este autor de lucrări în domeniul managementului, Curs de management general, 1992, Introducere în practica managerială, 1996, etc. (Românii din Covasna şiHarghita, p..145 )
1945. Se înfiinţează O.C.L. Comerţ Mixt Sf. Gheorghe. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1945. Se înfiinţează Banca de Stat a României, Filiala Sf. Gheorghe, devenită Banca naţională a României, Sucursala Covasna. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1945 – 1946. În judeţul Trei Scaune era semnalată o Uniune a Luptătorilor pentru Libertatea Maghiară; preşedinte Sipos Ioan; până în februarie 1946 editase mai multe manifeste şi o broşură de propagandă revizionistă; primea des instrucţiuni din Ungaria. Mult mai periculoasă părea a fi organizaţia secretă condusă de Pila István, în vara lui 1945, având ramificaţii în judeţele Odorhei, Mureş, Ciuc şi centrul în Trei Scaune; dorea declanşarea imediată a unei rebeliuni generale împotriva Statului român, pentru influenţarea Marilor Puteri; avea numeroase depozite de arme; printre conducători erau şi oameni cu funcţii înalte precum şeful Poliţiei din Sfântu Gheorghe. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 434)
1945-1946. O caracteristică a anilor 1945-1946 a fost intervenţia UPM în acţiunea Justiţiei, atunci când erau judecaţi maghiari. De obicei, se înaintau plângeri şi memorii direct lui Petru Groza: acuza principală – ungurii erau nedreptăţiţi de Justiţia nedemocrată. De cele mai multe ori, cei pentru care se intervenea erau eliberaţi; de multe ori, se impunea ca ancheta judiciară să fie făcută împreună cu reprezentanţii UPM. S-a ajuns ca, pe 25 septembrie 1946, conducerea UPM, într-o telegramă trimisă lui Petru Groza, să ceară sistarea în general a anchetelor şi proceselor al căror obiect erau etnici maghiari acuzaţi de acţiuni antistatale. Se cerea imperativ eliberarea imediată a lui Horváth Nicolae, preşedintele Organizaţiei UPM din judeţul Trei Scaune, condamnat recent la muncă silnică pe viaţă de către Curtea Marţială din Braşov. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 490)
Anul 1946
Începutul anului 1946. Pe baza articolului 3 din Legea reformei, au fost expropriate toate bunurile baronului Szentkereszti Bela, aflate în jurul oraşului Sf.Gheorghe, împreună cu inventarul viu şi mort; ulterior aceste bunuri au fost predate Şcolii medii de agricultură din Sf.Ghe. (Aspecte din viaţa rurală a judeţului Trei Scaune în perioada 1945-1952”, Mircea Bodnari, pag. 38)
1946 februarie 6. În notă, trasmisă telefonic, de către Legiunea de Jandarimi Treiscaune, în data de 6 februarie 1946, ora 11,45, se menționează “… Pila Istvan (fostul commandant al Legiunii de Jandarmi Treiscaune, din timpul ocupaţiei horthyste, devenit după 13 noiembrie 1940, comandantul Jandarmeriei „Populare” Maghiare din Judeţul Treiscaune, Legiunea de Jandarmi fiind evacuată, cu întreaga administraţie locală, la Prejmer, din ordinul Comisiei Aliate de Control – n.n) a patronat toate abuzurile: jafuri, schingiuiri, expulzări etc. comise de jandarmeria populară. (ANC, Fondul Legiunea de jandarmi Treiscaune, Dos. 184, p.107)
1946 februarie 20. Apare primul număr al ziarului „Uj Székely Nép” (publicaţie politică săptămânală). (Arhiva CDNC, Fond Manuscrise, Dos. 15)
1946 februarie. În colecţia Achiziţii de la persoane fizice de la Arhivele Naţionale Covasna, se află un dosar cu partitura compoziţie „ASTRA. Marş Festiv”, compus şi dedicat de compozitorul Carol Molnar, din Sf. Gheorghe, domnului Tiberiu Bredicianu (65 de pagini). Compoziţia a fost prezentată în interpretarea Orchestrei Fabricii Klinger, orchestră care în februarie 1946 era compusă din 23 de instrumentişti, după cum urmează: violină -4, violă – 1, cello- 1, contrabass – 1, flaut-1, oboi.” ( ANC, Colecţia achiziţii de la persoane fizice, nr. 310, p. 1)
1946 aprilie 30. Întreprinderea de Transport Auto judeţul Covasna a fost înfiinţată sub denumirea de Regia Autonomă de Transporturi cu Autovehicule (R.A.T.A.) la 30 aprilie 1946 pe baza legii nr. 323 din 30 aprilie 1946 aparţinând Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice. Scopul întreprinderii era să efectueze cu autovehicolele transporturi de persoane, bagaje, mărfuri şi colete pe drumuri publice, iar în interiorul municipiilor şi oraşelor numai de mărfuri şi colete. Pa baza acestui Decret în oraşul Sf. Gheorghe funcţiona o autohaltă, care aparţinea de Regionala Braşov, iar după înfiinţarea Regiunei Autonome Maghiare, de Întreprinderea Regională de Transport Auto din Tg. Mureş. Mai funcţiona o autogară în oraşul Sf. Gheorghe şi în subordinea sa o autohaltă în oraşul Tg. Secuiesc. În anul 1955 Autobaza de Transport Auto din oraşul Sf. Gheorghe avea 16 autocamioane şi 4 autobuze. În anul 1958 aparţinea de Direcţia Generală Transport Auto (ca for superior), iar ca for nemijlocit de Întreprinderea Regională de Transport Auto din Tg. Mureş (I.R.T.A.); unitatea avea denumirea de Autobaza Transport Auto Sf. Gheorghe. (Îndrumător Arhivistic, p. 109 – 110).
1946 mai 1. Cu ocazia manifestaţiei de 1 mai 1946 la Sfântu Gheorghe muncitorii de la Fabrica de ţigarete au părăsit manifestaţia, conduşi de liderii de sindicat, pe motiv că Armata venise în Piaţa centrală cu un drapel al României. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 296)
1946 mai 27. În nota informativă nr. 4503, din 27 Mai 1946, a Legiunii de Jandarmi Treiscaune se menționează: „În ziua de 26 Mai 1946, orele 14,15 s-a ţinut în Sf. Gheorghe o adunare a U.P.M. pe judeţ sub preşedinţia lui Szasz Emeric, la care au luat parte circa 600 persoane, delegaţii tuturor comunelor din judeţ. Înainte ca delegaţii comunelor să se retragă pentru a alege comitetul de 20 delegaţi pentru adunarea care va avea loc la Odorhei, pretorul Gerey Pal a vorbit, declarând următoarele: Trebuie să alegem un comitet care să fie compus din elemente care să apere drepturile poporului maghiar şi nu vrem ca minciuna să fie înaintată în faţa popoarelor din lume, noi vrem democraţie şi drepturi egale cu alte popoare. Poporul maghiar din Ardeal nu este sclav şi cere comitetului care va fi ales, să vorbească în acelaş sens la Marea Adunare ce va avea loc la Odorhei, la care publicul a manifestat strigând „Nu suntem minoritari, poporul maghiar pretinde drepturi egale”. (ANC, Fond Legiunea de Jandarmi Treiscaune, dosar nr. 6/1946, p.144)
1946 iunie 20. Din statistica cerută de Institutul Central de Statistică la 20 iunie 1946 despre populaţia oraşului reiese că ea se ridica atunci la 13.800 locuitori, cât şi despre bunurile existente în oraşul Sf. Gheorghe; de asemeni se poate găsi un tabel nominal cu toţi meseriaşii din oraş din anul 1947; şi un recensământ al întreprinderilor industriale din 1949. (Îndrumător Arhivistic, p.46).
1946 iunie 22. Se păstrează şi documentul adoptat de conducerea PCR şi prezentat la şedinţa din 22 iunie 1946, sub titlul Instrucţiuni pentru combaterea curentelor şovine şi revizioniste. PCR, prin hotărârea de la Paris, îşi vede confirmată poziţia sa de susţinere a retrocedării integrale a Transilvaniei de Nord-Est. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 446)
1946 august 16. În dare de seamă asupra situaţiei politice, redactată de Legiunea de Jandarmi Treiscaune, se menționează: „În ziua de 8 septembrie 1946 a avut loc primul congres al Frontului Plugarilor din Jud. Trei Scaune în or. Sf. Gheorghe unde au luat parte delegaţii frontului din toate comunele cu populaţie românească şi mixtă precum Iarăş, Vâlcele, Breţcu, Lunca Câlnicului, Băcel, Arin, Zagon, Comolău, Dobolii de Jos şi Arcuş, precum şi o mare parte din populaţia oraşului Sf. Gheorghe. Adunarea a avut loc în Piaţa Libertăţii unde a vorbit Dl. Ministru Zăroni despre înfăptuirile Guvernului Democratic. Manifestarea a decurs în linişte. În ce priveşte programele opoziţiei, ele nu sunt afişate până în prezent aşa încât nu se poate vorbi de o comparaţie între ce a realizat B.P.D. şi partidele de opoziţie. Comandantul Legiunii. Maior…” (Dan Baicu Vasile Dan, Istorie şi arhivistică în Arcul Intracarpatic, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2003, pp 123 – 124)
1946 noiembrie 12. Orașul Sf. Gheorghe este vizitat de către primministrul dr. Petru Groza. La marea adunare populară din piața orașului, (…) peste 45 000 de participanți din tot județul scandau: „Trăiască guvernul Groza, care a dat pământ poporului”. (Kozak Albert, Aspecte ale revoluției popular-democratice în județul Covasna, în Aluta VI/VII, 1974 /1975, p,164)
1946 noiembrie 12. În piaţa din centrul oraşului Sf.Ghe., în prezenţa primului ministru dr. Petru Groza, are loc distribuirea primelor titluri de proprietate. Acţiunea a avut un clar caracter electoral, având în vedere că după scurt timp s-au desfăşurat alegerile parlamentare. (Aspecte din viaţa rurală a judeţului Trei Scaune în perioada 1945-1952”, Mircea Bodnari, pag. 43).
1946 noiembrie 21. Au loc alegeri locale şi parlamentare, a căror rezultate au fost falsificate de Partidul Comunist Român. (Arhiva CDNC, Fond Manuscrise, Dos. 15)
1946. În acele vremuri tulburi, în contextul istoric cunoscut, mitropolitul Nicolae Bălan se manifestă ca cel mai consecvent apărător al drepturilor credincioşilor săi din curbura interioară a Carpaţilor, făcând numeroase intervenţii la autorităţile publice locale şi centrale. „Avem onoarea a Vă aduce la cunoştinţă -se spune într-o intervenţie făcută la Prefectura judeţului Treiscaune- că parohiile ortodoxe şi filiile lor din cuprinsul acelui judeţ au avut mult de îndurat, decât de cele din alte judeţe pe timpul ocupaţiei maghiare şi de la eliberare încoace. Sfintele lăcaşuri au fost dărâmate, jefuite şi profanate, patrimoniul bisericesc răpit, iar credincioşii au trecut prin multe şi grele suferinţe. Suntem hotărâţi să refacem viaţa bisericească cu orice jertfe şi neîntârziat. Organele noastre ni se plâng că întâmpină greutăţi şi ilegalităţi. Printre acestea amintim cazul de la Tg. Secuiesc, unde reşedinţa protopopească n-a fost eliberată (…) Sesiile partohiale nici până azi nu au fost restituite pretutindenea, iar în privinţa reparaţiilor bisericilor şi caselor parohiale din parohiile noastre acestea nu primesc ajutoare, deşi legal este ca Primăriile să se fi îngrijit în timpul ocupaţiei maghiare de păstrarea în bună stare a acelor bunuri parohiale. Vă rugăm să binevoiţi a cerceta aceste cazuri şi a lua măsuri în consecinţă, făcând să înceteze ilegalităţile, înştiinţându-ne şi pe noi de măsurile luate. (Ioan Lăcătuşu, Preocuparea Mitropolitului Nicolae Bălan privind situaţia românilor ortodocşi din ţinutul Harghitei şi Covasnei, în „Revista Teologică”, Serie Nouă, Anul XV (87), nr. 3, iul -sept 2005, p. 140)
1946. Într-un raport al Poliţiei oraşului Sf. Gheorghe către Inspectoratul regional de poliţie Braşov, se dau amănunte privind eforturile poliţiei pentru combaterea speculei şi a sabotajului economic. (Îndrurmător Arhivistic, p. 60, verso)
1946. La nivelul acestui an erau identificate cinci organizaţii maghiare de rezistenţă care militau pentru autonomia Ardealului. Cea mai importantă era ,,Mişcarea de Rezistenţă Maghiară” cu sediulla Cluj şi cu filialela Tg.Mureş, Odorhei, Sf.Gheorghe. (Istoria Românilor, vol. IX, p. 734)
1946 – 1953. În toamna anului 1946, preotul Alexandru Petruţ pleacă în comuna natală, Văleni–Someş, unde este ales preot. Ca urmaş al lui este numit administrator, prin ordinul Consiliului Arhiepiscopal, preotul-maior al garnizoanei Sfântu Gheorghe, Petru Boieriu, care va păstori parohia până la 27 septembrie 1947, când este mutat. În locul lui este numit preotul Vasile Constantinescu care, după două luni, este înlocuit cu preotul pensionar Gheorghe Lincu din Dobolii de Jos. Cetăţenii români şi biserica din Sfântu Gheorghe, prin memorii repetate adresate în cursul anilor 1946-1948, solicită readucerea ca preot şi protopop în Sfântu Gheorghe pe preotul Petru Boeriu. Mitropolitul Nicolae Bălan le aprobă cererea începând cu data de 1 octombrie 1948.
Reinstalat în parohia sa, pr. Boeriu reia demersurile de construire a catedralei, întrucât bisericuţa din deal (singura biserică unde se oficiau slujbele până în 1983, anul sfinţirii noii catedrale) devenise neîncăpătoare, iar finalizarea lucrărilor de construcţie a catedralei era o problemă de demnitate naţională şi marca sfârşitul unei epoci întunecate, instituită de constituţiile medievale ale Transilvaniei, care excludeau pe români din centrul oraşelor transilvane. Noile autorităţi comuniste maghiare au afişat o atiudine răuvoitoare faţă de aceste încercări ale comunităţii româneşti de terminare a bisericii. După eşuarea proiectului de demolare a acesteia prin dinamitare, în 1949, s-a pus în discuţie problema transformării ei în ateneu, pentru a copia modelul stalinist de rezolvare a problemei religioase, dar numai în cazul instituţiilor româneşti. (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
