Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1944 octombrie 28. Primăria oraşului Sf.Gheorghe transmite Prefecturii judeţului Braşov și Arhivelor Statului Braşov, următoarea solicitare: „Avem onoarea a Vă ruga să binevoiţi a aproba să ni se predea lăzile cu obiectivele evacuate în anul 1940 luna septembrie la Dvs. întrucât avem absolută nevoie, pentru începerea noii administraţii româneşti. Cu primirea lor, delegăm pe dl. Moldovan Alexandru, economul primăriei. Sf. Gheorghe, la 28 octombrie 1944. Primar, Eugen Sibianu, Secretar general, Dr. V. Potcoavă”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1097/ 1944).
1944 octombrie 28. Manufactura de Tutun Sf.Gheorghe face următoarea comunicare: „Onor Primăria oraşului Sf. Gheorghe, Pe baza ordinului Prefecturei jud. Treiscaune publicat prin ziarul „Dezrobirea” avem onoarea a Vă preda steagurile maghiare (4 buc. mari şi 7 buc. mici). Totodată vă rugăm să ne confirmaţi primirea lor”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1106/ 1944).
1944 octombrie 30. Poliţia de reşedinţă Sf. Gheorghe adresează Primăriei următoarea solicitare: „Domnule Primar, Pentru a veni în ajutorul funcţionarilor poliţieneşti, care în majoritatea lor sunt refugiaţi de două ori şi au pierdut toată averea, Întrucât o mare parte din ei, în special ofiţerii de poliţie, agenţii și gardienii publici se găsesc, unii actualmente, iar alţii nu peste mult timp, în imposibilitatea de a presta serviciul pe teren, din cauza lipsei de încălţăminte şi îmbrăcăminte, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a dispune repartizarea unei cantităţi de 50 Kg. talpă necesară pingelitului ghetelor şi bocancilor şi, dacă este posibil să li se distribuie chiar contra cost, din efectivele de îmbrăcăminte şi lengerie confiscate de la absenteişti, spre a li se uşura sarcina grea, în vederea iernii”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1113/ 1944).
1944 octombrie 30. Primarul este informat despre următoarea situație referitoare la posibilitatea începerii anului școlar: „Domnule Primar, Am onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele, cu rugămintea să binevoiţi a lua măsuri în consecinţă. În localul şcolii primare de stat nr. 1, unitatea militară din localitate „Cavalul IV” execută în prezent curăţenia localului, spre a se instala în local. Dacă acest local de şcoală, singurul pentru învăţământul primar de stat, este ocupat de armată, ne vedem puşi în situaţia de a nu avea posibilitatea să deschidem cursurile şcolare”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1116/1944).
1944 octombrie 30. Printr-un ordin circular, din 30 octombrie 1944, Ministerul Afacerilor Interne transmite următoarea comunicare: „În vederea unei bune stabiliri a relaţiilor cu Comandamentele Armetei Roşii, vă facem cunoscut că, Ministerul aprobă principial ca, în localităţile unde sunt asemenea comandamente, să se angajeze unul sau cel mult doi translatori, care să fie recrutaţi, pe cât posibil, dintre funcţionarii din Basarabia, care cunosc limba rusă”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1117/1944).
1944 octombrie. În Darea de seamă asupra situaţiei poliţieneşti de pe raza Legiunii de Jandarmi Trei Scaune, printre altele, se spune: „Populaţia în general este nemulţumită prin faptul că li se ia fără nici o formă, de către ostaşii ruşi, cerealele, vitele, alimentele şi diferite lucruri casnice. (…) Propaganda contra Statului se face de către iridenta maghiară, sub masca partidului comunist. Alarmism s-a produs de către iredentiştii maghari, spunând că trupele germano-maghiare se găsesc la 13 km. de Sf. Gheorghe, în realitate acestea erau în retragere, dincolo de Tg. Mureş. Deasemenea au mai lansat svonuri că în urma depunerii armelor de către armatele maghiare, Uniunea Sovietică, va da Ungariei Ardealul de Nord, până la graniţa din anul 1940”. (ANC, Fond Legiunea de Jandarmi Trei Scaune, dosar nr. 18/1945, p. 108)
1944 octombrie 28 – noiembrie 14. Fără a bănui ce se va întâpla doar peste câteva zile, când administraţia românească avea ordin de la „comisia aliată” să se retragă din localităţile eliberate din Ardealul de Nord, primarul Eugen Sibianu, în 28 octombrie 1944, trimite Prefecturii şi Arhivelor Statului Braşov, o adresă prin care solicită „a aproba să ni se predea lăzile cu obiectele evecuate în anul 1940 luna septemnbrie şi depozitate la Dvs. întrucât avem absolută nevoie, pentru începerea noii administraţii româneşti”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 1097/1944)
Nu cunoaştem rezultatul demersului redat şi nici soarta materialelor arhivistice evacuate în discuţie, ştim însă ce s-a întâmplat în 14 noiembrie 1944, din conţinutul următorului proces-verbal: „Dresat astăzi, în ziua de 14 noiembrie 1944, în localul Primăriei oraşului Sf. Gheorghe cu ocaziunea predării în baza ordinelor primite de la Ministerul Afacerilor Interne şi Comandamentul armatelor ruseşti. Subsemnatul, Eugen Sibianu primar, predau Primăria cu toate birourile şi inventarul existent precum şi conducerea domnilor: Kisgyorgy Tamas, Schuller Sandor, Mark Albert şi Imreh Iuliu. În ceea ce priveşte lucrările începute şi executate, propun ca să fie terminate, fiind începute de subsemnatul în baza ordinelor Comandamentului armetei ruseşti. Se predau toate obiectele şi mobilierul aşa cum l-am primit şi cum se găseşte la această dată. Drept pentru care am dresat şi semnat prezentul proces-verbal. Situaţia de casă se află la Dl Sima Ilie ajutor primar”. Primăria „românească”, alături de alte instituţii ale administraţiei româneşti (Prefectură, Jandarmerie, Poliţie, Protopopiatul Ortodox) a funcţionat în perioada 14 noiembrie 1944 – martie 1945 (până la instalarea guvernului Petru Groza), în localitatea Prejmer. Adevărul este că, şi după această dată, când aceste instituţii au devenit „populare”, românii nu au mai avut loc în structurile lor, decât la nivel simbolic, aşa cum a fost de fapt şi pe timpul Regiunii Autonome Maghiare – unitate administrativă înfiinţată din iniţiativa consilierilor sovietici, din ordinul lui Stalin. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 1569 /1944)
1944 octombrie 29. „În orașul Sf.Gheorghe, în clădirea cinematografului, care cu această ocazie s-a dovedit neîncăpătoare, s-a ținut adunarea Frontului Național Democrat (FND), cu peste 2000 de participanți.” (Kozak Albert, Aspecte ale revoluției popular –democratice în județul Covasna, în Aluta VI/VII, 1974 /1975, p,161)
1944 octombrie. La începutul lunii octombrie 1944, Ministerul Afacerilor Interne a trimis la Primăria Sf. Gheorghe „un prim eşalon de funcţionari români, în număr de unsprezece, precum şi doi camerişti,… printre care şi D-nii Păcurar Victor, fost şef serviciu financiar şi Comşa Trăian, fost şef birou stare civilă”. Nr.19/1944 De la Prefectura judeţului, se primeşte noua formă a jurământului ce urma să fie depus de funcţionarii publici, având următorul cuprins: „Jur de a fi credincios Regelui şi intereselor Ţării Mele. De a observa în totul Constituţia şi legile Ţării. De a executa cu onoare şi conştiinţă funcţiunile ce-mi sunt încredinţate şi de a nu face nimic de natură a periclita ordinea în Stat. Aşa să-mi ajute Dumnezeu:”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 19/1944)
1944 octombrie. Banca populară „Progresul” a Învăţătorilor din Judeţul Treiscaune „solicită tipografia „Patria”, fostă proprietate a Dl. Silbeisten situată în str. Ştefan cel Mare nr. 16, complect părăsită şi în stare de nefuncţiune”. Se dorea ca „prin realizarea acestui deziderat să se poată tipări revista Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Treiscaune „Era Nouă”, cărţi didactice şi diferite imprimate necesare învăţământului”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 574/1944)
1944 octombrie. Necesităţile frontului erau prioritare. În acest sens, Prefectura judeţului, face cunoscut faptul că „în localitate se va stabili un Centru de Reorganizare pentru trupele operative, care are nevoie de magazii cu o capacitate de 100 vagoane cereale. Vă rugăm a face toate investigaţiile pentru a găsi locurile apte pentru depozitare, eventual a le pune la dispoziţie silozul din gară”. Nr.880/1944 Într-un raport trimis Prefecturii judeţului, se menţiona faptul că „încă din primele zile după ocupaţie, armata sovietică a „ridicat fără avea la bază vreun ordin de la Subsecretariatul de Stat al Aprovizionării, mai multe bunuri de la economatul oraşului şi o cantitate foarte mare de ţigări de la Fabrica de Tutun din localitate (55400 buc. Ţigări, 13.500 Kg. „tutun maghiar” şi 500 kg. sare)”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 888/1944)
După octombrie 1944. F.D.N. a organizat în orașul Sf. Gheorghe judecătoria populară, (…) în frunte cu un jurist sprijinit în activitatea sa de patru judecători populari, aleși din rândul membrilor organizațiilor afiliate la F.N.D” (Kozak Albert, Aspecte ale revoluției popular-democratice în județul Covasna, în Aluta VI/VII, 1974 /1975, p,164)
1944 octombrie – 1945 februarie. Au avut loc ședințele de constituire a sindicatelor de la Uzinele Textile și din domeniul comercial și forestier. (Kozak Albert, Aspecte ale revoluției popular-democratice în județul Covasna, în Aluta VI/VII, 1974 /1975, p,163 -164)
1944 octombrie – 1945 martie. Momente privind activitatea administrației românești. Prefectura şi unităţile administrative din subordine încercau revenirea la firesc a vieţii politico-sociale a judeţului, fără persecuţii, fără discriminări dar cu repunerea în drepturi a celor lipsiţi de acestea. Se redeschideau şcoli, apărea din nou presa românească, se luau măsurile ce se impuneau pentru activitatea normală a spitalelor, a căilor de comunicaţii. Se evaluau grelele pierderi, pagubele pricinuite de anii de ocupaţie şi război. În judeţ s-au instalat însă la 1-2 zile după eliberare, autorităţile sovietice în calitate de ocupanţi. Ca în întreaga ţară, pe lângă nesocotirea autorităţilor administrative şi militare româneşti, trupele sovietice au pricinuit prin jaf noi pierderi, mult mai grele decât cele ale războiului propriu-zis.13
De fapt, administraţia românească în sensul deplin al cuvântului a durat doar între 8 sept -14 noiembrie 1944, ea nu a revenit nici la 6 martie 1945 şi nici după aceea aşa cum se va observa în continuare. În a doua decadă a lunii noiembrie, administraţia românească din Transilvania de Nord, eliberată cu atâtea sacrificii, a fost desfiinţată în condiţiile cunoscute, respectiv „nemulţumirile” create de guvernele de uniune naţională Sănătescu şi Rădescu, acuzate de atitudine antisovietică, sabotarea frontului antihitlerist şi chiar „persecutarea minorităţilor naţionale” din Transilvania. Ceea ce s-a petrecut în judeţul Trei Scaune poate fi privit ca un element oarecum particular. Sub presiunea aliatului sovietic instalat în judeţ, cu largul concurs al unor elemente horthyste readuse în fruntea administraţiei locale, autorităţile române s-au retras în localitatea Prejmer din judeţul Braşov. În mod paradoxal, pentru judeţul Trei Scaune funcţiona o aşa zisă „prefectură populară” şi prefectura legală „în exil” în judeţul învecinat. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 3 şi 25/1944)
1944 noiembrie 4. Primăria orașului primește următoarea solicitare: Domnule Primar, Parohia ortodoxă română din Sf. Gheorghe fiind lipsită de orice mijloace materiale de susţinere şi neavând nicio sursă de venit de pe urma cărora s-ar putea susţine, cu onoare Vă rugăm să binevoiţi a ne acorda o subvenţie în bani în cadrul posibilităţilor actuale. În cursul celor patru ani de ocupaţie străină ne-am necăjit cum am putut fără ca să facem vreo reparaţie bisericii şi edificiilor aparţinătoare bisericii, iar acum nu mai pot fi amânate aceste renovări, însă ele necesită sume destul de importante, sume de care noi nu dispunem. Sunt multe nevoile bisericii care ar trebui acoperite însă nu avem posibilitatea de a le satisface. Sf. Gheorghe, 3 noiembrie, Cu stimă, pr. paroh, Alexandru Petruţ” . (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1304/1944).
1944 noiembrie 6. Primăria oraşului Sf. Gheorghe adresează Ministerului Comunicaţiilor următoarea solicitare:„Avem onoarea a vă face cunoscut că, trupele germane şi maghiare, la retragerea lor din Sf. Gheorghe, au minat şi aruncat în aer o parte din podul de fier de pe şoseaua naţională Sf. Gheorghe-Tg. Secuiesc, ce trece peste râul Olt. Primăria acestui oraş a făcut eforturi foarte mari şi a refăcut celelalte poduri stricate de pe raza oraşului. Întrucât refacerea podului de peste Olt întrece posibilitatea noastră materială, cu onoarea vă rugăm să binevoiţi a dispune ca organele Dvs. centrale sau locale să procedeze imediat la repararea acestui pod. Trecerea vehicolelor în prezent este imposibilă şi circulaţia oraşului cu gara locală se face pe acest pod. Sf. Gheorghe, la 6 noiembrie 1944”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1345/1944)
1944 noiembrie 8. Ziarul „Dezrobirea”, din Sf. Gheorghe, „primul ziar românesc din Ardealul eliberat”, publică articolul „Un vechi luptător pentru cauza naţională”, în care se spune: „Înregistrăm cu vădită bucurie sosirea dlui Petre Marcu în oraşul nostru, ca director al gimnaziului românesc. Prezenţa d-sale va umple desigur un gol important în viaţa culturală a oraşului…Dl. Marcu a mai activat cu mulţi ani înainte de 1940, pe aceste meleaguri, îndeplinindu-şi funcţia de director de şcoală într-un mod ireproşabil”. (Dezrobirea”, Anul I, nr. 43, p. 4)
1944 noiembrie 10. În adresa de răpuns la demersul întreprins de primar, Serviciul Cazarmării din Comandamentul Sectorului IV Etape, comunică primăriei că, potrivit ordinelor superioare, „unitatea îşi va muta reşedinţa în altă zonă mult mai îndepărtată spre Nord, solicitând restituirea sumei de 4290 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii consumate la repararea şcolii primare nr.1”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1477/ 1944)
1944 noiembrie 13-15. Poliţia „populară” din Sfântu Gheorghe a arestat întreg personalul Crucii Roşii Române, care îngrijea bolnavii, împreună cu personalul medical; au fost aruncaţi peste graniţa ruşinoasă a verdictului de la Viena. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 230-231) (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
