Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1937. Primăria primește comunicarea sumei care s-a încasat în anul 1936 din „taxele ad-valorem”, „percepute la intrarea şi ieşirea mărfurilor din oraş”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.830/1937)
1937. Primăria primește oferta Ligii Antirevizioniste de a închiria, celor care organizează manifestări publice, un megafon puternic: „Avem onoarea a Vă face cunoscut, că Liga Antirevizionistă Română a cumpărat pentru întrunirile sale publice un megafon puternic cu difuzoare de cea mai nouă fabricaţie, suficient pentru întruniri publice până la 100 000 oameni. Având în vedere că el ne-a costat o sumă foarte importantă pe care trebuie să o amortizăm, ne-am decis a-l închiria pentru întruniri, serbări, festivităţi sportive etc., în Cluj ori în provincie unde există curent electric alternativ de orice voltaj.” (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.832/1937)
1937. Este publicată circualara referitoare la obligaţia amenajării depozitele de băuturi (vin şi ţuică), de către producătorii acestora. Guvernul a luat şi alte măsuri: 1. mărirea tainul de ţuică şi vin pe care fiecare producător îl poate folosi pentru consumul propriu; vin dela 100 de litri la 200 l. pe cap de om şi ţuică de la 75 de litri de familie la 120 litri anual. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.836/1937)
1937. În circulara referitoare la oprirea tăierile clandestine de animale, de către proprietarii de restaurante se precizează faptul că „pe viitor orice tăiere se va face la abator”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.837/1937)
1937. Este publicată circulara referitoare la condiţiile de angajare a avocaţilor judeţelor şi comunelor, în corpul avocaţilor publici. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.838/1937)
1937. Primăria primește oferta de cumpărare, sau abonare la revista „Baionete”, revistă de publicare a documentelor istorice şi fapte de eroism din timpul războiului”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.840/1937)
1937. Primăria primește oferta pentru cumpărarea lucrărilor: „Îndreptarul Licitaţiilor Publice”, „Calculator pentru impozitele statului, adiţionale şi drumuri” și „Jurispondenţa Financiară”, „cuprinzând cercetări ştiinţifice în domeniul special al contabilităţii publice şi al dreptului financiar (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 846, 847 și 849/1937)
1937. În cererea numitei Fenyo Aurora, de schimbare a numelui său, în Bradu Aurora se menționează: „Familia noastră, după cum se poate constata, era de origine etnică română, şi purta numele de Bradu, iar sub domnia ungurilor, a fost silită a se maghiariza. Având în vedere că, subsemnata fiind majoră, vreau să revin tot la cinstea aceia a strămoşilor mei, care purtau numele de Bradu. Fac acest lucru fără nicio influinţare din partea altor persoane”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.852/1937)
1937. Conform situaţiilor întocmite de către Primăria oraşului, referitoare la construcţiile realizate în Sf. Gheorghe, între anii 1933 -1937, în această perioadă „au fost construite 307 case de locuit (din care 43 ale românilor şi 264 ale maghiarilor), două construcţii de stat, două comunale şi patru industriale.” (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.654 /1938)
1937. În fondul Primăriei orașului Sf. Gheorghe întâlnim și următoarea notă: „Domnule, Domnul Boldur Alexandru, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, ne aduce la cunoștință, că a publicat și pus în vânzare lucrarea sa intitulată „Istoria Basarabiei – contribuții la studiul Istoriei Românilor”, vol. I Epocile vechi (până în sec. XVII), Chișinău, 1937, 328 p. Desigur, anunțul era făcut pentru cei interesați de istoria neamului dar, și-n scop comercial.(ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 906/1937)
1937. În primăvara anului 1937, în preajma Consfătuirii de la Târgu Mureş asupra românilor maghiarizaţi, prefectul judeţului Trei Scaune, Ion Culcă, într-o şedinţă a Serviciului Propagandei Culturale, a relatat o discuţie cu deputatul Szentkereszty Béla, preşedintele Partidului Maghiar din judeţ, din care rezultă că liderul local al maghiarilor „nu are nici o obiecţie de adus contra acţiunii pornite de organele statului pentru readucerea românilor maghiarizaţi. Domnia sa –relatează prefectul– găsind această acţiune îndreptăţită şi recunoscând că în cursul timpului, în urma împrejurărilor locale, multe elemente româneşti s-au maghiarizat, şi-a exprimat dorinţa ca această acţiune să se mărginească numai la elementele de origine etnică românească”. (Ioan Lăcătuşu, Reromânizarea populaţiei româneşti maghiarizate din fostele Scaune secuieşti. Încercări de evaluare a unui proiect interbelic, în Angvstia 5, 2000, p. 127-136)
1937 – Populația probabilă a orașului Sf. Gheorghe – 11105; născuți vii – 224; decese – 167; excedent natural – 57; căsătorii -93; divorțuri – 13; născuți morți – 13; decese sub 1 an – 25; născuți vii la 1000 de locuitori – 20,2; decese la 1000 de locuitori – 15,0; excedent natural la 1000 de locuitori – 5,2; căsătoriți la 1000 de locuitori – 16,7; divorțuri la 1000 de locuitori – 14,0; născuți morți la 1000 de locuitori – 3,8; decedați sub 1 ani la 1000 de locuitori – 11,2.(Mișcarea populației României în anul 1937, Editura Institutului Central de Statistică, București, Directorul Institutului Dr. Sabin Manuilă, p. 11)
1937 – Total născuți, în Sf. Gheorghe, ambele sexe – 224; masculin -118; femenin – 106; legitimi masculin – 101; legitimi femenin – 82; nelegitimi și recunoscuți masculin – 17; nelegitimi și recunoscuți femenin – 24; găsiți și necunoscuți –; procentul născuților vii nelegitimi și recunoscuți – 17,4; născuți la spital– 42 (18,8 % din totalul născuților vii); născuți la domiciului cu medic – 2 (0, 9% din totalul năcuților vii); născuți la domiciului cu moașă cu diplomă – 178; născuți la domiciului cu moașă fără diplomă –-; născuți la domiciului fără asistență – -; născuți în altă parte -2; (Mișcarea populației României în anul 1937, Editura Institutului Central de Statistică, București, Directorul Institutului Dr. Sabin Manuilă, p. 35)
1937 – Total decese, în Sf. Gheorghe -167, din care….12 tuberculoză, 15 cancer, 12 bolile inimii, 10 pneumonii, 6 diaree, 16 malformații congenitale, bolile primei copilării, 30 senilitate, 4 sinucideri, – omucideri, 5 moarte prin violență, cauze nespecificate sau rău definite -1. (Mișcarea populației României în anul 1937, Editura Institutului Central de Statistică, București, Directorul Institutului Dr. Sabin Manuilă, p. 187)
1937-1940. Între anii 1937 – 1940 postul de șef al stației C:F.R. Sf. Gheorghe a fost ocupat de N.I. Dumitraşcu, unul din marii folclorişti români, din perioada interbelică.(născut în 6 decembrie 1888, în Boureni, jud. Dolj – decedat în 5 feb. 1963, în Craiova). Încă din anii de liceu (1904-1905) a început activitatea de folclorist, iar de-a lungul anilor a cules poveşti, povestiri, legende, glume, ghicitori, colinde şi poezii populare din toate zonele ţării, dar mai ales din judeţul Trei Scaune, publicându-le în 30 de cărţi. A fost mereu prezent şi în munca de propăşire a culturii şi spiritualităţii româneşti din zona judeţului Treiscaune. A publicat la numeroase reviste. Volumul Cântări de stea şi colinde, apărut în 1928, prefeţat de Nicolae Iorga, a primit premiul Academiei Române. (Românii din Covasna şi Harghita.)
Iscodind printre călători în răgazul dintre două trenuri şi mai cu seamă deplasându-se fără preget cu căruţa, calul sau bicicleta, pe urma informaţiilor dobândite în staţie, folcloristul a notat de pretutindeni cele auzite în zona gărilor pe care le-a slujit. Timp de mai mulţi ani, culegerile folcloristului N.I. Dumitraşcu s-au materializat în peste 30 de volume şi broşuri precum şi în alte două colecţii de texte inedite. Dar activitatea lui N.I. Dumitraşcu s-a făcut cunoscută şi prin alte materiale folcloristice publicate în presa vremii. Se poate înţelege, desigur, că în cei peste 30 de ani de activitate profesională, şi chiar mai mulţi închinaţi folcloristicii, N.I. Dumitraşcu a cunoscut importante personalităţi ale culturii şi artei româneşti; cu o parte dintre acestea a corespondat ani în şir solicitându-le, în primul rând, opinii de specialitate, de colaborare în editarea unor lucrări ce le avea mereu în atenţie. Un exemplu îl constituie corespondenţa pe care o va expedia pe adresa preotului folclorist, Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa (1895-1992). „Gara Sfântul Gheorghe în 8 octombrie 1938. Taică părinte! Uite ce te rog: răspunde-mi, pe alăturata carte poştală, dacă sunt în viaţă A. Borşianu de la Cluj (muzicantul), precum şi N. Mateescu – o fost în ultimul timp pe la Brăila (povestitorul nostru bătrân). Mă impresionează pe mine. Din ai noştri a mai murit cineva? . . N-am primit cam de mult „Izvoraşul”. În 25 august l-am vizitat pe Moş Gorovei la Fălticeni şi, ce-i mai interesant, nu l-am lăsat până nu ne-am fotografiat împreună: doi bătrâni! Cică n-are decât 74 de ani! Păcat că afară vremea era urâtă: ploua mereu; dar totuşi m-a dus prin tot oraşul să-l văd. Alte noutăţi folcloristice! Cred că sunt cam slabe! Sănătate şi voie bună! Aştept răspuns. N.I. Dumitraşcu, şeful gării Sfântul Gheorghe. (Folclor şi folclorişti din judeţele Covasna şi Harghita, Nicole Bucur, Constantin Catrina, Editura Angustia, Sf. Gheorghe, 2011.)
1938 ianuarie. Din Sf. Gheorghe sunt adresate telegrame lui Octavian Goga, Preşedintele Consiliului de Miniştri şi lui Silviu Dragomir, Ministru de stat, în care se spune: „Comitetul Cultural al judeţului Treiscaune constituit pentru coordonarea acţiunilor de readucere la patrimoniul naţional a românilor maghiarizaţi din această regiune, cu ocazia primei şedinţe din acest an, ţine să vă prezinte omagiile sale respectuoase însoţite de urările cele mai fierbinţi pentru deplina reuşită a programului de înviorare naţională şi de reintegrare în drepturile sale a elementului românesc, rugându-vă stăruitor să binevoiţi a trece în preocupările Domniei Voastre de prim plan şi problema readucerii la matcă a românilor secuizaţi. Preşedintele Comitetului, Prefect, Dr. Ioan Culcă”. (CDMNC, Fond Manuscrise, dos. 20, f. 912 -13)
1938 martie 13. Prefectura primește circulară referitoare la participarea la Serviciul religios din 13.III.1938 oficiat cu ocazia Duminicii Ortodoxiei. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.369 /1938)
1938 aprile 3. La adunarea generală a Despărţământului Central al Județului Treiscaune a fost ales preşedinte Eugen Sibiianu, care, în cuvântul său, afirmă că a primit „această însărcinare grea şi cu mare răspundere morală ” ca o mare onoare, fiind condus de maxima Reginei Maria, prin care se spune că „nu e dat oricui să fie o lumină după care să ne călăuzim, însă lumina, ori de unde ar veni ea, este de mare preţ şi se cuvine să luăm bine seama spre a nu o stinge şi a rămâne pe întuneric”. (Buletinul ASTRA Treiscaune, nr. 2 -3/1938, p. 2)
1938 iunie 8. Este publicat afişul referitor la programul serbării zilei de 8 iunie 1938, „Ziua Tineretului”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.666 /1938)
1938 iunie 10. Testamentul preotului Iosif Popovici din Sf. Gheorghe. Părintele Iosif Popovici născut în data de 22 august 1882, în Sf. Gheorghe, a fost fiul pr. Alexie Popovici şi al Mariei Popovici, născută Cotologea. A trecut la cele veşnice în 22 aprilie 1938, la vârsta de 56 de ani. A fost căsătorit cu Maria Popovici, născută Petrica, decedată la 1 decembrie 1912. A fost văduv 26 de ani. Cu cîţiva ani înainte de a pleca la Domnul şi singurul său fiu a decedat. La data decesului, singura persoană din familie care mai trăria era mama sa, de care a avut o grijă deosebită.
La Arhivele Naţionale Covasna a fost descoperit Testamentul părintelui Iosif Popovici, document pe care îl redăm în continuare: „Act notarial public. Eu Dr. Costache V. Moldovan notar public în Sf. Gheorghe la sesizarea părintelui Popovici Iosif, paroh domiciliat în Sf. Gheorghe, str. Mihai Eminescu nr. 39, unde l-am aflat grav bolnav în pat. (…) Dimpreună cu mine s-au prezentat şi au fost de faţă şi martorii, mie personal cunoscuţi: Dr. Olteanu Romulus şi Coşarcă Gheorghe advocaţi şi Sibianu Eugen, funcţionar judeţean (epitrop –n.n). … Testatorul Popovici Iosif cu mintea sănătoasă şi trează, fără silă din voinţa sa liberă a declarat personal în grai viu în faţa mea, în prezenţa acestor trei martori testamentari, toţi deodată şi în comun prezenţă, ultima sa voinţă şi m-a rugat să redactez în act notarial public următorul Testament.
Subsemnatul Popovici Iosif, paroh ortodox român, cu domiciliul în Sfântu Gheorghe cu mintea sănătoasă şi trează, nesilit de nimeni, din voinţa mea liberă, pentru cazul meu de moarte, referitor la întreaga mea avere mobilă şi imobilă, de orice fel şi oriunde s-ar afla -rămasă în urma mea- dispun prin acest testament în modul următor:Toată averea mea imobilă rămasă în urma mea, constatatoare din intravilanul meu cu casă şi imobile de arătură şi fânaţ le testez cu drept de proprietate Bisericii Ortodoxe Române din Sfântu Gheorghe, grevată cu dreptul de uz fruct viager testat în punctul următor, econoamei mele Barabaş Ana. Banii numerar rămaşi în urma mea şi mobilierul din casă, toată averea mobilă din curte….rămasă în urma mea le testez econoamei mele Barabaş Ana domiciliată în Sf. Gheorghe cu obligaţiunea să întreţină şi îngrijească în mod cinstit pe mama mea văduva Maria Popovici, domiciliată în Sf. Gheorghe şi în caz că ar deceda să o înmormânteze în mod cinstit, după toate datinile noastre româneşti. Acesta este testamentul meu bine chibzuit, adică ultima dorinţă. Sf. Gheorghe, 22 aprilie 1938.”
În „Consemnarea de moarte” întocmită de Primăria Sf. Gheorghe, la data de 10 iunie 1938 şi semnată de reprezentatul Protopopiatului Ortodox Sf. Gheorghe, părintele Aurel Nistor, în capitolul „Relaţiuni referitoare la avere”, la punctul privind averea imobiliară sunt consemnate următorele date: „1 casă de lemn înscrisă în C.F. nr… din Sf. Gheorghe sub nr. top… ; arătură – 7 jugăre şi 1250 stânjeni pătraţi, în CF nr…, sub nr….; arătură şi fâneaţă – 7 jugăre şi 666, în Simeria sub nr. top… ; un loc de vilă în Malnaş Băi de 200 stânjeni pătraţi, în CF nr…, sub nr. top… . Pe lângă dâra de lumină lăsată în sufletele credincioşilor săi şi al tuturor celor care l-au cunoscut, în buna tradiţie a intelectualilor români rămaşi fără urmaşi, şi-a lăsat întreag sa agoniseală de o viaţă Bisericii Ortodoxe Române a cărui vrednic păstor a fost timp de peste trei decenii, în vremuri de mari restrişte, dar şi de minunate înfăptuiri pentru Neamul Românesc. (Ioan Lăcătuşu, Testamentul părintelui Iosif Popovici din Sf. Gheorghe, în „Grai Românesc”, Anul XII, nr. 4 (49)/2010, p.7) (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
