Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1928. Prefectul judeţului aprobă programul manifestărilor organizate cu ocazia vizitei în oraş a Ministrului pentru Ardeal, Voicu Niţescu. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 893/928)
1928. Este adus la cunoştinţa funcţionarilor ordinul referitor la interzicerea folosirii automobilelor primăriei în scopuri personale. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 913/928)
1928. Registrul statistic comunal al localităţii Sfântu Gheorghe pe anul 1929 ne oferă o imagine cuprinzătoare asupra vieţii publice şi private a oraşului, cât şi despre activităţile economice, culturale şi sociale din localitate, în anul 1928, după cum urmează: suprafaţa totală era de 5883,52 ha, din care: teren arabil 2176 ha, fâneţe naturale 517 ha, păşuni 83 ha, păduri 2689 şi alte terenuri 302 ha; total locuitori – 10181, din care: după naţionalitate: români -2497, unguri -6644, saşi -86, evrei -330, germani -258, alţi -366; după religie: ortodocşi -1600, catolici -2238, protestanţi -5203, greco-catolici -225, mozaici -330, mahomedani -184, alţii -401; după sex: bărbaţi -5028, femei -5153; mişcarea populaţiei: născuţi -201, morţi -196, căsătorii -89, divorţuri-6, nici o sinicidere şi nici o crimă; numărul locuitorilor pe profesii: agricultori -2704, din care: 248 proprietari, 1266 muncitori şi 1290 arendaşi; crescători de vite -146, din care: 110 proprietari de cai, 11 proprietari de boi şi 25 proprietari de oi; comercianţi –88, din care: proprietari de cărciumi şi hanuri -37, restaurante -5, cafenele -1, diferite prăvălii -45; funcţionari –1188, din care: 615 funcţionari de stat şi 573 particulari; meseriaşi -888, din care: patroni -384, calfe -202 şi ucenici -302; profesiuni diverse -742, din care: ingineri -5, medici -13, advocaţi -19 şi militari -705. În oraş existau atunci 60 de vînători şi 18 pescari; şcoli 11, din care, 8 de stat şi 3 particulare, grădiniţă de copii 1, şcoli primare 3, şcoli medii 1, şcoli de meserii 1, şcoli profesionale 1, licee 2, alte şcoli 2; învăţători şi profesori -29, din care 16 suplinitori; elevi -466, din care 101 la licee; numărul clădirilor: 1621, din care: biserici -7, bănci -7, hoteluri -2, internate -4, cooperative -2, cazarmi -2, închisori -2, precum şi clădirea primăriei, judecătorie, administraţia finaciară, spital, gară, poştă şi un monument istoric; numărul fabricilor şi întreprinderilor economice –521, din care: 11 întreprinderi (3 mori de apă, 3 fabrici de spirt şi câte o fabrică de ciment, cărămizi, ceramică, postav şi ţesături); rotării -10, tâmplărie şi mobilă -32, comerţ -55, comerţ cu băuturi şi restaurane -11, atelier de fierărie -11, atelier de croitorie -32, atelier de încălţăminte -61, măcelărie -16, brutărie -8, cafenea -1, lăptărie -1, altele -256; numărul vehicolelor -304, din care: 74 automobile, 17 autocamioane, 33 trăsuri, 8 gabriolete, 83 căruţe şi care cu boi; numărul maşinilor şi instrumentele agricole, din care 303 pluguri ( din care 300 cu tracţiune animală şi 3 cu tracţiune mecanică ), 12 semănătoare, 6 maşini de treierat ş.a; numărul animalelor domestice şi a păsărilor de curte: animale domestice -987, din care: 256 cabaline, 372 bovine, 255 ovine, 104 porcine; 2277 păsări de curte, din care 2078 găini; 135 stupi de albine; cele 2176 ha teren rabil au fost însămânţate cu: ovăz -500 ha, orz -400 ha, cartofi -350 ha, grîu -300 ha, porumb -200 ha, trifoi şi lucernă -130 ha, alte fâneţe artificiale -134 ha.
Aceasta era configuraţia demografică, economică, socială şi culturală a oraşului Sf. Gheorghe, la 10 ani de la Unirea de la 1 Decembrie 1918. Cei care continuă să înfiereze „Dictatul de la Trianon” şi consecinţele sale, pot constata că viaţa a mers înainte, iar oraşul Sf. Gheorghe s-a integrat în realităţile României Mari, cu bunele şi relele perioadei respective. În acelaşi timp, cei interesaţi pot compara aceşti indicatori cu valorile înregistate de oraşul reşedinţă a judeţului Covasna, după 80 de ani, respectiv în anul 2008. (Ioan Lăcătuşu, Principalii indicatori statistici ai oraşului Sf. Gheorghe, în anul 1928. (în „Cuvântul Nou”, Anul XX, Nr. 5461, din 6 august 2009)
1928-1930. Monografia Asociaţiunii ASTRA relatează despre cursurile de învăţare a limbii române de către „românii deznaţionalizaţi”. „Cursuri speciale destinate românilor deznaţionalizaţi a organizat Despărţământul Ozun, în opt dintre comunele arondate, şi Despărţământul central judeţean Trei Scaune, în 1930. La acesta din urmă s-au înscris 38 de cursanţi, între 11 şi 38 de ani, „toţi români din Sf. Gheorghe, arătând un interes deosebit pentru limba moşilor şi strămoşilor lor. Cursuri destinate în mod special românilor deznaţionalizaţi s-au mai desfăşurat în 1924 la Baia Mare şi la Dej, unde, lecţiile de limba română, organizate pentru funcţionari, au fost asociate cu prelegeri de istoria şi geografia României”. (Valer Moga, „ASTRA şi societatea”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 523-524)
Anul 1929
1929 ianuarie 2. Secţia de Industrie casnică din cadrul „Casei Naţionale ASTRA” „a aranjat o expoziţie de ţesături şi cusături naţionale, bine reuşită, în oraşul Sf. Gheorghe”. (Buletinul ASTRA Treiscaune, nr.1/1929, p. 6)
1929 ianuarie 22. Prefectura Judeţului Treiscaune, trimite instituţiilor publice din oraşul Sf. Gheorghe, următoarea „invitare”: „Domnii şefi ai Autorităţilor şi instituţiilor amintite mai jos, sunt rugaţi să binevoiască a lua parte împreună cu o delegaţie compusă din subalternii Domniilor lor, la Te-Deumul ce se va oficia în biserica ortodoxă română din localitate, în ziua de 24 ianuarie 1929, ora 11 a.m., cu ocazia aniversării Unirii Principatelor şi a tuturor românilor. Funcţionarii administrativi se vor aduna la Prefectură, de unde vor pleca in corpore, la ora 10, ¾. Dl Primar al oraşului va da dispoziţiuni ca şi la celelalte biserici să se oficieze în acelaşi timp Te-Deumul, la care să asiste câte un delegat al Primăriei. Prefect, Dr. Crăciun”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Dos. 66/1929).
1929 martie 23. O nouă reglementare a structurii şi atribuţiilor Jandarmeriei a fost stabilită prin Legea pentru organizarea jandarmeriei rurale din 23 martie 1929, o lege modernă şi completă de organizare a Jandarmeriei rurale. Potrivit actului normativ menţionat, formaţiunile teritoriale ale Jandarmeriei erau în ordine ierarhică: posturi, secţii, legiuni, inspectorate şi un inspectorat general aparţinând Ministerului de Interne. Legiunea de Jandarmi Treiscaune, s-a înfiinţat în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului de interne nr. 756 din 17 ianuarie 1930, publicată în Monitorul Oficial nr. 14 din 18 ianuarie 1930, fiind subordonată Inspectoratului 4 Jandarmi rurali din Cluj, până în anul 1940. Pe parcursul anilor, Legiunea de Jandarmi Treiscaune, s-a aflat în subordinea Inspectoratului de Jandarmi Sibiu, între anii 1944-1946 şi a Inspectoratului de Jandarmi Braşov, în perioada 1946-1949 (când a fost desfiinţată). În organizarea jandarmeriei rurale au mai avut loc modificări legislative în anii 1939, 1943, precum şi în anul 1945.
Legiunea de Jandarmi Treiscaune a funcţionat în perioada interbelică, în mediul rural, prin sectoare, secţii şi posturi. În cadrul comandamentului din Sf. Gheorghe funcţionau birourile: comandament, administrativ, de siguranţă, de ordine publică şi judiciar, de mobilizare, armament şi control străini. Prin urmare, la vremea respectivă, conform legilor amintite, atribuţiunile jandarmeriei erau de poliţie administrativ-preventivă, de siguranţă şi de natură judiciară. Jandarmeria trebuia să asigure măsuri pentru menţinerea ordinei publice şi a siguranţei statului, să efectueze cercetări şi anchete, să urmărească şi eventual să aresteze pe cei care încălcau legile, să ducă la îndeplinire hotărârile judecătoreşti, precum şi ordinele de percheziţie şi concentrare.
În perioada interbelică, Jandarmeria îndeplinea unele atribuţiuni care astăzi revin SPP-ului, IJSU, Poliţiei, SRI, cât şi altor autorităţi publice locale, precum: asigurarea pazei staţiilor CFR şi a şoselelor cu ocazia deplasărilor înalţilor demnitari de stat; urmărirea soldaţilor dezertori din armată, evidenţa materialului explozibil deţinut de întreprinderi; monitorizarea activităţii cercurilor comuniste, a sectelor religioase ilegale şi a manifestărilor legionare, fasciste şi iredentiste, controlul străinilor, supravegherea unor organizaţii subversive precum Garda de Fier şi interzicerea comercializării unor publicaţii editate de asemenea organizaţii.
Din cercetarea documentelor pot fi desprinse informaţii cu privire la activitatea jandarmilor covăsneni pusă în slujba comunităţii, precum şi date deosebit de interesante privind viaţa cotidiană, starea infracţională, atitudinea populaţiei faţă de anumite evenimente ale vieţii publice, starea de spirit a locuitorilor judeţului, zvonurile ş.a. Din buletinele de evenimente, întocmite lunar, şi din alte rapoarte şi diverse situaţii aflăm informaţii despre: accidente de circulaţie, incendii, sinucideri, crime, bătăi, beţii, certuri, insulte, ameninţări, delapidări, calomnii, falsificări de monede, contravenţii la legile în vigoare, ultraj contra funcţionarilor publici ş.a
Documentele create de Legiunea de Jandarmi Treiscaune ne prezintă detalii despre desfăşurarea unor evenimente precum: pagubele produse de inundaţiile din aprilie 1932, întrunirea sindicatului de la Fabrica de Ţigarete, din anul 1938 ş.a. În perioada la care ne referim, erau raportate abuzurile săvârşite de organele administrative locale în raport cu cetăţenii. Erau avizate balurile şi petrecerile publice (după asigurarea măsurilor de siguranţă). Exista o evidenţă a telefoanelor publice, a aparatelor de radio, dar şi a crescătorilor de porumbei călători.
În preajma celui de-al doilea război mondial a sporit colaborarea Jandarmeriei cu birourile locale MONT – Mobilizarea şi Organizarea Teritoriului, cu formaţiunile de Apărare Pasivă, cu primăriile locale pe linia lucrărilor de mobilizare şi a organizării posturilor de pândă şi alarmă.
Pentru a putea reconstitui activitatea jandarmilor din judeţ, pusă în slujba cetăţenilor, redăm conţinutul „Situaţiei numerice a serviciilor executate de un post de jandarmi, în perioada interbelică. Astfel, lunar trebuia raportate date referitoare la: mandate de înfăţişare în materie penală; mandate de aducere; mandate de arestare; dezertori şi nesupuşi; indivizi deţinuţi; urmăriri; ordine de chemare; amenzi aplicate. Asistenţă acordată pentru: comisii de rechiziţii; comisii de recrutare; agenţi silvici; agenţi ai pescăriei statului; perceptori; portărei; comisari din gări; procurori, judecători; prim pretori, pretori, notari, autorităţi şcolare.
Procese verbale dresate (încheiate) pentru infracţiuni la următoarele legile: Legea băuturilor spirtoase; Codul silvic; Legea circulaţiei automobilelor; Legea drumurilor; Legea loteriilor; Legea măsurii şi greutăţii; Legea Monopolului de Stat; Legea paşapoartelor; Legea pescuitului; Legea poliţiei rurale; Legea portului de arme; Legea rechiziţiunilor; Legea repaosului duminical; Legea sanitară; Legea sanitar-veterinară; Legea servitorului (muncitorului casnic); Legea spionajului; Legea stării de asediu; Legea străinilor; Legea vămilor; Legea vânatului; alte legi şi regulamente. În funcţie de situaţia existentă, la un moment dat, la nivelul judeţului, dar şi al localităţilor se întocmeau “Planurile generale de prevenirea şi reprimarea dezordinelor”.
Modul cum erau concepute raporturile dintre jandarmi şi instituţiile de bază ale unei comunităţi, respectiv cele cu biserica, rezultă şi din Ordinul nr. 291 din 4 martie 1932, semnat de Generalul Dimitrescu N. Constantin, Inspector General al Jandarmeriei, în care printre altele se spune: „Mi s-a adus la cunoştinţă că jandarmi de la posturi nu mai merg la biserică în zilele de sărbătoare. Prezenţa lor în biserică este însă un convingător exemplu de credinţă pe care jandarmii trebuie să-l dea cei dintâi, în toate împrejurările. Deosebit de aceasta, în biserică au ocaziunea să asculte predicile preoţilor, precum şi îndrumările ce aceştia dau sătenilor, însuşindu-şi şi învăţămintele moralei creştine şi ţinând în observaţie în acelaşi timp îndemnurile care pot aduce tulburări în ordinea şi liniştea satului. De aceea ordon, ca în viitor jandarmii de la secţii şi posturi, îmbrăcaţi în cea mai bună ţinută, să se ducă regulat la toate slujbele religioase”.
O contribuţie deosebită au adus-o jandarmii covăsneni, alături de Armata Română şi celelalte unităţi de ordine publică, în momentele dramatice din toamna anului 1940, precum şi la restaurarea administraţiei româneşti, după septembrie 1944 şi până în anul 1949, când instituţia jandarmeriei şi-a încetat activitatea. Activitatea Inspectoratului de Jandarmi al Judeţului Covasna, după reînfiinţarea sa, în anul 1990, şi locul distinct ocupat de Jandarmeria Română între instituţiile statului de drept, sunt bine cunoscute şi apreciate de principalii beneficiari ai misiunilor jandarmilor covăsneni, respectiv de întreaga populaţie a judeţului Covasna. (Ioan Lăcătuşu, Din activitatea jandarmilor covăsneni pusă în slujba comunităţii, în Cuvântul Nou, Anul XIX, Nr. 5150,14 mai 2008 şi 5151/15 mai 2008) (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
