Date privind reţeaua unităţilor comerciale şi industriale din oraşele Tg. Secuiesc şi Sf. Gheorghe, în anul 1924 (II)
În anul 1924, Banca Naţională a României a adresat Prefectului jud. Treiscaune o adresă prin care formula următoarea solicitare: “În dorinţa de a contribui cu toţii cât mai mult la ridicarea ţării noastre, atât pe teren economic, industrial şi financiar, vă rog să binevoiţi a face o expunere a situaţiei oraşului şi judeţului Dv., atât din punct de vedere commercial şi economic, cât şi din punct de vedere al afacerilor ce s-ar putea încheia.”
Prefectura a comunicat Băncii Naţionale răspunsurile primite de la conducerile oraşelor Tg. Secuiesc şi Sf. Gheorghe, după cum urmează:
“În oraşul Sf. Gheorghe, din punct de vedere commercial situaţia nu este satisfăcătoare şi comerţul din oraş este abia de a 3-a mână. Cauzele sunt: insuficienţa mijloacelor de comunicaţie; apropierea oraşului Braşov care aproape monopolizează comerţul judeţului, fiind în linia de comunicaţie care leagă Transilvania cu centrele mai mari comerciale; lipsa un depozit en gros care să câştige mărfurile din mâna întâi de la producători, şi nu din mâna a doua, sau a treia de la speculanţi; lipsa de capital pentru investire în cantităţi mai mari de mărfuri ce se importă în oraş, precum şi în mărfurile produse în judeţ, care ajunng a fi valorizate. Pentru ridicarea comercială a oraşului ar fi absolut necesară o linie ferată directă care să străbată: Oradea Mare – Cluj – Tg. Mureş – Uioara – Odorhei – Malnaş – Sf. Gheorghe – Boroşneul Mare – Buzăul Ardelea –Galaţi, prin care s-ar lega oraşul nostru cu centrele mari comerciale din apus şi răsărit.
Afaceri comerciale s-ar putea face prin: strângerea cartofilor, lânei, sămânţei de trifoi de toamnă, producându-se cantităţi însemnate şi transportarea în pieţele de desfacere din vechiul Regat; export de lemne în străinătate (de exemplu în Ungaria), ape minerale în pieţele de desfacere din vechiul Regat, vite şi cai, poamele care se produc în cantităţi mari, majunul din prune şi mere; importarea cerialelor necesare, a petrolului şi sării; infiinţarea unui mare deposit pentru produsele agricole ş.a.
Din punct de vedere agricol, situaţia de asemenea nu este satisfăcătoare. Cauzele, pe lângă timpul nefavorabil din anii din urmă, sunt: insuficienţa uneltelor agricole uşoare şi moderne; lipsa de braţe de muncă, fiind acelea luate în serviciul fabricilor; comoditatea muncitorilor agricoli, urmată după timpul de 6 ani petrecuţi în decursul războiului, în nelucrare, în tranşee; situaţia proprietăţilor încă neclarificată după aplicarea Legii pentru reforma agrară. Ar fi necesare: înfiinţarea de grădini de zarzavaturi, în regiunea Oltului; înfiinţarea de pometuri (livezi – n.n.), pe dealurile din jurul oraşului, dezvoltarea “economiei de vite” ş.a.
Din punct de vedere industrial, situaţia încă lasă de dorit. În oraş avem 10 fabrici (una de tutun, una de textile, una de postav, una de clei, două de spirt, trei de oţet şi trei de lichior). Toate aceste fabrici îşi desfac produsele parte în oraş şi judeţ, parte în restul ţării. Pe teren industrial ar fi necesar şi rentabil: înfiinţarea unor fabrici de: ţiglă şi cărămidă, postav, prelucrarea lemnului de stejar în furnir, fabricarea cărbunilor din lemn, prelucrarea cartofilor în scobeală şi alte articole derivate. Pe terenul industriei mici ramuri mai însemnate sunt: tăbăcăria, cizmăria şi pantofăria, tâmplăria, ferăria, rotăria. Toate acestea din lipsă de capital şi în urma măririi impozitelor încep a decădea.
Ca reşedinţa judeţului, oraşul Sf. Gheorghe, are mare importanţă comercială şi economică, căci ar trebui să prevadă (asigure –n.n.) întreg judeţul cu mărfurile necesare, şi să fie conducător în cele economice, administrative, culturale etc”.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
